Saptamana care vine fotografiile vor fi mai dure. Deocamdata, una dulce- amaruie.
V-J Day, Times Square, [1945]
or "The Kiss", at the end of World War II, in US cities everybody went to the streets to salute the end of combat. Friendship and unity were everywhere. This picture shows a sailor kissing a young nurse in Times Square. The fact is he was kissing every girl he encountered and for that kiss, this particular nurse slapped him.
Friday 29 June 2007
Nu mai bine si-ar face blog tot Parlamentul?
Nastase a deschis robinetul la tzeava de bloggeri politici! Dupa Dancu, Chiliman, (probabil si) Vanghelie, suvoiul a ajuns si la PNL. Numai ca daca pesedistii lucreaza singuri (ca au vazut ce se intampla cand te incurci cu Boerici), penelistii nu pot decat in grup. In Grupul parlamentar de la Camera Deputatilor, mai precis. Care, mai nou, are Blog. Pe care l-am descoperit la Piticu. Care este. :)
In blogul de grup al liberalilor, rubrica mea preferata este "Deputatul saptamanii". Unde in acest moment este cap de afis Grigore Craciunescu. De care n-am auzit in viata mea. Gratie blogului, i-am aflat, insa, acum, prodigioasa activitate parlamentara: de exemplu, marti, 19 iunie 2007, a sustinut o declaratie politica in plen cu tema – „Vara asta se poarta motiunile…”. A participat la crearea a trei proiecte de legi in trei ani. Si a stabilit o intalnire de lucru cu cu ambasadorul Republicii Pakistan (nu stim cand si daca intalnirea a avut loc. Important e ca omu' a stabilit-o!) Ma simt ceva mai implinita spiritual!
In blogul de grup al liberalilor, rubrica mea preferata este "Deputatul saptamanii". Unde in acest moment este cap de afis Grigore Craciunescu. De care n-am auzit in viata mea. Gratie blogului, i-am aflat, insa, acum, prodigioasa activitate parlamentara: de exemplu, marti, 19 iunie 2007, a sustinut o declaratie politica in plen cu tema – „Vara asta se poarta motiunile…”. A participat la crearea a trei proiecte de legi in trei ani. Si a stabilit o intalnire de lucru cu cu ambasadorul Republicii Pakistan (nu stim cand si daca intalnirea a avut loc. Important e ca omu' a stabilit-o!) Ma simt ceva mai implinita spiritual!
Nasol sa fii interimar...
Ma tot gandesc la cetatenii Sassu si Popescu, care probabil au venit ieri dimineata la Parlament cu gandul la spritul de dupa. Adica de dupa numirea lor ca presedinti la TVR, respectiv CNA. Cred c-a fost mai slab spritul, dat fiind ca nu s-au ales decat cu un interimat pana in septembrie. Mie statutul asta de interimar mi se pare usor jenant. Cum ar veni, pana gasim pe altul mai bun, merge si cu tine o luna, doua, hai trei. Si cand te gandesti ca exista politicieni pt care performanta maxima a carierei a fost interimatul. Cum cine? Nea Nicu Vacaroiu, of course! :)
Wednesday 27 June 2007
Fotografii legendare si povestea din spatele lor
Din cand in cand,o sa postez aici fotografii care au facut istorie si un pic de "trivia" din jurul lor. Toate sunt preluate de pe diverse site-uri, la fel ca si foto-explicatiile. Sunt sigura ca unii dintre voi le stiu, dar banuiesc ca nu va deranjeaza daca le mai vedeti o data, chiar daca unele dintre ele sunt destul de violente si dramatice. Primele, insa, sunt destul de soft.
Lunch atop a Skyscraper [1932]
Lunch atop a Skyscraper (New York Construction Workers Lunching on a Crossbeam) is a famous photograph taken by Charles C. Ebbets during construction of the GE Building at Rockefeller Center in 1932.
The photograph depicts 11 men eating lunch, seated on a girder with their feet dangling hundreds of feet above the New York City streets. Ebbets took the photo on September 29, 1932, and it appeared in the New York Herald Tribune in its Sunday photo supplement on October 2. Taken on the 69th floor of the GE Building during the last several months of construction, the photo Resting on a Girder shows the same workers napping on the beam.
