Monday 30 July 2007

Cel mai plictisitor desktop ever...


...e al meu. Il pun sa-l vedeti si voi, pe motiv de leapsa primita de la Ciutacu. Si o dau si eu mai departe, catre Adrian Nastase si Dan Andronic. Daca intra in joc, it could be very interesting! :)

Friday 27 July 2007

Ma miram eu de ce-mi creste traficul...

Azi ma suna Dalia: "Fata, a dat Romantica stire cu blogurile noastre!" Eram in masina si fara acces la net, deci am crezut-o pe cuvant. In seara asta, am zis sa verific stirea din doua surse. Si se confirma! Sa fie primit, zic! :)

La ARCUB, birjar!

Una dintre poantele preferate ale ziaristilor acreditati la PSD intre 2000 si 2004 a fost nascocita de Dutzi de la Romania LIbera: "Vedea-v-as la ARCUB!"- zisa cu foc si para. ARCUBUL este, printre altele, si locul in care outsiderii din Parlament si loserii alegerilor gasesc si ei un acoperis deasupra capului sa-i mai traga cate un congres cu 15 membri in sala. PSD-ul nu l-am vazut inca la ARCUB, in schimb am vazut azi pe altcineva. Nu are nici o legatrura cu potentialul electoral al omului, dar faza mi s-a parut simpatica.

Concluziile saptamanii

Saptamana asta n-am avut nici timp si nici prea mult chef de scris pe aici. M-au stresat multe, m-am enervat des, dar am si avut explozii de bucurie. Cateva dintre concluziile ultimelor 7 zile:
1. Cel mai greu lucru din lume e sa te abtii sa te pufneasca rasul in direct. Ai camerele de luat vederi in fata, ai invitati care o pun de un sitcom in direct, STII ca toata lumea din regie e pe jos de ras si tu nu poti. N-ai cum. E interzis. Iti strangi muschii stomacului pana la refuz, iti musti limba, buzele si gingiile si reusesti. La sfarsit, te simti epuizat. Si te dor muschii stomacului 2 zile. :)
2. Ticalosia, incompetenta si prostia nu-s mare lucru separat. Impreuna, insa, sunt fatale. Pentru posesorul lor, ca au efect de bumerang.
3. Trebuie sa-mi mai cumpar niste sacouri. Musai.
4. 14 ore pe zi de munca nu-s deloc o tragedie, atunci cand mori de drag cand vezi ce iese. Daca o dai in bara, oricum nu le mai simti: o durere o anuleaza pe cealalta.

Saturday 21 July 2007

Nicolaescu incearca sa ne spuna ceva. Prin camasa.

Ma enerveaza ca n-am poze, dar o sa scriu chiar si asa. :)
Later edit: Gratie lui Cristi Sutu, am si poze!

Sunt sigura ca l-ati vazut la televizor saptamana asta pe Eugen Nicolaescu. Come on, toti vrem sa stim ce culoare are codul din judetul nostru! Unde mai pui ca dupa aia avem subiect de discutie 10-15 minute: "Moama, tot portocaliu! Iar ne coacem. Stai, ca iar suna mama sa-mi zica sa nu ies fara sapca!........". In sfarsit. Eu l-am vazut de trei ori pe Nicolaescu. Si de fiecare data m-au amuzat camasile lui. Prima data, marti sau miercuri avea una cadrilata, pe baza de portocaliu. Anunta unde e cod portocaliu. Cu maneca lunga (merci, sora-mea, pentru precizare). How appropriate! What a fashion sense!


A doua camasa, aia de vineri, era cu "model Hawaii"- tot felul de frunzulite tropicale gata de fotosinteza. (later edit: on a closer view, observ ca frunzulitele sunt de fapt niste cercuri psihedelice. Oricum, pe mine tot la Hawaii ma duc cu gandul )Subliminal amicu'! Da, dom' ministru, si noi am vrea acolo! Da' parca ne retine ceva....



