Hotnews: Curtea Constitutionala a acceptat joi exceptiile de neconstitutionalitate ridicate de Dan Voiculescu la Legea 187. Este vorba de trei de articole care vizeaza existenta institutiei. Avocatul Poporului, Ioan Muraru, a sustinut desfiintarea CNSAS in termeni de " eliminarea acestui venin anticonstitutional". De la publicarea deciziei in Monitorul Oficial, CNSAS isi va inceta activitatea. Votul Curtii a fost in unanimitate pentru acceptarea exceptiilor lui Voiculescu.
Indiferent cate bube a avut (si A AVUT), CNSAS a fost, pana acum, singura gaura in broasca de la usa catre trecut. Poate a facut jocuri (zic "poate" cu amabilitate), poate si-a filtrat verdictele si dosarele, dar pana la urma a fost singura metoda de a afla despre Dana, Felix sau Laurentiu. E drept ca mie mereu mi s-a parut ca ar fi fost ideal ca TOATE dosarele sa fie publicate integral, eventual pe net, pentru ca fiecare sa-si obtina propriul adevar. Si de asta cred ca ar fi mai logic sa se desfiinteze doar Colegiul CNSAS (adica structura care decidea verdictele), nu toata institutia. Pentru ca daca acum dosarele se vor intoarce la SRI cred ca le putem spune bye bye pentru totdeauna.
Later edit: din sesizarea lui Sergiu Andon, coroborata cu comunicatul CC nu reiese clar daca se desfiinteaza CNSAS sau doar Colegiul. Dilema despre care voi vorbi diseara la emisiunea Imparatului, impreuna cu presedintele Camerei Deputatilor, Bogdan Olteanu. Pe Antena 2, of course, incepand cu ora 21:00.
Thursday, 31 January 2008
Asta pana de net!
Wednesday, 30 January 2008
Despre discursuri
Ma intreaba Iulian Comanescu ce discurs politic imi place. Raspunsul e oarecum rudimentar: aproape nici unul. Nici macar nu incerc sa personalizez, pentru ca n-are rost. Poate nu sunt eu targetul nimanui, dar covarsitoarea majoritate a sutelor de discursuri politice pe care le-am auzit (aici intra si cele din campania electorala, dar si declaratiile politice din Parlament sau de la Cotroceni) sunt la fel: ipocrite, construite fara pic de dramaturgie, gandite simplist si previzibile.
Un singur gen de discurs ma face sa ridic sprancenele: cel curajos, in care stimabilul politician le spune oamenilor ceea ce NU vor sa auda. Oarecum asemanator cu "ask yourselves not what the country can do for you..." al lui JFK. Un astfel de discurs nu e neaparat o dovada de onestitate a politicianului, ci un simplu semnal ca nu-i crede pe alegatori 100% cretini. Nu le ofera solutii miraculoase ca Mama Omida, ci le zice ca problemele ne apartin tuturor. Singura problema e ca in Romania nu prea aud genul asta de discurs, iar Mamele Omida au in continuare succes. Ma intreb ce spune asta despre noi.
Un singur gen de discurs ma face sa ridic sprancenele: cel curajos, in care stimabilul politician le spune oamenilor ceea ce NU vor sa auda. Oarecum asemanator cu "ask yourselves not what the country can do for you..." al lui JFK. Un astfel de discurs nu e neaparat o dovada de onestitate a politicianului, ci un simplu semnal ca nu-i crede pe alegatori 100% cretini. Nu le ofera solutii miraculoase ca Mama Omida, ci le zice ca problemele ne apartin tuturor. Singura problema e ca in Romania nu prea aud genul asta de discurs, iar Mamele Omida au in continuare succes. Ma intreb ce spune asta despre noi.
Tuesday, 29 January 2008
Monday, 28 January 2008
Oricat de ridicol a fost circul de la PC...
...cred ca a fost cel mai bun lucru care i s-a intamplat in ultima vreme acestui partid. Alternativa era ca tot evenimentul sa treaca neobservat. In mod normal, un Congres PC nu ar fi meritat decat o stire de 1 minut jumatate si cel mult 1500 de semne in ziare. Azi dimineata a avut prima pagina in cateva ziare si dezbateri televizate doua zile. Mie aproape ca-mi vine sa cred ca scandalul a fost "cu premeditare". Iata inca un argument:
Acolo unde e scandal, perceptia comuna e ca exista si o miza. Nu s-ar apuca niste oameni in toata firea sa se certe pe nimic, nu? Repet, vorbesc doar de perceptie. Ei, cand telespectatorul vede niste cetateni care contesta voturi, urla unii la altii, telespectatorul se gandeste ca oamenii chiar au ceva de impartit. Chiar daca in momentul asta nu au de impartit decat o cota electorala cat marja de eroare in sondaje.
Acolo unde e scandal, perceptia comuna e ca exista si o miza. Nu s-ar apuca niste oameni in toata firea sa se certe pe nimic, nu? Repet, vorbesc doar de perceptie. Ei, cand telespectatorul vede niste cetateni care contesta voturi, urla unii la altii, telespectatorul se gandeste ca oamenii chiar au ceva de impartit. Chiar daca in momentul asta nu au de impartit decat o cota electorala cat marja de eroare in sondaje.
