My life, my rules.
Tuesday, 29 May 2007
Unde se duc ziaristii cand se duc?
In PR si consultanta politica se duc. Catalin Dumitru, Andreea Dumitru, Alin Bogdan, Razvan Sandulescu, Alina Mihai, Ada Mesesan, Laura Ciobanu. Toti au fost printre oamenii de care am dat prima data cu nasul pe culoarele Parlamentului acum 7 ani, cand am intrat in presa. Aproape toti au decis candva, in ultimii 3 ani, ca locul lor nu mai e in presa, ci in tabara "cealalta". Intotdeauna m-am intrebat de ce oamenii astia si-au lasat in "stand- by" talentul de vanatori si de scriitori. Banii? Nici in presa nu mai e asa de mare saracie ca acum 7 ani. Influenta? Ambitia de a construi acel puzzle pe care, odinioara, cand erau ziaristi trebuia sa-l descifreze? Astea sunt doar variante de raspuns si nu pot sa ma opresc la nici una dintre ele. Voi de ce credeti ca pleaca ziaristii in PR?
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
41 comments:
Da' ce Oana? Ziariştii sunt o specie aparte?!?!
Lucian: Am dat din greseala "Enter" imediat dupa ce am scris titlul. Eu v-am avertizat ca asta e blog de blonda... :D
Ok. Am înţeles. :-) Aş spune că impresia de a avea controlul din umbră, asupra unor personalităţi, de cele mai multe ori de paie. Din puntul de vedere al ăstora din urmă este de fitze să ai consilieri pe relaţii, din punctul de vedere al ziariştilor, da, cum ai spus şi tu, dorinţa de influenţă, o variantă a doriţei de putere... aceeaşi, pentru persoane blonde, brunete, şatene sau roşcate. Uite-aşa! :P
Senzatia mea e ca ziaristii, si oricine altcineva, se duc pe linga politica deoarece asa isi pot servi tara cel mai bine :)
Si, ca un bonus, poate da bine in CV? Ca multi isi gindesc viata ca pe o continua imbunatatire a CV-ului, astfel incat la pensie sa aiba unul beton, pentru nepoti probabil...
Oana, o întrebare: dacă tu ai fi solicitată, la cine ai accepta să fii un asemenea consultant? Indiferent de răspuns, aş aprecia şi... o dezvoltare.
In momentul asta la nimeni. Si probabil ca raspunsul asta va ramane valabil muuuulta vreme de acum incolo. De ce? Pentru ca nu as accepta sa intru in consultanta decat daca as fi 100% sigura ca nu o sa ma mai intorc niciodata in presa. Iar eu intentionez sa ies la pensie din presa. :D
Stai un pic! A fi profesionist - personal aşa te consider, altfel m-aş vântura prin alte părţi virtuale - înseamnă a lucra fără ataşamente. De ce trebuie ca cele două zone ( jurnalismul şi consultanţa ) să fie privite ca opuse? Mai mult, de ce să se creeze senzaţia că trecând într-o parte o trădezi pe cealaltă? ( Ce să-ţi fac? Tu ai deschis subiectul:) )
Lucian: jurnalismul si consultanta SUNT opuse. Primul inseamna sa descoperi (slabiciunile, punctele vulnerabile sau chiar imoralitatile/ilegalitatile oamenilor si sistemului), iar a doua sa le acoperi sau sa le ambalezi frumos. Mie imi place sa descopar. :) Si in jurnalism sa stii ca exista atasament. In primul rand fata de meseria propriu-zisa. :)
Cred că prin ataşament înţelegi mai mult un fel de a fi; în cazul tău, dacă am înţeles bine, ceva asemănător vânătorii... poate ceva mai mult, care are echivalenţa în engleză prin "stalking". Se includ aici pânda, cunoaşterea obiceiurilor ţintei ( mă rog, prăzii ), finalizate cu o vânătoare de succes. De ce oare incă am impresia că un bun relaţionist poate face acelaşi lucru? În ceea ce priveşte scoaterea la iveală a slăbiciunilor politicienilor, sistemului: nu ajunge un diagnostic super bine definit. Este nesecară şi o terapie pe măsură. Un relaţionist isteţ poate trage sforile din punctul ăsta de vedere, nu crezi?