Azi, Nicolaescu a iesit in briefingu' de dimineata. In camasa Lacoste, cu celebra sigla cu crocodil langa corazon. Acu' eu ce sa mai zic: i s-o fi urat si lui saracu' de crocodilii din Palat. Care fac probabil bani in timp ce el imparte judetele in portocalii si galbene.


P.S. Pentru conferintele de presa urmatoare, ii dau si eu cateva idei de outfit-uri:




Thursday 19 July 2007

OK, I Give Up

De cativa ani, cam toata lumea incearca sa ma convinga sa-mi iau aer conditionat. Eu urasc aerul conditionat, pentru ca ma doare capul de la el. Dar oameni buni, dupa o noapte de somn chinuit si cvasi-asfixiere, tocmai am iesit in balcon. Unde e umbra toata dimineata. Iar termometrul arata asta:

Am revenit in casa, si pentru ca tot eram intr-o pasa masochista, m-am uitat si la termometrul de pe birou. Cu ochi plini de ura m-am uitat, cand am vazut asta:


Fratilor, ati infrant! Am plecat la hypermarket dupa aer conditionat. Dar daca-mi spun aia ca nu mi-l instaleaza imediat, sper sa aiba macar niste ventilatoare. Uriase.

Later edit: Mi-am luat un ventilator. Maaaaaaaare! Poate, totusi, scap fara aer conditionat! :D

Wednesday 18 July 2007

I know/ it's only rock and roll/ but I like it!!!!!!!!!!!!!!!

Doua ore intr-o lume paralela. Unde muzica si adrenalina rule. Asta a fost pentru mine concertul Rolling Stones. Acum m-am intors si v-as povesti si voua, dar nu mai sunt in stare. Am, bineinteles zambetul cretin pe fata si sufletul plin de euforie. O sa va povestec mai pe larg maine, ok?

Later edit: ceva tot nu rezist sa adaug: OH, MY GOOOOD!!!

Update: in speranta ca dimineata e mai inteleapta decat noaptea, s-o luam metodic:

* Tata. Are 55 de ani si e cardiac. A stat in soare impreuna cu mine de la 16:00- nu a fost chip sa-l conving sa mergem mai tarziu. S-a sprijinit de gard, fara sa se planga o secunda, desi il vedeam ca prea bine nu ii e. Cand i-am vazut expresia de pe fata la prima explozie de artificii, am inteles de ce. Am inteles ca pentru el si ceilalti ca el, care ascultau Rolling Stones pe ascuns inainte de '89 si care se trezeau la 2 dimineata sa-i vada la tv in 1990, ce s-a intamplat aseara a fost muuuuuult mai mult decat un concert genial. A fost dovada ca, dupa o viata de retrictii, visele pot zbura nu doar de la ei, ci catre ei. Mai precis, la 5 metri in fata lor, acolo unde au ajuns la un moment dat Mick Jagger si gashca.
* Eu. I-am "cunoscut" pe Rolling Stones, in noptile de dupa '90 cand m-am trezit si eu o data cu tata sa-i vad pe Rolling Stones la televizor. Si treaza am ramas, ca sa zic asa. :) Am Simpathy for the Devil, Paint it Black, Ruby Tuesday (asa de rau mi-a parut ca n-au cantat-o aseara) si Brown Sugar pe toate masinariile de ascultat muzica din dotare: PC, CD, I-pod, CD din masina. A fost intotdeauna my kind of music impreuna cu Queen, Zeppelin, Deep Purple, AC/DC, Doors. Nu am crezut si nu am sperat, insa, niciodata ca voi vedea vreodata in Romania ce am vazut aseara. Indescriptibil, dar, boy, so memorable!
* Ei. Toata lumea a repetat ieri la TV si prin ziare ca Rolling Stones inseamna "industrie". Bullshit. Rolling Stones inseamna pentru mine niste genii muzicale, niste oameni care au trait pentru a pune pe note harul lor, care si-au trait toata viata in filosofia rock and roll si care au avut norocul sa faca toate astea intr-un sistem normal la cap. Au inceput sa cante pentru ca aveau ceva de spus, nu pentru a face "industrie". Iar scena aia uriasa despre care vorbeste toata lumea mie mi s-a parut o jucarie uriasa, un accesoriu care sa faca "mingea si mai rotunda". Cred ca as fi savurat la fel de mult concertul daca ar fi fost pe o scena simpla. Totusi, jucaria uriasa are o semnificatie: arata ca oamenii aia investesc in concerte mai mult decat minimul rezonabil. Iar asta s-a vazut si la concert, cand Mick Jagger a vorbit in romaneste mai mult decat ii cerea "protocolul" de concert, care stim cu totii ca pana acum s-a cam limitat la: Hello Bucharest! (cu varianta Budapest). Are you having fuuuun??? Nu, Rolling Stones s-au purtat ca niste lorzi rock and roll de la un cap la altul.
* Un singur lucru nu pricep: cum NAIBA poate Mick Jagger, la 64 de ani sa se miste ca iepurasul Duracell???? :))))