Here's a rare image by the same photographer showing the workers sleeping on the crossbeam.
Lunch atop a Skyscraper [1932]
Lunch atop a Skyscraper (New York Construction Workers Lunching on a Crossbeam) is a famous photograph taken by Charles C. Ebbets during construction of the GE Building at Rockefeller Center in 1932.
The photograph depicts 11 men eating lunch, seated on a girder with their feet dangling hundreds of feet above the New York City streets. Ebbets took the photo on September 29, 1932, and it appeared in the New York Herald Tribune in its Sunday photo supplement on October 2. Taken on the 69th floor of the GE Building during the last several months of construction, the photo Resting on a Girder shows the same workers napping on the beam.
Here's a rare image by the same photographer showing the workers sleeping on the crossbeam.
Tuesday 26 June 2007
Revolutie pe net
In lipsa de alta sursa de muzica, dau sa pornesc radio-ul de pe YM. Caut butonu'- nu era unde-l stiam. In locul lui era altceva:
LAUNCHCast and other webcasters are silent today.
Go to www.savenetradio.org for more information.
Pun manuta pe link, apas cu deshtu' si ce-mi vad ochii:
The SaveNetRadio Coalition
The future of Internet radio is in immediate danger. Royalty rates for webcasters have been drastically increased by a recent ruling and are due to go into effect on July 15 (retroactive to Jan 1, 2006!). To protest these rates and encourage the millions of net radio listeners to take action and contact their Congressional representatives, today is a national Day of Silence. Webcasters across the country have dedicated this day to increasing awareness of this looming threat and gathering support for the SaveNetRadio collation and our campaign to preserve music diversity on-line. For an updated list of the participants in this national day of silence, visit http://www.kurthanson.com/dos/. Net radio listeners, please excuse the interruption of your normal programming and take action to ensure this silence is not permanent. Call your Congressional Representatives today.
Deci, fratilor, la altii exista societate civila si pe net! La noi nici macar in real life! Bun asa...
P.S. Sa nu uit sa-mi incarc ipodu' ca maine poimaine o pun astia de-un Jihad si ma forteaza sa ma resemnez cu MTV'u nostru...
LAUNCHCast and other webcasters are silent today.
Go to www.savenetradio.org for more information.
Pun manuta pe link, apas cu deshtu' si ce-mi vad ochii:
The SaveNetRadio Coalition
The future of Internet radio is in immediate danger. Royalty rates for webcasters have been drastically increased by a recent ruling and are due to go into effect on July 15 (retroactive to Jan 1, 2006!). To protest these rates and encourage the millions of net radio listeners to take action and contact their Congressional representatives, today is a national Day of Silence. Webcasters across the country have dedicated this day to increasing awareness of this looming threat and gathering support for the SaveNetRadio collation and our campaign to preserve music diversity on-line. For an updated list of the participants in this national day of silence, visit http://www.kurthanson.com/dos/. Net radio listeners, please excuse the interruption of your normal programming and take action to ensure this silence is not permanent. Call your Congressional Representatives today.
Deci, fratilor, la altii exista societate civila si pe net! La noi nici macar in real life! Bun asa...
P.S. Sa nu uit sa-mi incarc ipodu' ca maine poimaine o pun astia de-un Jihad si ma forteaza sa ma resemnez cu MTV'u nostru...
Blondisme
Inaugurez azi o categorie noua: aberatii spontane, a.k.a. blondisme. Pentru ca toti avem momente cand nu suntem atat de destepti pe cat ne place sa credem. :)
Exhibit A: "Mai am putin si fac insolatie si pe intuneric" (emisa de mine intr-o conversatie pe messenger)
Exhibit A: "Mai am putin si fac insolatie si pe intuneric" (emisa de mine intr-o conversatie pe messenger)
OOOOO, TV-ul ma-sii!