Lucian: sigur ca sunt de acord cu tine. Un "relationist" istet poate face multe. Doar ca eu stiu ca nu am nici o sansa de a deveni un "relationist" bun. La fel cum stiu ca nu o sa fiu niciodata un sofer bun, drept pentru care nici nu incerc sa-mi iau carnet. :)
Oana, ai şansa să fii tot ceea ce doreşti tu să fi! Acum, dacă preferi maşinile cu şofer... sigur, este ceva select aici. Şi să înţeleg că atunci când voi afla că îţi conduci maşina prin oraş ţi-ai schimbat şi domeniul? :D Apropos: aşa spuneam şi eu de şoferie. Am făcut şcoala recent şi stau şi mă întreb cum de m-am prins tocmai acum cât de fain este să conduci?!? Să vezi aici un nou gen de descoperiri, în special privindu-te personal...
Lucian, multumesc de incurajari. Cam asa e: cand o sa ma vezi la volan, atunci sa stii ca mi-am schimbat si meseria. :))) A, si nu am sofer, no way! That would be too bourgeois, man! :D
Ce vrei să spui? Că taxiul merge singur, de exemplu? Şi stai un pic! Nu te-am încurajat la nimic. Faci ceea ce tu consideri că trebuie să faci. Dacă voi aprecia asta, vei ştii, pur şi simplu. Ca acum, de exemplu. :)
cu totii trecem, cred, mai devreme sau mai tarziu, in tabara cealalta. asta pentru ca fiecare are un pret. deci, probabil ca banii sunt motivul principal...
Lucian: merg destul de mult cu RATB-ul, mai ales de cand am I-pod. :)
Pt. nenea:Da, partea întunecată a Forţei ne atrage... :D Să nu ajungem de la "Luke, Forţa să fie cu tine!" la "Huston, we have a problem"...
Pt. Oana: revin - RATB-ul nu are şoferi??? :P
Lucian: daca tu gasesti "ceva select", asa cum te-ai exprimat initial, in mersul cu tramvaiul 41 la 10 dimineata, atunci fie ca tine, sunt o mica burgheza rasfatata! :)
Hai sa ne intoarcem la topic, bre, ca mai avem putin si vorbim de medicina naturista, asa de departe am ajuns pe cararuie! :D
Oana, am mers pe unde m-ai dus tu. Despre subiect ce s-ar mai putea spune? Nu prea îi cunosc pe cei pe care-i enumeri. Înţeleg că a fost o vreme în care le-ai apreciat incisivitatea. Acum... nu prea se vede nimic. Şi aici mă refer la faptul că nu am văzut vreo trensformare, cât de mică, la vreun politician, datorată unui consultant de excepţie. De unde trag concluzia că ori au ajuns la un anume fel de compromis, în care jurnalistul nostru a acceptat un salariu frumuşel pentru a-şi ţine gura mai mică, ori acel jurnalist nu avea decât gura mare şi atât. ( nu prea îmi place cum a ieşit, dar spre să se înţeleagă ceea ce am vrut să spun ).
Alin Bogdan, Ada Mesesan, Laura Ciobanu si parca si Alina Mihai au servit patria, printre altele, si la Cotidianul. Nu? Poate e o rampa de lansare :)
Ok, simt nevoia de o precizare. Intrebarea mea nu reflecta vreo critica sau vreo dezamagire. Ii apreciez pe toti la fel de mult pe cat ii apreciam inainte sa treaca on the other side. Doar ca as vrea sa inteleg de ce, iar raspunsurile voastre sper sa ma ajute.
Nenea: auleu, sper sa nu-l pierd si pe cristi sutu! :))))
Pe ei i-ai întrebat?