P.S. : Daca vreti sa intelegeti ce a insemnat concertul de aseara pentru o generatie (nu a mea, a Smarandei, a lui Luca si a tatalui meu ), cititi ce a scris Tudor Chirila.

Monday 16 July 2007

Dincu sta in doua bloguri. Goale.

Ca Vasile Dancu, strategul PSD, are un blog personal, s-a mai scris. Ce nu s-a mai scris e ca Dancu mai are un blog, ce-i drept in coproprietate: "with friends". Cine sunt prietenii transilvaneni ai lui Dincu nu stiu, dar pot sa banuiesc. Ma preocupa, insa, altceva: nici el, nici ei chiar nu au nimic de spus?

Super tare!

Eu nu am pic de inspiratie zilele astea. Sunt astenizata de Rolling Stones. Sorina Matei are, insa, o tona de inspiratie. Din care a iesit un pseudo-reportaj (ca altfel nu stiu cum sa zic) in care ii ironizeaza, caricaturizeaza, portretizeaza pe sefii PSD de le merg fulgii si petalele de trandafiri de Kisseleff. Cititi-l si savurati-l aici!

Sa ma opreasca cineva...

...din cantat "Ruby Tuesday", "Simpathy for the Devil" si "Satisfaction"! Valeu, nici nu vreau sa ma gandesc cum o sa arat miercuri- cu un zambet tamp pe fata si cu repertoriul imbogatit! :)))))

Thursday 12 July 2007

Pentru Cristi Sutu

E unul dintre putinii mei prieteni si e ziua lui. Ca un ticalos ce este, si-o serbeaza tocmai in Tenerife. Ceea ce nu ma opreste sa-i fac o dedicatie. LA MULTI ANI, BESTIE!

Fotografii legendare si povestea din spatele lor 3



Thích Quảng Ðức was a Vietnamese Buddhist monk who burned himself to death at a busy Saigon intersection on June 11, 1963. His act of self-immolation, which was repeated by others, was witnessed by David Halberstam, a New York Times reporter, who wrote:

" I was to see that sight again, but once was enough. Flames were coming from a human being; his body was slowly withering and shriveling up, his head blackening and charring. In the air was the smell of burning human flesh; human beings burn surprisingly quickly. Behind me I could hear the sobbing of the Vietnamese who were now gathering. I was too shocked to cry, too confused to take notes or ask questions, too bewildered to even think.... As he burned he never moved a muscle, never uttered a sound, his outward composure in sharp contrast to the wailing people around him."

Wednesday 11 July 2007

Multumeeeeeesc!

Incredibil, dar adevarat (urasc cliseul asta, dar merge la fix aici :P): azi, la redactie, am primit 2 ciocolate. Mocca. Lindt. Minunate! Declansatoare de egoism (i-am anuntat pe toti cei care se uitau cu jind ca nu le dau nici o bucatica). Toata afacerea a plecat de aici. Marius, multumesc si raman datoare pana peste cap!