Zilele astea multi se poarta ca si cum e de bon ton sa ignori OTV-ul, sa te prefaci ca nici macar nu-l ai in grila. Ei bine, eu il am si in seara asta am si apasat combinatia magica de butoane care mi-a adus in fata ochilor...doua sicrie. Cu morti in ele cu tot. Ce-i drept, blurati. Din off, consideratiile idioate ale lui Lazarus. Pentru ca da, doamnelor si domnilor, spiritul necrofag de la televiziunea- apartament are din nou cadavre de ingurgitat. Crima dubla a turcului din Berceni, of course! Cum ar veni, li se rupe lor si de CNA, si de CRP si de toate C-urile. I-a inchis o data CNA-ul, s-au dat suficient de victime, acu' cine o sa mai indrazneasca sa le traga obloanele la sandrama? Probabil ca nimeni. Lazarus va continua sa se creada detectiv (i-as zice Hercule Poirot in costum de cocalar, dar nu pot, ca-s fan Agatha Christie si i-as jigni memoria aiurea), in timp ce Dan Diaconescu va mesteca in continuare verdicte despre oameni pe care nu i-a cunoscut niciodata si care ajung vedete pentru ca mor sau i-a lovit o nenorocire. Nu mai bine si-ar muta ei studioul la morga? In fond, how low is too low?
Monday 25 June 2007
Hot in the City
Stiu, sunt enervante stirile despre canicula, in care auzim mereu aceleasi lucruri. Ma iertati ca scriu si eu despre asta, dar E AL NAIBII DE CALD, FRATILOR! Abia ma mai misc, ma doare capul de la caldura alternata cu aerul conditionat din redactie, imi e lene sa si respir si nici subiecte pentru blog nu-mi vin in cap. Voi cum rezistati? Aveti vreo solutie miraculoasa impotriva fierbintelii de afara? Sau va oblojiti si voi temporar cu dusuri reci, bere, sucuri si aer conditionat (which is BAD, by the way!)?
P.S. Uitandu-ma la stirea cu prostiile alea de motiuni, mi-a dat prin cap o traznaie: oare nu cumva astia isi tot fac de lucru prin Parlament pentru ca acolo au aer conditionat? Va dati seama, decat sa bata teritoriul si sa mimeze interesul fata de alegatori pe caldura asta... :)
P.S. Uitandu-ma la stirea cu prostiile alea de motiuni, mi-a dat prin cap o traznaie: oare nu cumva astia isi tot fac de lucru prin Parlament pentru ca acolo au aer conditionat? Va dati seama, decat sa bata teritoriul si sa mimeze interesul fata de alegatori pe caldura asta... :)
Friday 22 June 2007
La multi ani, EVZ!
Ziarul meu de suflet implineste azi 15 ani. Si e momentul perfect sa mentionez un lucru: indiferent cate gafe, nervi sau isterii (de obicei ale mele) s-au petrecut in relatia mea cu EVZ, va ramane locul in care am invatat meserie de-adevaratelea (atata cata stiu), in care am cunoscut cea mai mare cantitate de oameni misto pe metru patrat si pe care il voi iubi mereu.
Jegul este bun!
Doua lovituri intr-o zi: dupa ce dimineata i-a predat lui Nastase blogul la cheie, Jeg (a.k.a. Darius Groza) a avut un pic de treaba si seara: a dat o fuga pana la Crowne Plaza, sa-si ridice premiul de la Freedom House. Si nu orice premiu: al' mai mare dintre ele, pentru tanarul jurnalist al anului la categoria online. L-am cunoscut si eu azi, si este la fel de fasnet si de dezinvolt live pe cat il cititi pe blog. Un singur lucru mai am sa-i spun: Bravo, bre!
Thursday 21 June 2007
Dilema zilei
Sa-l introduc pe Adrian Nastase (nastase.wordpress.com) in blogroll? :)
Later edit: Scuze pt modul rudimentar de link-uire, dar nu merge altfel. Pana ii dau de cap il las asa...
Later edit: Scuze pt modul rudimentar de link-uire, dar nu merge altfel. Pana ii dau de cap il las asa...