Saturday, 26 January 2008
Daca tot vorbim de Las Vegas la stirile din seara asta...
...fac si eu un pariu: ziarul Ziua se va desfiinta in urmatoarele 3 luni. Tine cineva ramasagul?
In aceeasi ordine de idei, parca incep sa cred si eu in teoria pe care o aud cam de doi ani potrivit careia in 2009 vor ramane pe piata doar patru-cinci ziare. Asta nu-i neaparat un lucru rau, dat fiind ca nici prea multi ziaristi nu mai sunt- multi dintre cei buni au plecat spre consultanta sau "public offices".
As fi ipocrita sa spun ca nu regret plecarea lor, fie si pentru ca ma incapatanez sa-mi pastrez in creieri imaginea reporterilor de 50+ ani pe care ii vad pe CNN la conferintele de presa de la Casa Alba, par example. Reporteri, nu sefuleti sau sefi de-a dreptul, reporteri care dupa tabieturile de dimineata ale unui om de 50 de ani isi iau notesul si pixul si pleaca pe teren. Nu stiu daca generatia mea va avea reporteri de 50 de ani, dar refuz sa-mi sterg imaginea asta din cap.
Nu stiu cum naiba am ajuns de la desfiintarea ziarului Ziua la reporterii de 50 de ani de la briefingurile de la Casa Alba, dar na, poate merita sa vorbim despre ambele subiecte. :)
In aceeasi ordine de idei, parca incep sa cred si eu in teoria pe care o aud cam de doi ani potrivit careia in 2009 vor ramane pe piata doar patru-cinci ziare. Asta nu-i neaparat un lucru rau, dat fiind ca nici prea multi ziaristi nu mai sunt- multi dintre cei buni au plecat spre consultanta sau "public offices".
As fi ipocrita sa spun ca nu regret plecarea lor, fie si pentru ca ma incapatanez sa-mi pastrez in creieri imaginea reporterilor de 50+ ani pe care ii vad pe CNN la conferintele de presa de la Casa Alba, par example. Reporteri, nu sefuleti sau sefi de-a dreptul, reporteri care dupa tabieturile de dimineata ale unui om de 50 de ani isi iau notesul si pixul si pleaca pe teren. Nu stiu daca generatia mea va avea reporteri de 50 de ani, dar refuz sa-mi sterg imaginea asta din cap.
Nu stiu cum naiba am ajuns de la desfiintarea ziarului Ziua la reporterii de 50 de ani de la briefingurile de la Casa Alba, dar na, poate merita sa vorbim despre ambele subiecte. :)
Thursday, 24 January 2008
Noi
- Ne proclamam patrioti, dar de sarbatorile nationale ne intrecem in decibelii huiduielilor.
- Ne declaram buni, intelegatori, dar de cate ori moare un om de succes sarim sa-i facem rechizitoriu in loc de epitaf (aruncati o privire pe reactiile de pe site-urile ziarelor la articolele despre moartea lui Heath Ledger).
- Urlam ca vrem democratie, dar suntem fascinati de puterea Unuia. Nu ne pasa ca ar putea fi discretionara, cata vreme e ambalata in ceea ce vrem sa auzim.
- Ne facem cruci in autobuze cand trecem pe langa o biserica, dar dam lectii de kung-fu la cozile pentru apa sfintita.
- Ne pretindem sofisticati, dar permitem filmarea de clipuri manelistice in cladirea Operei Nationale.
- Suntem exigenti, intransigenti, dar doar pana cand avem noi nevoie de scuze. In momentul ala, anything goes. Nu avem prea des curajul sa admitem ca prostia se plateste si atunci cand factura ni se taie noua.
- Cumparam reviste de moda cu vraful, insa iesim la plimbare sau in mall (eventual la plimbare IN mall)imbracati in aceeasi uniforma de "gajik de Bamboo" sau de fotbalisti impachetati in cantonament-couture.
- Bocim cu lacrimi de crocodil disparitia "culturii" si a programelor "de calitate", insa manelistii prospera exponential, iar promisiunea de rating a Elodiei confisca aproape 2 ore de emisie la Realitatea, in miezul zilei.
- Ne-am dorit alegeri libere, dar campaniile electorale scot tot ce e mai urat din noi.
- Ne declaram buni, intelegatori, dar de cate ori moare un om de succes sarim sa-i facem rechizitoriu in loc de epitaf (aruncati o privire pe reactiile de pe site-urile ziarelor la articolele despre moartea lui Heath Ledger).
- Urlam ca vrem democratie, dar suntem fascinati de puterea Unuia. Nu ne pasa ca ar putea fi discretionara, cata vreme e ambalata in ceea ce vrem sa auzim.
- Ne facem cruci in autobuze cand trecem pe langa o biserica, dar dam lectii de kung-fu la cozile pentru apa sfintita.
- Ne pretindem sofisticati, dar permitem filmarea de clipuri manelistice in cladirea Operei Nationale.