Hmmmm, acum astept cu nedisimulat interes napolitane Mocca. Din Muntenegru. Habar n-aveam ca exista. Napolitanele, nu Muntenegru, bre! :)

Isterii de rutina

Un coleg imi zice azi: auzi, tu stai in Militari? Zic: nu, am stat o perioada. Zice: da, te tin minte de cand te-ai certat cu o functionara de la Posta. Zic, amuzata: Foarte posibil, de cate ori ajung la Oficiul postal din Militari ma cert cu femeile alea. Pentru ca se misca in reluare, pentru ca lasa balta coada din fata ghiseului ca sa mearga la o tigara, pentru ca iti indica sa te asezi la o coada la un ghiseu si tu, dupa ce stai ca vita o jumatate de ora la coada aia, afli ca ai stat aiurea, pentru ca "nu la ghiseul asta, la celalalt trebuia". Mie lucrurile astea mi se par mult peste limita bunului simt si nu vad nici un motiv sa imi reprim nemultumirea. Mi-o exprim clar si tare, in incinta Oficiului Postal, si recunosc ca ma consoleaza putin mutra botzita a functionarei care brusc se stramba ca si cum ar fi inghitit o lamaie si e surpinsa ca e acra.
Buuuun, acestea fiind zise, plec in seara asta de la serviciu pe la 00:30. Ma grabeam sa ajung, pentru ca acasa ma asteptau Bulinuta si parintii ei. Toate bune si frumoase, prindem majoritatea semafoarelor pe verde, ne da lumea prioritate la intersectii, parca tot Universul conspirase ca eu sa ma intalnesc cu Bulinuta. Wrong. Ajung pe aleea unde stau. In fata, la vreo 100 de metri vad un camion care da flashuri. Cum nu se misca, mergem mai departe. Camionul da din nou flashuri. Ajungem langa camion. Vedem ca scrie pe el ADP sector 6. Langa camion- un nene cu un furtun. Uda pamantul unde ar fi trebuit sa fie iarba, dar nu era.De ce insista sa ude? Habar n-am. In acelasi timp, se balanganea ritmic: pe ritmul manelei pe care o canta. Pe geamul camionului, vad mutra hlizita a soferului. Citesc pe fata lui cliseul "pe aici nu se trece". Ma dau jos din masina si ma duc la sofer. Ii zic calm: mutati, va rog, camionul sa putem trece si noi. Se intoarce catre mine si zice: N-am chef! Nu mi-a transmi doar mesajul, ci si un damf de rachiu sau bere sau ce-o fi fost. Repet, era Soferul. Soferul care muncea pe bani publici, de la ADP. Imi vin nervii si ridic tonul: Daca nu mutati masina, chem Politia. Zice: nu ma-nnebuni, papuse! Zic (in gand): ia check this out matale, ca macar angajatii dintr-o institutie publica sa munceasca. Sa-i zic si tare, chiar n-avea rost. Prea multe cuvinte, prea multe propozitii intr-o fraza. Sun la Politie, vorbesc cu oamenii, le explic, aia zic ca trimit echipaj. N-a mai fost nevoie, pentru ca Soferul isi holbase si urechile, nu doar ochii si incepuse procedurile catre normalitate: sa deblocheze naibii drumul ala. Am putut in sfarsit sa plecam. La despartire, l-am salutat, cum era si normal: cu Degetul. Pentru ca 15 minute pe care le-as fi putut petrece cu Bulinuta le-am petrecut cu un dobitoc. Si pe banii mei. Marele regret e ca nu m-am isterizat mai tare.
Voi cum va gestionati isteriile cotidiene?