Something else
E 2 noaptea si urgie de cald. Nici sa dorm nu pot- dupa ce ca-s insomniaca, a mai venit si vipia peste mine. Ies pe balcon sa fumez o tigara. Ma uit catre blocul de vizavi si ma intreb cum de am scapat in noaptea asta de manelele care incep, de obicei, pe la mijlocul emisiunii lui Gadea. In seara asta e liniste. Pret de trei sferturi de tigara. Apoi, brusc, din blocul de vizavi se aude ceva. Usor buimaca, imi dau seama ca nu-s manele. E muzica de saxofon, care curge dintr-un alt apartament decat cel cu manelele. Ciulesc urechea mai bine. Hei, e "No Woman, No Cry", interpretat la saxofon. Si arsita nocturna incepe brusc sa cante.
Wednesday 20 June 2007
Care cumperi bombardeaua?
Am primit azi de la AVAS un comunicat plangaret despre caznele prin care trece incercand sa "marite" fabricuta de explozibili din Fagares. Haide, bre, nea Atanasiule, fusesi matale ministru' apararii si nu esti in stare sa mai gasesti un Munaf cu parale sa te scape de piatra din casa?
NITROEXPLOSIVES Fagaras înca fara cumparator
Joi, 20 iunie 2006, la data limita prevazuta în anuntul de privatizare, la sediul AVAS nu s-a înregistrat nici o oferta pentru preluarea pachetului majoritar de actiuni detinut de stat la S.C. NITROEXPLOSIVES S.A. Fagaras.
Mentionam ca desi au fost achizitionate trei dosare de prezentare din partea unor potentiali cumparatori ai pachetului de actiuni, nici unul dintre acestia nu a depus o oferta angajanta.
AVAS a pus în vânzare 1.820.323 actiuni, reprezentând 79,052090 % din capitalul social al acestei companii care are ca obiect de activitate fabricarea explozivilor. Ceilalti actionari ai companiei sunt: SIF 3 (Transilvania) cu 13,927983% si alti actionari cu 7,019926%.Societatea comerciala NITROEXPLOSIVES Fagaras a fost înfiintata prin divizare partiala din S.C. NITRAMONIA S.A. Fagaras.
Tuesday 19 June 2007
CTP-ul care imi place mie
Cristian Tudor Popescu are in Gandul de azi un text care mie mi-a placut la nebunie. Sa-i zic editorial, nu prea merge. Nici eseu nu prea ar fi. Nu stiu in ce specie sa-l incadrez (desi inclin spre parabola), dar sper sa va placa si voua la fel de mult pe cat mi-a placut mie. Daca zambiti amarui in timp ce-l cititi, s-ar putea sa fi avut eu dreptate cu parabola...
Dacia Felix
de Cristian Tudor POPESCU
-Hai, bre, nea Popescule, să-ţi fac maşina, ţi-o fac ştoc, meserie, nici n-o mai cunoşti.
E destul de colorat, dar n-are trăsături de ţigan. Burta-balon îi ţâşneşte peste şnurul nădragilor stacojii scămoşaţi. Adidaşii sunt două şalupe călăfătuite cu noroi uscat. Poartă în schimb un tricou Nike fără mâneci, nou-nouţ, ultimul răcnet, parcă dat jos de pe Rafael Nadal.
De când i-au căzut prima dată ochii pe mine, m-a luat la pertu.
- Io p-a mea am aranjat-o dă sperie Mercedesu. I-am tras o vopsea metalizată, i-am pus geamuri fumurii şi retrovizoare electrice, cu căldură. Scaunele i le-am îmbrăcat în piele de n-are nici Becali la Maibac.
Nadal nu înţelege când îi spun că pot să merg şi-aşa cu Blanşeta mea. Bate drăgăstos cu palma în aripa stângă.
- Cum să mergi, domne? Păi, ce, cu maşina, mergi? Nu mergi, domne, dovedeşti. Dovedeşti cine eşti. Păi eşti matale om de Dacie berlină, aşa, despuiată?
Întreb timid, uitându-mă la ceas şi rotind în palmă un mâner de rachetă, el ce maşină are.
