Dude! (sau definitia prostiei absolute)

1. Te guduri pe langa colegi cata vreme te ignora politicos. Folosesti diminutive si tot tacamul.
2. Faci o poanta de prost gust si insinuezi tampenii despre colegii pe langa care te gudurai.
3. Cand ti se raspunde cu aceeasi moneda, treci la urmatoarele arme ale prostului: injuriile, fractiunile de adevar si calomniile.
4. In timp ce te lauzi ca esti un ziarist atat de bun incat este de mirare ca nu te cauta aia de la Pulitzer, inghiti patru intoxicari pe nemestecate. Una dupa alta. Le publici desi cel putin unul dintre cei despre care scrii ti-a infirmat explicit ca stirea ar fi adevarata.
5. Cand povestea explodeaza si devine public cum ai inghitit "dudele", te arunci cu capul inainte si, inca o data, acuzi primul om care iti vine in minte. Bineinteles, fara sa verifici, ca doar tu ai fler mai ceva decat aia cu Watergate. Si, bineinteles, adversarii tai sunt aia ratati.
6. Cand ti-o mai iei o data in freza, iar razbunarea ta meschina nu convinge pe nimeni, solutia este evidenta: dai "delete" la toata povestea. Si implori lumea sa nu mai aminteasca de scandal.

P.S. Nu te obosi sa cauti vreun link catre tine pe aici. N-ai sa vezi. Si n-ai decat sa comentezi pe unde doresti, mai putin aici. In schimb, iti ofer un premiu de consolare: patru dude. Ca-n reclama de la L'Oreal: pentru ca meriti.