- Suntem exigenti, intransigenti, dar doar pana cand avem noi nevoie de scuze. In momentul ala, anything goes. Nu avem prea des curajul sa admitem ca prostia se plateste si atunci cand factura ni se taie noua.
- Cumparam reviste de moda cu vraful, insa iesim la plimbare sau in mall (eventual la plimbare IN mall)imbracati in aceeasi uniforma de "gajik de Bamboo" sau de fotbalisti impachetati in cantonament-couture.
- Bocim cu lacrimi de crocodil disparitia "culturii" si a programelor "de calitate", insa manelistii prospera exponential, iar promisiunea de rating a Elodiei confisca aproape 2 ore de emisie la Realitatea, in miezul zilei.
- Ne-am dorit alegeri libere, dar campaniile electorale scot tot ce e mai urat din noi.
Din nou despre H&M
Nu stiu ce e envy.ro (se recomanda a fi un ghid online de shopping), insa vad ca si ei anunta venire H&M tot pentru 2008, asa cum ziceam si eu, in urma cu cateva luni. Mai mult, oamenii astia vorbesc si despre GAP si despre JLo- care nu-s printre brandurile mele preferate, dar cata vreme e si H&M la pachet, sa fie primit! :)
Wednesday, 23 January 2008
Prostia TV
Bunica materna a bulinutei e genul de profesoara eleganta si pe care n-o s-o auzi vreodata spunand altceva decat lucruri interesante si civilizate. Destinul sucit si prostia unei "voci" de off au adus-o, insa, unde nu credeam ca o sa o vad vreodata: in stirea asta, descoperita azi-dimineata la Piticu.
Tuesday, 22 January 2008
Just another day
- Am inceput ziua ca spectator la o cearta care brusc a devenit cafteala. Tot scandalul a inceput la o coada pentru plata locurilor de parcare. Pe sistemul "eu eram inainte, mai elementule!", urmat de "facu-ti si dregu-ti" pana au venit niste neni in negru de la Politia comunitara. Imi puteti spune, va rog, inca o data, in ce an suntem? E cumva 1988 si mi-a luat-o mie ceasul inainte?
- Azi mi-a fost rusine de tot ce am gandit vreodata rau despre contabili. Dupa ce o doamna a stat cu mine vreo trei ore, ca sa ma ajute sa ma descurc in iadul deconturilor in care doar neglijenta si lenea mea m-au bagat. A facut asta fara sa fie treaba ei si a avut toata bunavointa sa ma ajute. In tot procesul hartogaresc, un ajutor absolut nesperat am primit de la o alta doamna, receptioner la un hotel in Ungaria, care mi-a trimis pe fax in doi timpi si trei miscari chitantele pe care eu, in blonzimea mea, le pierdusem. Deci mi-a fost rusine si de tot ce am gandit vreodata nasol despre unguri.
- Deshtul compromis in mod inexplicabil prin scrantire in somn se simte tot ca naiba. Doare destul de rau, insa in mod absolut ciudat, refuza sa doara atunci cand am incaltari cu tocuri in picioare. Deci am o presimtire ca zilele astea o sa fiu o blonda eleganta uituca neglijenta si scrantita in somn.
- Azi mi-a fost rusine de tot ce am gandit vreodata rau despre contabili. Dupa ce o doamna a stat cu mine vreo trei ore, ca sa ma ajute sa ma descurc in iadul deconturilor in care doar neglijenta si lenea mea m-au bagat. A facut asta fara sa fie treaba ei si a avut toata bunavointa sa ma ajute. In tot procesul hartogaresc, un ajutor absolut nesperat am primit de la o alta doamna, receptioner la un hotel in Ungaria, care mi-a trimis pe fax in doi timpi si trei miscari chitantele pe care eu, in blonzimea mea, le pierdusem. Deci mi-a fost rusine si de tot ce am gandit vreodata nasol despre unguri.
- Deshtul compromis in mod inexplicabil prin scrantire in somn se simte tot ca naiba. Doare destul de rau, insa in mod absolut ciudat, refuza sa doara atunci cand am incaltari cu tocuri in picioare. Deci am o presimtire ca zilele astea o sa fiu o blonda eleganta uituca neglijenta si scrantita in somn.
Monday, 21 January 2008
Scurte
1. De cateva zile mi-am dat seama cum o sa-mi petrec eu anul: incercand sa lupt cu prezumtia de vinovatie potrivit careia daca zic nasol de PD tin cu liberalii, iar daca zic nasol de PNL e normal, doar lucrez la Oficios. Este uimitor cum 17 ani de pluripartitism au trecut peste noi lasandu-ne la fel de rudimentari ca atunci cand cautam prin dictionare cuvantul "democratie".
2. Am reusit minunata performanta de a-mi scranti un deget de la picior in somn. Ma doare ca naiba si s-a si umflat. Doctor? No way! Gheata si leacuri babesti. (Am zis cumva ca nu am si eu momente rudimentare?)
3. O sa deschid zilele astea pe blog o discutie mai serioasa despre "deontologie". Ironizat pe drept din cauza ipocritilor care-si justifica magariile cu expresii academice, cred, totusi, ca acest concept merita mai mult. O sa ne gandim impreuna, daca acceptati si voi, care ar fi acele "do's" and "dont's" pentru un ziarist.