- Cum ce? Tot Dacie, nea Popescule, bineînţeles. Oamenii cinstiţi din ţara asta are Dacie. Numa’ hoţii umblă cu bemveu, cu opelu, cu gipanu. Noi, ăştia cu Dacie e bine să ne avem ca fraţii. D-aia ţi-o şi fac, ieftin de tot, ai să mă pomeneşti. Îţi pun calculator pă ea, uşili ţi le-nchid pă toate cu telecomanda, băgăm şi abeies, şi gipies, şi servodirecţie.
O clipă am viziunea unei Dacii cosmice, care decolează în trombă, ca Millenium Falcon, din faţa unui poliţai uluit. Încerc să îi explic lui Nadal că eu nici ventilatorul cârâitor al Blanşetei nu-l pornesc vreodată, pentru că îl consider dăunător fiinţei umane. În schimb, mi-ar trebui într-adevăr o minimă protecţie, în Dacie n-ai aşa ceva, dacă te ciocneşti cu un 4x4 sau cu o limuzină adevărată, nu te mai descarcerează din table nici cu miliţia.
- Domne, nea Popescule, păi, ce-i problemă!?, aproape se tânguie Nadal în vreme ce tot felul de inşi, cu rachete sau fără intră în baza la care el cică e paznic.
Îţi bag bare de protecţie în uşi, îţi pun erbeguri şi în faţă, şi lateral, centuri de siguranţă cu prindere în trei puncte, ţi-o fac de poţi s-o calci cu tancu...
Probabil că pe toate astea le-a pus deja pe Dacia lui. E cald.
- Nu e mult, domne, dacă-ţi spun, cu douăzeci-dooşcinci de mii dă euroi ne-am scos.
20-25 de mii de euro din salariul de paznic. Cred că sunt peste 30 de grade, curge apa pe Nadal ca din cişmea.
- Vrei şi radio cu sidiuri, cu antenă p-afară, dolbi, mânca-ţi-aş, să face, nu-i problemă.
N-aş fi crezut că oamenii cinstiţi, ca fratele meu Nadal, o duc aşa de bine prin capătul ăsta de Bucureşti unde dincolo de zgura terenurilor încep nişte bălţi sălbatice şi puturoase. Îl întreb, de data asta hotărât, aşa, ca între fraţi, dacă tot are atâta bănet, de ce nu-şi ia, totuşi, o maşină nouă, ca lumea, hai, nu Mercedes, dar un Volkswagen sau un Ford, orişicât?
E prima dată când nu mai răspunde imediat. Se uită melancolic peste bălţi.
- Domnu... Io am ambiţie, domnu, io nu sug ciorapii la ăştia care-a venit peste noi de-afară, nici la engleji, nici la nemţi, nici la americani... Io fac Dacia mea dă merge cu satelitu, da’ tot Dacia să rămână, că noi românaşii am făcut-o, care nu te gândeşti, nea Popescule, că nu degeaba i-a zis Ceauşescu aşa, că noi am fost daci când dă americani nici nu s-auzise...
Avea dreptate, nu mă gândisem. La plecare, Rafa Nadal mi-a scos cu blândeţe vreo şase câini care se tolăniseră sub Blanşeta cu boturile căscate ca la ţâţele mamei lor.
Dacia Felix
de Cristian Tudor POPESCU
-Hai, bre, nea Popescule, să-ţi fac maşina, ţi-o fac ştoc, meserie, nici n-o mai cunoşti.
E destul de colorat, dar n-are trăsături de ţigan. Burta-balon îi ţâşneşte peste şnurul nădragilor stacojii scămoşaţi. Adidaşii sunt două şalupe călăfătuite cu noroi uscat. Poartă în schimb un tricou Nike fără mâneci, nou-nouţ, ultimul răcnet, parcă dat jos de pe Rafael Nadal.
De când i-au căzut prima dată ochii pe mine, m-a luat la pertu.
- Io p-a mea am aranjat-o dă sperie Mercedesu. I-am tras o vopsea metalizată, i-am pus geamuri fumurii şi retrovizoare electrice, cu căldură. Scaunele i le-am îmbrăcat în piele de n-are nici Becali la Maibac.
