Matematica blestemata: sila plus/minus frica= 10.800 de secunde

"Vă asigur că o să mă uit şi o să vă dau o explicaţie publică. Nu îmi aduc aminte de incident. Sunt destui care mă înjură pe unde mă duc. Probabil că mai eram cu cineva, nu eram singur. Nu ştiu dacă acel copil nu a vorbit urât femeii. Vedem despre ce este vorba. Voi da o explicaţie mâine (...)Nu îmi amintesc de acest incident. Vă asigur că o să mă uit la imagini. Nu-mi dau seama ce a făcut copilul, ce spunea copilul, a înjurat, a spus ceva, a făcut ceva".

Newsflash pentru orice politician: "Maine" nu mai exista. Atunci cand iti fuge terenul electoral de sub picioare, atunci cand iti flutura in fata ochilor un filmulet-bisturiu de procente, tot ce conteaza e reactia ta din secunda AIA. Vrei sa eviti o reactie spontana? Pacat. Tocmai ai avut o reactie spontana! Crezi ca daca iti acoperi ochii cu mana si nu ne mai vezi, nici noi nu te vedem. Wrong again: te vedem. Cum bajbai.

Domnilor politicieni, dumneavoastra ati ales sa fii de partea aia a ecranului. Sau a pupitrului prezidential. Cat ne-ati rugat, cat ne-ati promis, cate functii si contracte ati amanetat ca sa aveti voturile si banii pentru a ajunge acolo? Ati vrut sa fiti vazuti si ati crezut ca o sa puteti arata la nesfarsit numai ce vreti sa se vada din anatomia dumneavoastra fizica si morala. Ati tocmit staffuri si consilieri ca sa va scoata pe sticla numai partile "digerabile". Un mic amanunt v-a scapat: secunda AIA. In care o fraza, o ezitare sau chiar si o tacere spun mai multe despre dumneavoastra decat un catastif de "punctaje" facute de toate echipele de campanie.

Macar in ceea ce priveste politica, stiam si credeam inca dinainte sa ma apuce mania cu Dr House fraza pe care si personajul din serial o repeta obsesiv: "Everybody lies". Explicit sau prin omisiune. Deci, un politician este cam la coada clasamentului de oameni de la care ma astept sa aud un adevar. Dar pe ceva tot mai contez pana si de la politicieni: pe distinctia elementara intre bine si rau. Puteti sa-i spuneti grila a valorilor elementare, puteti sa-i spuneti pur si simplu ratiune, puteti s-o plasati in cortex sau in suflet, unde vreti. Capacitatea de a discerne intre bine si rau a ramas un lux accesibil pana si politicienilor. Ii vad in fiecare zi cum gresesc, dar imi dau seama ca si ei stiu ca gresesc si insista sa comita greseli profitabile pentru ei insisi. Da, asta ii face ipocriti, ticalosi, imbuibati, dar nu-i scoate de pe axa primara a umanitatii.

In seara asta, insa, l-am vazut pe presedintele tarii mele facand tzandari insasi distinctia dintre bine si rau. Nu se afla la nici un seminar de axiologie. Tocmai se uitase la o filmare in care pumnul sau parea ca se indreapta catre obrazul unui copil. Va marturisesc ce ma asteptam sa urmeze: sa strige "E FALS!". Sa urle: "Asta e regia sistemului ticalosit al mogulilor!". Sa ii tranteasca lui Dumitrescu vreun "gaozarule" sau "tiganule imputit!". As fi inteles asta. Chestiune de temperament deja predictibil. A facut-o peste trei ore, de la sediul de campanie, supravegheat atent de staff. Prea tarziu. Cam cu 10.800 de secunde prea tarziu. Atata trecuse de la secunda in care putea sa dea cu filmuletul sau cu Dumitrescu de pamant. In toate aceste 10.800 de secunde, Traian Basescu dizolvase distinctia asta cu care va tot plictisesc: BINE/ RAU. In secunda in care a inceput sa caute circumstante atenuante, a dat cu ea de pamant si a facut-o zob. Pentru ca din ceea ce Basescu NU a spus, din ceea ce pe Basescu NU l-a revoltat, am inteles ca, macar in acel moment, domnul presedinte si-a pierdut busola intima care ii arata oricarui om unde e binele si unde e raul. Iar un om care poate sa mai caute, din pozitia de candidat la inca un mandat de presedinte o justificare, oricare ar fi ea, pentru un pumn stalcit de obrazul unui copil, va putea, oricand, sa caute o justificare pentru ORICE. Monstruozitatea, violenta, absurdul, abuzul, crima devin notiuni golite de sens daca dispare simtul diferentei elementare intre bine si rau. Orice molecula de moralitate ajunge sa fie o particula pierduta intr-un haos brownian in care dreptatea, adevarul, corectitudinea se fac si ele tzandari si se descompun pentru ca toate isi au originea in acelasi loc: in puterea de a face distinctia banala intre bine si rau, cu o secunda inainte de a fi prea tarziu.

Prima mea reactie la reactia domnului Basescu a fost una primara: frica. In secundele urmatoare mi s-a facut rau fizic. Pana ieri, refuzam sa fac o alegere intre doua sisteme de care imi era pur si simplu SILA. Joc matematic cu suma nula. Frica nu o luasem, insa, in calcul. Iar cand unul dintre termenii unei ecuatii se schimba, rezultatul se modifica si el.