2. Am reusit minunata performanta de a-mi scranti un deget de la picior in somn. Ma doare ca naiba si s-a si umflat. Doctor? No way! Gheata si leacuri babesti. (Am zis cumva ca nu am si eu momente rudimentare?)
3. O sa deschid zilele astea pe blog o discutie mai serioasa despre "deontologie". Ironizat pe drept din cauza ipocritilor care-si justifica magariile cu expresii academice, cred, totusi, ca acest concept merita mai mult. O sa ne gandim impreuna, daca acceptati si voi, care ar fi acele "do's" and "dont's" pentru un ziarist.
Wednesday, 16 January 2008
Habar n-am despre ce sa scriu...
... asa ca de ce nu mi-ati spune voi despre ce v-ar placea sa vorbim? As prefera sa nu aiba legatura cu politica. Incep sa fiu convinsa ca viata in Romania e ceea ce se intampla cand noi suntem ocupati cu circoteca vesnica. (Nu credeam ca o sa ajung sa-l parafrazez pe John Lennon intr-un context ca asta :) )
Tuesday, 15 January 2008
Ceva imi spune...
... ca va fi un an oribil pentru presa. Daca anii trecuti a fost dialogul surzilor (in care "ultrasii" pro si anti Basescu isi strigau fiecare lozincile fara sa aculte si ce spune si echipa adversa), anul asta cred ca se va ajunge la faulturi adevarate si dure. Nu mai ajunge sa spui ce crezi tu, e MUSAI sa precizezi ca celalalt e dobitoc pentru ca crede altceva. Nu pentru ca ar avea argumente cretine sau pe care nu ar fi in stare sa le sustina, ci doar pentru ca are o alta opinie.
...ca la alegerile pentru Bucuresti vom avea cea mai suburbana campanie ever. Va fi o intrecere de "circus freaks". Ma intreb daca va avea cineva curajul sa-si asume un candidat civilizat, cand pleaca din start de pe pozitia de loser. Sau poate subestimez eu bucurestenii? In momentul asta inclin, totusi, sa cred ca nu.
...ca Adriean Videanu nu a fost la inceputul lui ianuarie nici macar in Dubai, ci cateva zeci de grade mai spre Polul Nord.
...ca la alegerile pentru Bucuresti vom avea cea mai suburbana campanie ever. Va fi o intrecere de "circus freaks". Ma intreb daca va avea cineva curajul sa-si asume un candidat civilizat, cand pleaca din start de pe pozitia de loser. Sau poate subestimez eu bucurestenii? In momentul asta inclin, totusi, sa cred ca nu.
...ca Adriean Videanu nu a fost la inceputul lui ianuarie nici macar in Dubai, ci cateva zeci de grade mai spre Polul Nord.
Sunday, 13 January 2008
Demisie sau necrolog?
Realitatea vorbeste despre demisia lui CTP- un act perfect banal intr-o societate normala- ca despre un deces. CTP nici macar nu si-a anuntat retragerea de la ziar, cu atat mai putin din presa, ci doar din functia de director. Relatarea acestui eveniment la tv a fost, insa, dintr-o lume paralela. "Dumneavoastra L-ATI CUNOSCUT...", "Cum LUCRA?", "Cum VA INTELEGEATI?", astea sunt intrebarile pe care le aud in acest moment rostite de moderatori. Pentru Realitatea TV, CTP a devenit "la trecut", desi nimic nu-i ameninta sanatatea omului, care nu a facut decat sa ia o decizie personala si administrativa. Ba mai mult, eu cred ca decizia de azi ii va prinde chiar bine.
Saturday, 12 January 2008
Dosarul Norica
Ma abtin deocamdata sa comentez, dat fiind ca eu prestez pe subiect. Insa puteti sa vedeti "petele" invocate de Traian Basescu aici.
P.S. Daca ati vazut azi coborand in pas alergator din taxi cu un dosar in mana o blonda in hanorac de catifea (folosibil si ca bluza de pijama), pantaloni de stofa si bocanci de iarna, eu eram aia. :)
P.S. Daca ati vazut azi coborand in pas alergator din taxi cu un dosar in mana o blonda in hanorac de catifea (folosibil si ca bluza de pijama), pantaloni de stofa si bocanci de iarna, eu eram aia. :)
Friday, 11 January 2008
Politica unisex
Nu ma intereseaza ce crede Norica Nicolai "in calitate de femeie". Ma intereseaza opiniile sale de vicepresedinte al Senatului, de membru PNL cu vechime, de nominalizat la portofoliul Justitiei. Replica Noricai Nicolai la adresa lui Traian Basescu mi s-a parut perfect rezonabila, remarcabil de puternica si chiar destul de eleganta. Cu o exceptie: felul in care a apasat pe cea mai nerelevanta calitate a domniei sale: cea de femeie. Nu stiu ce a crezut ca poate obtine cu asta, cu atat mai mult cu cat profilul sau de politician nu a avut prea multe nuante de feminitate. Nu stiu ce i-a venit, dar repet: de parerile si sentimentele sale "ca femeie" poate ii sunt interesate amicele sau sotul. Nu cred ca o s-o vad prea curand pe Hillary Clinton, Condoleezza Rice sau Angela Merkel lamentandu-se de traumele politice suferite "ca femei". Pentru ca ele au inteles ca jocul asta uneori atat de murdar si de rudimentar care se cheama politica este unisex.