Nadal nu înţelege când îi spun că pot să merg şi-aşa cu Blanşeta mea. Bate drăgăstos cu palma în aripa stângă.
- Cum să mergi, domne? Păi, ce, cu maşina, mergi? Nu mergi, domne, dovedeşti. Dovedeşti cine eşti. Păi eşti matale om de Dacie berlină, aşa, despuiată?
Întreb timid, uitându-mă la ceas şi rotind în palmă un mâner de rachetă, el ce maşină are.
- Cum ce? Tot Dacie, nea Popescule, bineînţeles. Oamenii cinstiţi din ţara asta are Dacie. Numa’ hoţii umblă cu bemveu, cu opelu, cu gipanu. Noi, ăştia cu Dacie e bine să ne avem ca fraţii. D-aia ţi-o şi fac, ieftin de tot, ai să mă pomeneşti. Îţi pun calculator pă ea, uşili ţi le-nchid pă toate cu telecomanda, băgăm şi abeies, şi gipies, şi servodirecţie.
O clipă am viziunea unei Dacii cosmice, care decolează în trombă, ca Millenium Falcon, din faţa unui poliţai uluit. Încerc să îi explic lui Nadal că eu nici ventilatorul cârâitor al Blanşetei nu-l pornesc vreodată, pentru că îl consider dăunător fiinţei umane. În schimb, mi-ar trebui într-adevăr o minimă protecţie, în Dacie n-ai aşa ceva, dacă te ciocneşti cu un 4x4 sau cu o limuzină adevărată, nu te mai descarcerează din table nici cu miliţia.
- Domne, nea Popescule, păi, ce-i problemă!?, aproape se tânguie Nadal în vreme ce tot felul de inşi, cu rachete sau fără intră în baza la care el cică e paznic.
Îţi bag bare de protecţie în uşi, îţi pun erbeguri şi în faţă, şi lateral, centuri de siguranţă cu prindere în trei puncte, ţi-o fac de poţi s-o calci cu tancu...
Probabil că pe toate astea le-a pus deja pe Dacia lui. E cald.
- Nu e mult, domne, dacă-ţi spun, cu douăzeci-dooşcinci de mii dă euroi ne-am scos.
20-25 de mii de euro din salariul de paznic. Cred că sunt peste 30 de grade, curge apa pe Nadal ca din cişmea.
- Vrei şi radio cu sidiuri, cu antenă p-afară, dolbi, mânca-ţi-aş, să face, nu-i problemă.
N-aş fi crezut că oamenii cinstiţi, ca fratele meu Nadal, o duc aşa de bine prin capătul ăsta de Bucureşti unde dincolo de zgura terenurilor încep nişte bălţi sălbatice şi puturoase. Îl întreb, de data asta hotărât, aşa, ca între fraţi, dacă tot are atâta bănet, de ce nu-şi ia, totuşi, o maşină nouă, ca lumea, hai, nu Mercedes, dar un Volkswagen sau un Ford, orişicât?
E prima dată când nu mai răspunde imediat. Se uită melancolic peste bălţi.
- Domnu... Io am ambiţie, domnu, io nu sug ciorapii la ăştia care-a venit peste noi de-afară, nici la engleji, nici la nemţi, nici la americani... Io fac Dacia mea dă merge cu satelitu, da’ tot Dacia să rămână, că noi românaşii am făcut-o, care nu te gândeşti, nea Popescule, că nu degeaba i-a zis Ceauşescu aşa, că noi am fost daci când dă americani nici nu s-auzise...
Avea dreptate, nu mă gândisem. La plecare, Rafa Nadal mi-a scos cu blândeţe vreo şase câini care se tolăniseră sub Blanşeta cu boturile căscate ca la ţâţele mamei lor.
