Eu cred ca nu e asa...

...cum zice Victor. Sau, ma rog, nu doar asa. Cu toate riscurile, cu toate anatemele care ni se vor sparge in tzeasta, eu cred ca e bine ce s-a intamplat cu Bogdan Chireac- faptul ca interesele lui de afaceri au fost deconspirate de un alt jurnalist, intamplator colegul meu Mihai Munteanu. Poate ca pe moment e valabila reactia "asa sunteti toti". Dar, pentru ca vreau sa mai functionez in presa inca vreo 40 de ani, cred ca altfel nu se poate. Fara asta, nu vom ajunge niciodata nici eu, nici Victor, la lucram intr-o presa mai salubra. Pentru a cere onestitate parlamentarilor, ministrilor, primarilor sau mai stiu eu cui, trebuie sa fim in primul rand sa fim onesti cu noi insine. Nu putem sa le cerem lor sa-si declare averile, sa renunte la conflicte de interese si sa fie transparenti, cand noi nu avem curaj sa facem asta. Da, OK, o sa zica unii "sunteti toti niste spagari", dar poate vor aparea si altii care sa zica: "da, bre, sunt si din astia printre voi dar uite ca macar vreti sa va faceti curatenie in ograda". Macar acum avem un caz concret, un exemplu identificabil. E preferabil ambiguitatii care ne arunca pe toti in aceeasi ciorba. Tocmai de asta sunt de acord si cu ideea lui Cristian Tudor Popescu, de a le cere jurnalistilor de la Gandul sa-si declare interesele de afaceri. Nu sa le urle in Piata Victoriei, dar sa si le marturiseasca directiunii. Nu le va cere, probabil, nimeni sa renunte la business, dar nici nu se va mai trezi directorul ziarului in situatia penibila de a afla din alta gazeta "agenda ascunsa" a unuia dintre editorialistii sai- da, eu il cred pe Cristian Tudor Popescu cand spune ca nu stia de firma prin care Chireac presta "servicii".
Cred ca in momentul asta ce vrea CTP este necesar. Poate, candva, nu va mai fi nevoie de asta. Atunci vom sti ca am inteles ce inseamna democratia si profesionalismul. Decamdata, insa, nu suntem acolo. Asa ca macar sa incepem sa punem cartile pe masa.