A murit cuceritorul Everestului
Sursa: "The Guardian"
Sir Edmund Hillary, the beekeeper from Auckland who conquered Mount Everest and went on to become one of the greatest adventurers of the 20th century, has died aged 88.
Hillary, who reached the peak of Everest on May 29 1953, days before the coronation of Queen Elizabeth II, only admitted being the first man to reach the top of the world's highest mountain after the death of his climbing companion, Sherpa Tenzing Norgay, in 1986.
After scaling the peak, he later told a fellow explorer at base camp: "Well George, we knocked the bastard off."
Nu ca zic, dar vreau sa spun
Adevarul e ca sunt usor maniaca in ceea ce priveste revistele pentru femei. Dupa cum ii marturiseam si imparatesei, le cumpar cam pe toate. Bineinteles ca majoritatea articolelor sunt despre haine, creme, smacuri si alte chestii din astea banale. Ocazional, insa, in revistele glossy mai dau peste cate un interviu ca asta. Recunosc cinstit ca nu stiam prea multe despre Vadim Ghirda. Ii vazusem cateva poze si cam atat. Dar felul in care omul asta, ajuns fotograf Associated Press la 20 si un pic de ani, vorbeste despre razboi, portret, bunatate si moralitate cu arma in mana mi s-a parut senzational. Domnilor, chiar daca vi s-ar putea parea penibil sa cereti la benzinarie o revista pentru femei, eu va recomand sincer sa faceti efortul asta. Pe site e doar inceputul materialului. Doamnelor, voi s-ar putea sa aveti deja Tango acasa, si dupa ce ati citit articolul va astept parerile.
Thursday, 10 January 2008
Pentru toti chelnerii din Romania (sau "Ce probleme am si eu!")
"Cola" este un sortiment de bautura. "Cola" nu inseamna neaparat Coca Cola. "Pepsi" e tot "cola". Daca mai am o data schimbul de replici absolut cretin "O cola, va rog"- "Nu avem decat Pepsi", s-ar putea sa URLU. Partea nasoala e ca STIU ca o sa mai am dialogul asta tembel cat de curand. Pentru ca il am APROAPE DE FIECARE DATA (aproape = in 98% dintre cazuri) cand cer o amarata de cola.
Parole...parole... Ce parole?!
Cand am auzit ca Basescu il cheama pe Tariceanu la o parola, aveam senzatia ca e ceva bizar in situatia asta, dar nu stiam ce. Acum mi-a picat fisa. Il cheama ca sa vorbeasca... CE?! Ce i-ar mai putea spune Basescu lui Tariceanu dupa trei ani de "ba pe-a mamei dumneavoastra", expresie care a ajuns un fel de minge in ping-pong-ul lor stupid? Ce mai e de spus in relatia lor? Cum sa lamureasca ministeriatul Justitiei doi oameni care pana acum nu s-au lamurit nici macar ce culoare aveau biletelele expediate de la Victoria spre Cotro si retur?
Eu nu-mi mai pot imagina nici macar un salut intre ei doi. Voi puteti? Si, mai departe, va puteti inchipui prima replica din conversatia lor? Cine ar spune prima fraza? Si care ar fi aia?
Eu nu-mi mai pot imagina nici macar un salut intre ei doi. Voi puteti? Si, mai departe, va puteti inchipui prima replica din conversatia lor? Cine ar spune prima fraza? Si care ar fi aia?
Monday, 7 January 2008
From Russia with Love 3
Si acum, muzeele. Care pentru mine n-au fost o "formalitate turistica", ci mai degraba "medicine for the soul".
1. Anna Frank made in Russia. In timpul foametei din '41- '42, o fetita de 11 ani s-a gandit sa noteze pe biletele ce i se intampla in fiecare zi. Continutul biletelelor e cam asa: "Azi a murit sora mea", "Azi a murit cumnata", "Azi a murit fratele meu". Ultimul biletel e "Azi a murit mama. Am ramas singura". Langa biletele, era si ratia zilnica de hrana a populatiei: o bucata de 150 de grame de paine din faina neagra amestecata cu rumegus.
2. Casa lui Dostoievski din Sankt Petersburg. Unde, asa cum va ziceam, a scris o buna parte din fratii Karamazov. In biroul asta:
Asta e cutia lui de tutun, pe care fata sa a scris in ziua mortii scriitorului: "A murit tata"
In dreapta e ceasul oprit de fiul sau la ora mortii lui Dostoievski:
3. Welcome to Kremlin!
4. Blonda si un BM13 (a.k.a. Katiusha), la Muzeul de Tehnica Militara din Sankt Petersburg
5. Mormintele Romanovilor, la Catedrala Sfantul Petru din Sankt Petersburg. Legendara Anastasia are si ea placa funerara.