Despre mila si alti demoni
Ma uit pe Antena 3 la Iliescu. Arata rau- palid, cu cearcane... Explicatia o stiu: are Zona Zoster. Azi vorbeam cu cineva despre Iorgovan, iar acel cineva imi spunea ca a ramas socat cand l-a vazut: arata ca o radiografie. Si Iorgovan e bolnav. Are aceeasi boala ca si Dan Iosif. Cei 3 au desenat, acum 17 ani, Romania. Si o buna vreme am functionat in schema desenata de ei si de cei din jurul lor. Acum, ei se transforma incet- incet in fantome. Iar fantomele sunt inofensive. Cateodata, provoaca chiar mila. Mie imi e, insa, mai mila de noi. Pentru ca nu putem sa ne despartim de trecut zambind. Cel mult resemnati ca despartirea nu e provocata de noi, ci de legile biologiei.
Cum sa-ti rupi masina cu doar 5 euro
Sunt inca in starea aia "gustoasa", de lene si de relaxare, in care numai la mare reusesc sa intru. Asa eram si duminica, atunci cand mi-a venit ideea sa tragem o fuga pana in Bulgaria. Fuga a fost cam hurducaita: drumul dintre granita si Albena (aproape 60 de km)seamana mai degraba a drum judetean decat a sosea care sa merite cei 5 euro cu care vecinii te taxeaza cum ai trecut frontiera. Cum ar veni, raliu offroad, dar cu vignieta. :)
Thursday 14 June 2007
La (mai) mare!
Bucurestiul arata iar ca Venetia, dupa ruperea de nori de azi- multuuuuuuuumiiiim Apanova, traiasca dom' Videanu si CGMB-ul. Pana sa ajunga marea de tot aici, eu o sa-mi croiesc in urmatoarele ore drum printre suvoaie, cu destinatia litoral. Cam peste 12 ore ar trebui sa stau tolanita pe plaja, cu o cafea intr-o mana, un Marlboro rosu in cealalta si o revista de muieri in fata ochilor. Traiasca week-end-urile lungi si superficiale!
Wednesday 13 June 2007
Verdictul care n-a mai venit niciodata
Cineva mi-a adresat la o cafea o intrebare desteapta: cum naiba dupa 17 ani nu avem nici un verdict pentru vreun politician in dosarul mineriadelor? Vorba lui: a trecut o intreaga epoca istorica, 17 ANI si NIMIC!!! Eu i-am raspuns asa: pentru ca un verdict complet in cazul asta ar fi aproape echivalent cu legea lustratiei. I-ar face "over and out" pe muuuulti dintre cei care au fost, de fapt, valizele pe care le-am carat din comunism in... ce-om fi acum, incepand cu Iliescu si Basescu. Explicatia voastra care e?
Monday 11 June 2007
Silentio stampa
Desi ma abtin cu greu, nu o sa spun nimic despre emisiunea de azi- cea despre presa, la care au fost invitati Cornel Nistorescu, Mircea Toma, Robert Turcescu, Dan Tapalaga, Cristi Sutu, Liviu Iolu si pe telefon Dragos Bucurenci. Ar fi incorect din partea mea sa imi dau cu parerea pe blog despre o emisiune la realizarea careia am contribuit. In schimb, as aprecia daca ati spune voi ce ati inteles din ea (bineinteles, daca ati vazut-o:) ).
Thursday 7 June 2007
Carpenisan suna adunarea tzacanitzilor
Mile Carpenisan cauta tzacanitzi ca si el, si mine, si altii, pentru o fuga in Muntenegru in iulie. Cine se mai baga? Bonus: un concert Rolling Stones, pe plaja, pe 9 iulie!
P.S.: Prin prezenta declar, sustin si semnez ca acest post nu este doar o invitatie super-marfa, pe care o sustin pe bune, ci si o modalitate de a obtine una bucata cutie de ciocolata mocca! Cum ar veni, publicitate fara P, dar cu P.S. :)
P.S.: Prin prezenta declar, sustin si semnez ca acest post nu este doar o invitatie super-marfa, pe care o sustin pe bune, ci si o modalitate de a obtine una bucata cutie de ciocolata mocca! Cum ar veni, publicitate fara P, dar cu P.S. :)
Cine sa-i scrie cartea vietii lui Nastase?