Monday 9 July 2007

Online/offline

Pe langa facilitati de comunicare si informare, internetul a mai inventat ceva: sentimente noi. De pilda, senzatia pe care o ai cand te intalnesti prima data la o bere/suc/cafea cu cineva pe care l-ai cunoscut pe www. Nu vorbesc de matrimoniale, ci pur si simplu de un amic virtual, care are si potential de amic in "viata reala". Intalnirea este decisiva, pentru ca este un test. Prin minte iti curg ca pe un crawl tv ganduri si indoieli: oare n-o sa fie dezamagit/a de mine? Oare nu sunt mai cool pe net decat aievea? Oare el/ea nu are dubla personalitate si, daca are, cum pot sa ma retrag? Oricum lucrurile nu vor mai fi niciodata asa cum erau in spatiul virtual...
De ce aberez pe tema asta? Pentru ca azi am avut o astfel de intalnire. Cu o fata din Brasov pe care am cunoscut-o pe net. Pana sa ma intalnesc cu ea, cautam solutii de spart bariera catre "real life". Partea cea mai misto e ca n-a fost nevoie. Si iata ca, uneori, internetul nu este ceea ce ma temeam ca ar fi: o lume paralela cu lumea mea concreta. De data asta, a fost un punct de plecare catre o intalnire la o cafea cat se poate de reala, de calda si de placuta. Si cafeaua, si intalnirea. :)

Friday 6 July 2007

De-a busilea

In imaginile urmatoare este un copil care descopera mersul de-a busilea. Numai ca, vedeti voi, copilul nu e unul oarecare: e copilul Ingrid, zisa si "Bulinutza", pe care eu am iubit-o inainte s-o cunosc si am botezat-o in aprilie. Peste cateva saptamani, Ingrid va merge, probabil, in doua picioruse, iar eu sper sa paseasca intr-o lume dreapta si buna cu ea. Iar acolo unde lumea nu va fi asa, mai suntem si noi prin preajma...

Thursday 5 July 2007

Voila de vezi!



Si-a facut blog Dalia Pusca. Pentru voi, e una dintre cele doua prezentatoare ale stirilor de noapte de la Realitatea. Pentru mine, e prietena mea de 12 ani, de cand s-a terminat competitia pentru premiul 1 in clasa a IX-a. E a treia latura a triunghiului de prietene vechi pe care le am inca din liceu (categoria "colege de clasa", in care intram eu, Dalia si Monica. Daca extindem sistemul de referinta, triunghiul se face patrat, pentru ca intra si Alina, care nu a fost in clasa cu noi). Dalia o fata inteligenta, spontana, incapatanata si ambitioasa. Una peste alta, my kind of girl! So, enjoy her blog!

P.S. Dalio, deci 3 ani de acu incolo nu-ti mai fac nici un compliment, daaaa?

Wednesday 4 July 2007

O mare porcarie...One Big Bullshit

Asa mi s-a parut decizia de a inchide astazi Bulevardul Kisseleff pentru ca niste americani au avut chef sa-si sarbatoreasca ziua nationala in buricul Bucurestiului. Peste vreo 5 ani o sa ne trezim si cu "stars and stripes" pe stalpii stradali si pe autobuze si tramvaie. Pe bune acum, chiar era nevoie sa fractureze una dintre arterele cele mai importante din varza asta de Bucuresti ca sa il venereze unii pe Unchiul Sam? Si de ce Kisseleff? Din cate stiam, acolo e ambasada RUSIEI, nu a SUA! Nu era mai logic, daca tot aveau chef s-o puna de un barbecue pe asfalt, sa-l presteze pe Batistei? Cum ar veni, sa se joace la scara lor de bloc!
By the way, mi-ar fi placut mult daca niste oameni din tara asta ar fi facut o chestie relativ simpla: sa puna niste boxe pe langa Arcul de Triumf, iar din ele sa se auda Compact. Macar sa inghita hamburgerul ala cu noduri, ca injuraturile bucurestenilor nevoiti sa-si prelungeasca drumul spre casa cu cel putin jumatate de ora nu stiu daca le-au auzit.

Later Edit: Acum vad la Antena 3 ca cineva a facut totusi un gest: acelasi Radio Total, ai carui angajati au dansat in fata Ambasadei SUA pe muzica formatiei Compact. Inca o data, jos palaria pentru ei!