6. Doua morminte la Novodevichy: Gogol si Boris Eltin, care a "primit" si bradut de Craciun.
1. Anna Frank made in Russia. In timpul foametei din '41- '42, o fetita de 11 ani s-a gandit sa noteze pe biletele ce i se intampla in fiecare zi. Continutul biletelelor e cam asa: "Azi a murit sora mea", "Azi a murit cumnata", "Azi a murit fratele meu". Ultimul biletel e "Azi a murit mama. Am ramas singura". Langa biletele, era si ratia zilnica de hrana a populatiei: o bucata de 150 de grame de paine din faina neagra amestecata cu rumegus.
2. Casa lui Dostoievski din Sankt Petersburg. Unde, asa cum va ziceam, a scris o buna parte din fratii Karamazov. In biroul asta:
Asta e cutia lui de tutun, pe care fata sa a scris in ziua mortii scriitorului: "A murit tata"
In dreapta e ceasul oprit de fiul sau la ora mortii lui Dostoievski:
3. Welcome to Kremlin!
4. Blonda si un BM13 (a.k.a. Katiusha), la Muzeul de Tehnica Militara din Sankt Petersburg
5. Mormintele Romanovilor, la Catedrala Sfantul Petru din Sankt Petersburg. Legendara Anastasia are si ea placa funerara.
6. Doua morminte la Novodevichy: Gogol si Boris Eltin, care a "primit" si bradut de Craciun.
From Russia with Love 2
Postul asta e despre obsesiile romanesti "aplicate" in mama Russia.
1. Loganu' e de baza si la rusi. In fiecare zi vedeam cel putin 5. Pe de alta parte, in Moscova cam la fiecare al treilea semafor poti vedea macar un Hummer.
2. Casa. Ce vedeti in imagine sunt blocuri noi, construite la periferia orasului. Cel mai inalt are vreo 40 de etaje. Preturile sunt ceva mai micute decat la noi- cam 800-1000 de euro/metrul patrat, din ce mi-au zis localnicii. Pe de alta parte, un apartament de doua camere in centru poate sa ajunga si la 500.000 de euro.
3. Hotii de buzunare. Avertisment la intrarea din muzeele si bisericile din Fortareata Petru si Pavel, din Sankt Petersburg.
4. Prezidentu' de revelion. La noi, inteleg ca iar s-a lasat cu paranghelie. La ei, Putin a vorbit vreo 3 minute, proiectat pe ecranele din Piata Rosie. Le-a zis ceva de "realizari", "impliniri" si "munca"- nimic senzational. Partea draguta a fost ca in filmarea cu putin erau cadre cu zapada, in timp ce in Moscova nu mai ninsese de vreo saptamana.
5. Maidanezi. Sorry, n-am poze. Pentru ca nu sunt. Nici in centru, nici la periferie. Nicaieri.
1. Loganu' e de baza si la rusi. In fiecare zi vedeam cel putin 5. Pe de alta parte, in Moscova cam la fiecare al treilea semafor poti vedea macar un Hummer.
2. Casa. Ce vedeti in imagine sunt blocuri noi, construite la periferia orasului. Cel mai inalt are vreo 40 de etaje. Preturile sunt ceva mai micute decat la noi- cam 800-1000 de euro/metrul patrat, din ce mi-au zis localnicii. Pe de alta parte, un apartament de doua camere in centru poate sa ajunga si la 500.000 de euro.
3. Hotii de buzunare. Avertisment la intrarea din muzeele si bisericile din Fortareata Petru si Pavel, din Sankt Petersburg.
4. Prezidentu' de revelion. La noi, inteleg ca iar s-a lasat cu paranghelie. La ei, Putin a vorbit vreo 3 minute, proiectat pe ecranele din Piata Rosie. Le-a zis ceva de "realizari", "impliniri" si "munca"- nimic senzational. Partea draguta a fost ca in filmarea cu putin erau cadre cu zapada, in timp ce in Moscova nu mai ninsese de vreo saptamana.
5. Maidanezi. Sorry, n-am poze. Pentru ca nu sunt. Nici in centru, nici la periferie. Nicaieri.
From Russia with Love 1
Cand blonda promite, blonda se tine de cuvant. Asadar:
Cetateanul de fata, nimeni altul decat intemeietorul Moscovei, a ajuns paiata locuitorilor. La fiecare eveniment important, il imbraca in ce le vine lor pe sinapsa. Cand am ajuns eu acolo, era, evident, costumat in Mos Gerila (dap, la rusi inca nu "functioneaza" Mos Craciun).
Cam asa arata o statie de metrou din Moscova. Scarile rulante sunt luuuuungi, de ai timp sa te gandesti si la nemurirea sufletului pe ele. Cea mai lunga "rulanta" este, insa, in Sankt Petersburg, unde metroul a fost sapat la cea mai mare adancime din lume- peste 70 de metri. 3 minute jumate am mers pe scara aia, oameni buni!