Sutu a povetit, ieri, despre lansarea cartii lui Nastase. Am vazut si eu cartea: fara sare si piper, nu cred ca o sa devina vreun best-seller. Mi-a venit, insa, o alta idee: Nastase e singurul politician care ar merita sa scrie cineva o carte despre destinul sau politic. Ei, romanul ala cred ca ar sparge piata. Insa cine ar trebui sa-l scrie? Sutu zice ca n-ar putea decat Cristoiu, care, insa, nu ar fi credibil. Eu zic ca oricum Cristoiu nu are o scriitura potrivita pentru un astfel de roman. Si atunci, cine? Habar n-am. Voi aveti vreo idee?
Wednesday 6 June 2007
Janta in janta cu Baseasca
Azi am fost colega de suferinta cu Elena Basescu. Dusmanul comun: Podul Grant, la ora 19:00, cand da buluc spre Drumul Taberei toata suflarea care lucreaza in capatul celalalt al Bucurestiului. Dupa ce pret de 10 minute si 20 de metri inaintati am mers in paralel, Elena a trecut in fata mea. Era intr-un Peugeot 307 CC. Singura, fara nici un sepepist. Si era data cu prea mult rimel- am observat asta dintr-o privire fugara, cand fata a schimbat banda. Am suspinat probabil impreuna la fiecare hurducatura pe asfaltul denivelat, despre care Videanu sustine ca e impecabil si "perturbat" doar de rosturile de siguranta. Am reusit sa traversam podul cam in 40 de minute. Elena a vorbit aproape tot drumul la telefon. Fara handsfree, dar ce mai conta, ca oricum mai mult stateam decat sa inaintam. Drumurile noastre s-au despartit la semaforul de langa Lacul Morii, cand Elena s-a indreptat spre Regie. Se simtea, probabil, la fel de victorioasa ca si mine- doar invinseseram Podul Grant. Dar oare l-om fi injurat amandoua la fel de expresiv pe Videanu si pe inaintasul lui la Primarie- pentru mine: Basescu, pentru ea, ceva mai simplu: "tati" ?
Tuesday 5 June 2007
Un Simpson pentru Hurdubaia
Cristina Hurdubaia, colega mea de la Realitatea, dama buna (pentru necunoscatori) are o mare problema. Hai sa o ajutam!
Monday 4 June 2007
Ce ne doare
Pregatim o emisiune despre "durerile" presei romane. O sa incerc sa folosesc si blogul, pentru pre- documentare. De aceea va rog sa-mi spuneti voi care credeti ca sunt cele mai mari probleme ale jurnalismului romanesc. Mi-ati fi de mare ajutor. :)
Sometimes...
Am o ciudatenie, pe care am deprins-o cam de pe la 15 ani si de care imi e greu sa scap. Cateodata gandesc im engleza. Mai nou, in special pe blog, am inceput sa si scriu unele fraze sau franturi de fraze in engleza. Va rog sa ma credeti ca nu e snobism sau mai stiu eu ce: pur si simplu unele lucruri suna mai bine in engleza. Si daca va deranjeaza, va rog sa ma iertati. :)
Saturday 2 June 2007
Pe bloguri bantuie o tampita...
...care pentru ca America a fost descoperita deja, s-a scremut sa descopere si ea ceva. Si m-a descoperit pe mine postand pe forumuri de muieri chestii legate de moda, pantofi, estetica, flori, filme sau baieti. Si pentru ca tampitele au in general destul de mult timp liber s-a gandit sa si-l umple aruncandu-si descoperirea pe toate blogurile pe care le gaseste. Pentru ce atata truda, draguta? Ca sa demonstrezi ca nu-s un robot ci mai am si superficialitati feminine? Pe care, in lipsa de timp de socializare in real life cu prietenele, le mai discut si pe net? Desi nu m-ai rugat frumos, uite, iti curm eu chinul si confirm public ca-mi place sa-mi spal creierul seara vorbind despre farduri si tzoale, cu cine mai gasesc in tema pe forumuri, indiferent ca au 16, 25 sau 40 de ani. De ce? Just for fun. You should try fun somentimes... Cum ar veni, recunosc fapta, dar n-o regret. Capisci?
Subscribe to:
Posts (Atom)