Friday, 27 July 2007

Concluziile saptamanii

Saptamana asta n-am avut nici timp si nici prea mult chef de scris pe aici. M-au stresat multe, m-am enervat des, dar am si avut explozii de bucurie. Cateva dintre concluziile ultimelor 7 zile:
1. Cel mai greu lucru din lume e sa te abtii sa te pufneasca rasul in direct. Ai camerele de luat vederi in fata, ai invitati care o pun de un sitcom in direct, STII ca toata lumea din regie e pe jos de ras si tu nu poti. N-ai cum. E interzis. Iti strangi muschii stomacului pana la refuz, iti musti limba, buzele si gingiile si reusesti. La sfarsit, te simti epuizat. Si te dor muschii stomacului 2 zile. :)
2. Ticalosia, incompetenta si prostia nu-s mare lucru separat. Impreuna, insa, sunt fatale. Pentru posesorul lor, ca au efect de bumerang.
3. Trebuie sa-mi mai cumpar niste sacouri. Musai.
4. 14 ore pe zi de munca nu-s deloc o tragedie, atunci cand mori de drag cand vezi ce iese. Daca o dai in bara, oricum nu le mai simti: o durere o anuleaza pe cealalta.

16 comments:

andrei said...

am vazut ca ai scris mesajul la 1 si ceva :) deci asta e viata de jurnalist?poti sa mi-o descri?

tot eu,andrei :) said...

si eu cam tot atatea ore muncesc da cum o sa arat la 30,40,50 de ani? tee gandesti daca o sa mai fi fericita?

oana dobre said...

Andrei, daca o sa fiu fericita habar n-am. Cum o sa arat, prea putin imi pasa. Nu stiu decat ca asta vreau sa fac. Si da, am scris mesajul la 1 si ceva. Nu pentru ca neaparat asta e viata de jurnalist, ci pentru ca asta e viata mea acum. :)

andrei said...

fii atenta unde se ajunge......azi e ziua mea,in mod normal ar trebui sa fiu super fericit...sunt..dar ma doare capul deja am studiat putin blogurile si a trecut o gramada de ore si daca mai stau asa o sa clachez.

pana la urma depinde cum iti organizezi timpul si sarcinile.

oricum i love tineri ca tine care muncesc si au succes.pana la urma se merita, dar vroiam sa identific limita.

poate ar trebui sa folosim metoda kaizen :)

felicitari pentru emisiunile cu educatia,nu sunt un consumator de tv dar mi-a placut cum ai actionat.pacat ca cei din nu isi dau seama de modul vostru de gandire :(

oana dobre said...

La multi ani, Andrei!

Alin Farcas said...

na mai, sa va arat eu ora de postat comentarii. asta da viata de ... cum dreq se numeste functia mea?! oricum, la multi ani andrei, desi, sa mor io daca stiu cine esti, iar pentru ziarista blonda - fata, de acum sa tragi doar 3 concluzii pe saptamana, ca sa pari si tu mai fatidica! hai ca v-am pupat ...

stefan said...

Unde gasesc trancriptul emisiunilor cu educatia?

trublu said...

Andrei are dreptate!
Tentati de dorinta de afirmare, ne implicam din ce in ce mai mult in munca si uitam sa mai privim cerul, sa stam un minut si sa ne gandim si la noi!
Nasol!

Comisia ALFA said...

ar trebui sa fi mai relaxata... [parerea mea :)]

Stavros said...

buna oana. imi place cum te prezinti la Tv. bravo !

Someone said...

Oana - când vei vorbi cu cineva care chiar înţelege meseria şi vrea să-ţi vândă un pont, întreabă-l cum e mai bine, când îţi vine să râzi în platou: să te abţii sau să preiei energia în folosul naturaleţii?

oana dobre said...

Someone- in principiu ai dreptate, dar uneori chiar NU E CAZUL.

roaitars said...

Dar de ce sa nu razi Oana? O intorci tu dupa aia... cumva.
De exemplu, zice invitatul "vom face si vom drege, mai punem niste borduri, etc.", pe tine te apuca rasul, ceilalti se uita la tine intrebator si tu le zici: "Ma bucura atat de mult vestea ca se va face si se va drege, incat nu pot sa nu-mi exprim bucuria! Cred ca si telespectatorii nostri rad fericiti, e intr-adevar o veste foarte buna!" :)))

Anonymous said...

eu sunt super curios care ar fi scopul achizitionarii sacourilor... :-?

Maria Coman said...

nu se supara nimeni daca rizi, oana. e firesc. bine, depinde de situatie, dar de obicei e ok.

oana dobre said...

Anonimule: sa am in ce dormi, evident!
Maria: daca tu zici ca-i ok, poata mai las ici-colo un zambet! :)