Ca tot suntem la subiectul asta, iata si harta metroului din Moscova. Ca sa schimbi un tronson mergi pe jos prin galerii de-ti faci norma de jogging pe o saptamana.
Cetateanul de fata, nimeni altul decat intemeietorul Moscovei, a ajuns paiata locuitorilor. La fiecare eveniment important, il imbraca in ce le vine lor pe sinapsa. Cand am ajuns eu acolo, era, evident, costumat in Mos Gerila (dap, la rusi inca nu "functioneaza" Mos Craciun).
Cam asa arata o statie de metrou din Moscova. Scarile rulante sunt luuuuungi, de ai timp sa te gandesti si la nemurirea sufletului pe ele. Cea mai lunga "rulanta" este, insa, in Sankt Petersburg, unde metroul a fost sapat la cea mai mare adancime din lume- peste 70 de metri. 3 minute jumate am mers pe scara aia, oameni buni!
Ca tot suntem la subiectul asta, iata si harta metroului din Moscova. Ca sa schimbi un tronson mergi pe jos prin galerii de-ti faci norma de jogging pe o saptamana.
Sunday, 6 January 2008
Domnule Videanu, Kharma is a Bitch!
Ma intreaba Sorina Matei ce merita Adriean Videanu pentru ca a mintit si a fost prins cu check-in-ul deschis. Am doua idei:
1. Sa-l apuce durerea aia crunta de masele in drum spre aeroport. Si, din cauza drumului plin de zapada, sa ajunga la Otopeni cu o ora intarziere. Sa afle, usurat, ca urmatorul avion spre Munchen este peste o ora. Dar sa plece, de fapt, cu intarziere de 30 de ore. Timp in care domnul primar sa se zvarcoleasca de durere pe gresia din Henri Coanda, iar "entertainment-ul" sa-i fie asigurat de reporteri tv frenetici si de ceilalti calatori, cu copii mici in brate, care sa-l dragaleasca pe domnul primar pe ambii obraji. Mai ales pe ala cu maseaua.
2. Sa nu mai aiba apozitie. Sa nu mai fie Adriean Videanu- primar. Sau Adriean Videanu- parlamentar. Sau orice alt fel de Adriean Videanu- cetatean platit din bani publici. Sa nu aiba sofer care sa-l ajute sa inoate prin nameti. Si nici pe Narcisa catre care sa-si diverteze telefonul. Sa nu-i dea nimeni zapada din fata casei cu prioritate. Sa fie Adriean Videanu si atat, eventual sa incerce sa-si rezolve durerea crunta de masele la Stomatologia de urgenta din spatele Facultatii de drept cu aparatura de acum 30 de ani. Pentru ca asta ar trebui sa pateasca toti cetatenii votati de noi si platiti tot de noi, care spun minciuni. Mai ales atat de penibile.
1. Sa-l apuce durerea aia crunta de masele in drum spre aeroport. Si, din cauza drumului plin de zapada, sa ajunga la Otopeni cu o ora intarziere. Sa afle, usurat, ca urmatorul avion spre Munchen este peste o ora. Dar sa plece, de fapt, cu intarziere de 30 de ore. Timp in care domnul primar sa se zvarcoleasca de durere pe gresia din Henri Coanda, iar "entertainment-ul" sa-i fie asigurat de reporteri tv frenetici si de ceilalti calatori, cu copii mici in brate, care sa-l dragaleasca pe domnul primar pe ambii obraji. Mai ales pe ala cu maseaua.
2. Sa nu mai aiba apozitie. Sa nu mai fie Adriean Videanu- primar. Sau Adriean Videanu- parlamentar. Sau orice alt fel de Adriean Videanu- cetatean platit din bani publici. Sa nu aiba sofer care sa-l ajute sa inoate prin nameti. Si nici pe Narcisa catre care sa-si diverteze telefonul. Sa nu-i dea nimeni zapada din fata casei cu prioritate. Sa fie Adriean Videanu si atat, eventual sa incerce sa-si rezolve durerea crunta de masele la Stomatologia de urgenta din spatele Facultatii de drept cu aparatura de acum 30 de ani. Pentru ca asta ar trebui sa pateasca toti cetatenii votati de noi si platiti tot de noi, care spun minciuni. Mai ales atat de penibile.
Saturday, 5 January 2008
Back from the USSR!
La multi ani!
Nu va luati dupa titlu, e doar o aluzie la un cantec Beatles care-mi place foarte mult. In realitate, Moscova nu prea mai are mare legatura cu URSS. Culmea e ca Sankt Petersburg-ul mi-a amintit mai mult de fata rosie a Cortinei de Fier decat Moscova. In cele 9 zile de stat in Capitala, am descoperit un oras absolut uluitor. Am mers pe jos zeci de kilometri (pe bune!), am bantuit cu orele prin Kremlin, prin galeriile Tretiakov, prin biserici construite la 1600, prin GUM (fostul magazin universal al statului, acum ticsit de Louis Vuitton, Hermes, Dior, Gucci- ceea ce nu pot sa spun ca m-a incantat peste poate), pe langa universitatea Lomonosov (iti ia aproape o jumatate de ora doar ca s-o inconjori), prin cartiere modeste (dar sigure si civilizate) si prin cartiere noi si elegante, pe vechiul Arbat (o strada pietonala plina de vanzatori de suveniruri exagerat de scumpe).