Lucian: Da, i-am intrebat pe majoritatea. Mi-au raspuns in general ca au ajuns intr-un moment al vietii in care simt nevoia sa faca asta.
da' de ce ii consideri pierduti?
avind in vedere ca si el e la Coti acum...
glumeam, desigur :)
Uite, mi-a venit o idee. Jurnalismul, mai ales cel politic, se poate traduce prin "daramare": daramam mituri, imagini... Poate oamenii astia au simtit de fapt nevoia sa construiasca ceva. Si poate ca eu imi pun intrebarile astea acum pentru ca mi-e dor de perioada in care ei erau in presa... Era tare misto! :)
asa. si care e ideea despre care spuneai ca ti-a venit?
Asta, cu nevoia de a construi.
Da, măcar cu tine ar fi putut fi sinceri. Se pare că, dându-ţi un asemenea răspuns, sub forma unei generalizări orientată kinestezic, au încercat dea cu praf, pentru a acoperi nevoia de linişte confortabilă - dorită în acel moment al vieţii lor. Este o vorbă, care îmi place foarte mult: "accept what is given, but not that wich compromises"... Chestia asta cu dărâmatul şi construcţia sunt relative. Ce, jurnalismul politic nu poate construi mituri? Sau un consultant nu poate distruge un ameţit care a făcut greşeala să-l angajeze? Ba bine că nu! Şi reaminteşte-mi, te rog: ce anume au construit subiecţii noştri? Cam asta este; cum eu plec un pic mai devreme de ora 10 la servici ( deci, da Oana, eşti o mică burgheză răsfăţată!!! ) şi mai am şi altele de terminat, îţi doresc o noapte frumoasă. Să vedem ce vei pune mâine pe tapet...
Lucian: Urasc expresia "a pune pe tapet"!:))) Dar tu esti simpatic. :) Noapte buna si truda usoara maine!
Sau simţi că nu mai ai concurenţi de calibrul lor? Gata, chiar am terminat! :)))
Hei, am spus că mă duc la serviciu, nu la cules porumb!
nu stiu. probabil ca la un moment dat simti nevoia sa te retragi. departe de stresul din presa, teren, deadline-uri si alte de-astea... si daca ai si o imagine creata, e mai simplu sa pleci. in tabara cealalta :)
Nu se poate! Cum, măi Oana, totul a rămas la fel? Fii atentă. Mi-am dat seama că am greşit spunându-ţi părerea din punctul meu de vedere. Ţinând seama de modul cum defineai la început cele 2 tabere, ca şi cum ar fi într-un război ( după mine cam la fel cum se cred puştanii ca fiind soldaţi, jucând Counter Strike ), bunicul Freud ar spune că avem de-a face cu un mecanism de apărare, numit identificarea cu agresorul. Mecanismul ăsta apare atunci când un subiect caută să combată efectul destructurant al unui traumatism. Exemple: în Cartea junglei, Mowgli spunea unei sălbăticiuni cu care se întâlnea prin pădure că ei doi sunt asemenea. Dacă vrei exemple reale, ţi-aş aminti de soldatul american din Irak care, acum vreo... nu ştiu exact câţi ani, a aruncat câteva grenade în corturile camarazilor lui. Sau, părinţi care îşi agresează copii, ei fiind la rându-le foste victime ale violenţei domestice. Dacă voi, jurnaliştii, priviţi clasa politică drept un inamic, atunci nu m-ar mira să apară aşa ceva şi la unii dintre voi. Greutăţi întâlneşte fiecare. De fapt frumuseţea vieţii este tocmai surmontarea problemelor. Mecanismele de apărare sunt spacifice fiecăruia dintre noi... De ce unii nu l-ar alege pe acesta? Dar acum vin cu întrebarea de la început: să spunem că am aflat cauza. Şi? Ce urmează? Dormim mai bine la noapte? Na! Că iar mi-am amintit că trebuia să dorm la ora asta... :)))
it's a long, long story. uneori nu exista alternativa...
da' alin bogdan si ada mesesan unde sunt acuma?
alin e la andronic cumva?
