Monday 21 June 2010

Margareto, spune drept...

Am mai pomenit pe aici de doamna Margareta, cea despre care spuneam ca, de trei ani, imi transforma haosul de acasa in loc de repaus. Ceea ce a fost foarte bine, pentru ca femeia isi facea treaba si niciodata n-am avut vreo emotie ca s-ar deda la fapte necinstite. Doamna in etate, la vreo 60 si ceva de ani, cu familie si cu frica lui Dumnezeu... Sentimentul meu de siguranta s-a curmat brusc acum vreo saptamana, cand in crucea diminetii m-a sunat fix prietena care mi-o recomandase initial pe doamna Margareta si mi-a spus dupa cum urmeaza: "Soro, Margareta mi-a furat bani din casa. Vreo 2000 de euro". Ce a urmat a fost cam asa: palpitatii-cafea-tigara-palpitatii- gandit. "Nu se poate, trei ani de zile nu mi-a lipsit din casa nici macar un capat de ata", zicea serafimu' acreditat pe umarul drept. "Orice moment vine la un moment dat", prelua legatura belzebutul de pe umarul stang. Trece saptamana, se face sambata dupa-amiaza si ma suna din nou prietena. "Gata, am prins-o. I-am lasat momeala 200 de euro, am notat seriile, am plecat de acasa si cand m-am intors nu mai erau. A venit politia, au gasit banii la ea si au luat-o cu catuse". Pe umarul drept, serafimu' isi lua pumni de la belzebut. In casa in care Margareta intrase in fiecare saptamana in ultimii trei ani, eu stateam ca toanta fara sa pricep. Si nici macar nu sosise deznodamantul. Mai avea sa treaca o noapte.
Duminica dimineata. Ma suna prietena pagubita. "Dobre, ghici cine m-a sunat!" "Margareta", zic eu inspirata. "Da, da' habar n-ai de ce!" "Nu, aici m-ai prins". "M-a sunat si mi-a zis:

"Bine, doamna, am inteles cu Politia, cu dosarul penal, cu astea... Da' pe ziua de munca de ieri nu-mi dati banii?!"

Mai comentati voi daca mai aveti ce!


Later edit: In cazul in care nu m-am facut inteleasa, ASTA e finalul! Dupa ce a fost prinsa cu banii in san, ea a mai avut tupeul sa sune sa-si ceara plata pentru ziua infractiunii!