Sankt Petersburgul m-a dezamagit, dar mi-a adus si cea mai mare bucurie a calatoriei. M-a dezamagit pentru ca e prost administrat si o data ce iesi din zona istorica esti "Back in the USSR" (adevaratul titlu al melodiei Beatles). In timpul in care comertul functiona pe principiul ca e un privilegiu sa cumperi si nu sa vinzi, chiar si cand e vorba de un sandvis sau o bluza, iar vanzatorii sunt "zeii" care te privesc cu dispret si lene. E adevarat, arhitectura si palatele sunt minunate, sunt capodopere, dar Nevski Prospekt, pe care trebuie sa-l parcurgi ca sa ajungi la Ermitaj, e doar o umbra a legendarului bulevard din cartile lui Dostoievski. Acum e doar o strada oarecare, aglomerata si haotica, plina de magazine banale.
Cat despre Dostoievski, ei bine, iata si cea mai mare bucurie din toata "excursia": am vizitat casa in care a locuit destul de multi ani. Nu pot sa va descriu ce am simtit cand am pasit in apartamentul sau, cand i-am vazut biroul, cand am citit pe cutia sa de tigari ce a scris fiica lui pe 28 ianuarie 1881 ("Tata a murit"), cand am vazut ceasul de birou pe care fiul sau l-a oprit in ziua in care Dostoievski a plecat dincolo.
Una peste alta, cred ca Rusia e o tara usor de iubit daca iti dai voie sa faci asta liber, de fapt eliberat de cliseele pe care le-am asimilat de pe ambele parti ale Cortinei de fier. Iar cand vine vorba de istorie, literatura, muzica sau supravietuire, it's hard to compete with the Russians! :)
O sa atasez poze, cred ca luni, si o sa va arat imaginile care cred eu ca definesc Moscova si Sankt Petersburgul acum. Intre timp, daca aveti intrebari sau curiozitati, just shoot! Da svidania! :)
Nu va luati dupa titlu, e doar o aluzie la un cantec Beatles care-mi place foarte mult. In realitate, Moscova nu prea mai are mare legatura cu URSS. Culmea e ca Sankt Petersburg-ul mi-a amintit mai mult de fata rosie a Cortinei de Fier decat Moscova. In cele 9 zile de stat in Capitala, am descoperit un oras absolut uluitor. Am mers pe jos zeci de kilometri (pe bune!), am bantuit cu orele prin Kremlin, prin galeriile Tretiakov, prin biserici construite la 1600, prin GUM (fostul magazin universal al statului, acum ticsit de Louis Vuitton, Hermes, Dior, Gucci- ceea ce nu pot sa spun ca m-a incantat peste poate), pe langa universitatea Lomonosov (iti ia aproape o jumatate de ora doar ca s-o inconjori), prin cartiere modeste (dar sigure si civilizate) si prin cartiere noi si elegante, pe vechiul Arbat (o strada pietonala plina de vanzatori de suveniruri exagerat de scumpe).
Sankt Petersburgul m-a dezamagit, dar mi-a adus si cea mai mare bucurie a calatoriei. M-a dezamagit pentru ca e prost administrat si o data ce iesi din zona istorica esti "Back in the USSR" (adevaratul titlu al melodiei Beatles). In timpul in care comertul functiona pe principiul ca e un privilegiu sa cumperi si nu sa vinzi, chiar si cand e vorba de un sandvis sau o bluza, iar vanzatorii sunt "zeii" care te privesc cu dispret si lene. E adevarat, arhitectura si palatele sunt minunate, sunt capodopere, dar Nevski Prospekt, pe care trebuie sa-l parcurgi ca sa ajungi la Ermitaj, e doar o umbra a legendarului bulevard din cartile lui Dostoievski. Acum e doar o strada oarecare, aglomerata si haotica, plina de magazine banale.
Cat despre Dostoievski, ei bine, iata si cea mai mare bucurie din toata "excursia": am vizitat casa in care a locuit destul de multi ani. Nu pot sa va descriu ce am simtit cand am pasit in apartamentul sau, cand i-am vazut biroul, cand am citit pe cutia sa de tigari ce a scris fiica lui pe 28 ianuarie 1881 ("Tata a murit"), cand am vazut ceasul de birou pe care fiul sau l-a oprit in ziua in care Dostoievski a plecat dincolo.
Una peste alta, cred ca Rusia e o tara usor de iubit daca iti dai voie sa faci asta liber, de fapt eliberat de cliseele pe care le-am asimilat de pe ambele parti ale Cortinei de fier. Iar cand vine vorba de istorie, literatura, muzica sau supravietuire, it's hard to compete with the Russians! :)
O sa atasez poze, cred ca luni, si o sa va arat imaginile care cred eu ca definesc Moscova si Sankt Petersburgul acum. Intre timp, daca aveti intrebari sau curiozitati, just shoot! Da svidania! :)
Subscribe to:
Posts (Atom)