Tuesday 3 July 2007

Advertising ambulant la Piata Crangasi

Care o fi rate-cardu'? :)

Jos palaria, Radio Total!

Radio Total pregateste pentru maine o chestie tare desteapta: 4 iulie nu va fi pentru ei ziua USA, ci ziua Compact. Am auzit promo-ul la radio si mi-a placut mult: nu pronunta nimeni numele lui Teo Peter, nici pe cel al lui Van Goethem, dar nici macar nu e nevoie.

...And Justice for All

Insomniaca asa cum ma stiti, ma opresc cu zappingul tv pe CNN.Stiri sportive, ceva despre Sharapova, nimic interesant pt mine. Cand apasasem deja pe jumatate butonul care mi-ar fi facut trecerea spre BBC, observ un dreptunghi galben pe care scrie "Breaking". Langa el, un alt dreptunghi alb, pe care scrie: "Libby sentenced to 2 year prison." Da, auzisem ca instanta suprema a respins apelul si l-a condamnat pe Scooter Libby- fost consilier la Casa Alba, pe care l-a luat gura pe dinainte acu' vreo doi ani si a deconspirat niste agenti CIA. Dupa care s-a incurcat in minciuni la proces, ceea ce i-a adus pe cap si o acuzatie de sperjur. Cu un zambet cretin pe fata, ma gandeam ca asta e, domn'e, diferenta dintre "noi" si "ei": la ei legea e lege si sentinta sentinta, indiferent omu' cui esti si in ce mandat. Inca o data ma grabisem. Dreptunghiul alb se schimba si apare fraza care ma aduce cu picioarele pe pamant: President Bush has commuted the prison term of former White House aide I. Lewis "Scooter" Libby. A dat-o la pace cu doi ani cu suspendare si 250.000 de dolari amenda. Dar ce mai conteaza un incident ca asta cand ai un Hollywood intreg care sa vorbeasca despre "the great american system"? Sau sa i se fi tras lui Bush de la vreun homar rusesc adus de Putin? :)

Nicolaescu- intre aspirina si AKM

In topul lui Sutu despre cei mai nesuferiti ministri, Eugen Nicolaescu, zis si "pacientul", ocupa locul 7. Sutu observa si fascinatia lui Nicolaescu pentru Palatul Victoria. In biografia lui Nicolaescu, eu am observat ceva si mai interesant. Citez din CV-ul de pe gov.ro:
• 1997 - 1998, director general la RA Ratmil din Ministerul Industriei si Comertului;
• 1994 - 1997, director economic la RA Ratmil din Ministerul Industriei si Comertului;
• 1991 - 1994, sef serviciu buget, analize economice la RA Ratmil din Ministerul Industriei si Resurselor

Si acum traducerea: Ratmil este, de fapt, Regia Autonoma de Tehnica Militara. Adica una dintre institutiile implicate in comertul cu arme efectuat de Romania. Si mai precis, Ratmil a fost infiintata de Ceausescu fix pentru trafic de armament cu lumea araba. E drept, Nicolaescu n-a lucrat acolo si pe vremea aia. Probabil ca doar coincidenta face ca omu' sa-i fi dat o mana de ajutor lui Shimon Naor sa-si puna pe picioare o firma- si asta mult dupa '89. Conexiunea Nicolaescu- Naor a fost, de altfel, abordata in extenso de "Ziua", anul trecut. In caz ca numele nu va spune mare lucru, va reamintesc ca Shimon Naor este unul dintre cei mai dubiosi afaceristi israelieni, in prezent urmarit international, dupa ce a fost condamnat in 2006- fatalitate!-pentru trafic de armament. Postez si o fotografie a omului (publicata de "Gardianul"), sa-l recunoasteti in caz ca dati nas in nas cu el prin metrou sau pe la Carrefour.


Acestea fiind zise, ma duc sa iau un algocalmin, ca m-a luat durerea de cap.