@Victor: Am facut altceva: am sters toata "rafuiala" cu tine, pe care domnul gorila sau cum il cheama poate s-o duca oriunde doreste, mai putin pe blogul meu.
Sunt mai multe motive. Nu avem loc de tine si lucian sa ne exprimam (aveti cumva o relatie?):)
1. Maturizarea. Ce implica acest fenomen obscen? Iti dai seama ca este aproape imposibil sa construiesti ceva, ca este incredibil de greu sa razbati randurile cu impostori si sefi idioti, ca intr-un final ramai singur cu o duzina de legitimatii atarnate de gat si ...atat.
2. Incerci sa folosesti ceea ce ai dobandit in aceasta meserie periculos de frumoasa si sa obtii ceea ce ai visat pe cand erai pusti: o casa a ta (nu in chirie cum stau majoritatea jurnalistilor cinstiti), o masina, o familie, vacante adevarate si alte mofturi.
3. Ma opresc pen'ca ma ia deprimarea ca munca noastra este in zadar, iar idiotii astia care ne conduc vor jefui si vor distruge aceasta tara subt orice nume ar avea: FSN,PDSR,PD,PSD,PNL,UDMR etc samd. Toti sunt o apa si-un pamant, iar noi racorim fruntile asudate ale romanilor-robi cu niscaiva articole. In rest...nu se schimba nimic. De aia pleaca ziaristii spre PR.
Tibi, eu si Lucian ne-am retras din discutie cam de 20 de ore. The floor is all yours! :D Si lasa poantele astea cu "relatii", ca ma bagi in belea! :D
Unde a plecat Ada Mesesan, in ce PR...? :)
Cred ca ziaristii pleaca in PR sau in consultanta politica din diverse motive. Unii pentru un job cu mai multe perspective, altii ptr bani mai multi, altii ptr ca vor sa ajunga in diverse functii publice. Cred, insa, ca multi pleaca din presa din cauza ca s-au saturat pur si simplu. Si in presa de la noi lucrurile sunt suficient de complicate...
Oricum, a trece on the other side reprezinta si o provocare. Dupa cativa ani de presa si alti cativa de consultanta cunosti sistemul mult mai bine decat daca ai fi ramas doar intr-una dintre zone.
Vio B
Lucrez in TVR. De 11 ani...inainte am lucrat 9 ani la Evenimentul / Expres....Pariu: Ada Mesesan va fi mancata de sistem.... recent in CA au fost numiti si alesii angajatilor. Acelasi Burtea Sorin - care i-a facut de 2 ani post amantei sale (TVR INFO) - si un dinozaur comunist (psdist ar fi un compliment), anume BARBULESCU TRAIAN sef la TVR Craiova. Tineretul si cei care nu sunt angajat de rubedenii in TVR au votat cu tineretul care s-a inscris nin cursa. Dar TVR fiind ultima intreprindere comunista din RO, n-au avut sanse. In TVR aleg soferii,masinistii, secretarele, electricienii, instalatorii. Partea editoriala sanatoasa reprezinta doar vreo 15-20 la suta. Aceeasi reprezentivitate cu cea de la nivelul intregii societati romnesti. In TVR sunt 2 tabere: una PSDista si una PDLista. Ambele isi protejeaza inetrpusii, firmele, emisiunile, oamenii loiali acceptandu-i si pe cei ai celeilalte tabere. E un compromis inttre cele doua tabere. De-asta intra emisiuni cu 0,2 audienta. Inclusiv cea a lui Burtea, INTERES GENERAL. Vreti sa stiti apoi ce bani incaseaza colaboratorii externi? Pentru 6 ore de prestare pe luna, un apropiat al celor 2 tabere poate incasa 8000 de Euro. Asta e TVR acum. Si inca 4 ani.
Post a Comment