Wednesday, 23 September 2009

Pentru unele lucruri, degeaba exista Mastercard

Da, mai exista oameni buni. Da, in Bucuresti. Nu, nu in vreun muzeu de antropologie. Pe strada.
Aseara, in loc sa stau cuminte acasa, am fost putin ocupata sa mi se fure portofelul, intr-o incinta unde nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca se poate intampla asa ceva. Am constatat lipsa cateva zeci de minute mai tarziu, cand am vrut sa platesc o ciocolata calda la o terasa si am constatat ca nu mai am cu ce. Ciuda naturala se dubla si se tripla pe masura ce imi aduceam aminte ce aveam in el: bani (doar vreo 90 de RON), carte de identitate, un card international de presa, cardul de salariu, carti de vizita. Pe la miezul noptii mi-am dat seama ca mai am doar doua lucruri de facut: sa-mi anulez cardul bancar si sa imi iau gandul de la restul. Nici nu mai speram ca povestea o sa fie cu ”va urma”.

Azi- dimineata, pe la 10, ma trezeste telefonul. Cand aud ca e o colega de la resurse umane, imi vin brusc in simtiri, o data cu gandul ”m-or da afara, de ma suna la ora asta”. ”Oana, tu ti-ai pierdut aseara portofelul?”, ma intreaba colega, linistindu-mi temerea initiala si provocandu-mi o alta: ”Auleu, resursele umane mai nou ne monitorizeaza si in timpul liber?!”. ”Da, zic spasita”. Colega zice: ”Mai, vezi ca ti l-a gasit un domn si s-a apucat sa sune la toate numerele de telefon de pe cartile tale de vizita si asa a dat de mine”. Imi da numarul omului si il sun. ”Da, domnisoara, v-am gasit eu portofelul”. ”Unde l-ati gasit?” ”Intr-un cos de gunoi langa Spitalul Coltea”. ”Cum intr-un cos de gunoi?!” ”Pai, stiti, eu lucrez la salubrizare”.

Acum doua ore m-am vazut cu omul si mi-a dat portofelul. In afara de cei 90 de RON subtilizati de neomul de aseara, restul e acolo. Bilantul aventurii e dupa cum urmeaza:

Pierderi materiale: 90 RON din portofel+ 30 RON taxiul pana la strada pe care omul bun matura astazi
Recompensa: X RON (prefer sa o tin sub tacere)
Gestul omului care s-a apucat sa sune la toate numerele de pe cartile mele de vizita de pe cartela lui reincarcabila: PRICELESS

30 comments:

THE MONIKA said...

si-acum zi cum o sa le scoti matzele celor care te-au jefuit, golanii!

oana dobre said...

Am dat deja portofelul la amprentat :)

sinvlex said...

Uf, si iar imi fac sperante desarte si-mi vine sa spun ca gestul bunului samaritean ne mai da o sansa ca natie. O fi vreun semn, vreun simbol si in faptul ca omul acela lucreaza la salubritate?

bogdan b said...

se mai intampla si minuni

Tudor Muşat said...

Spune-ne si "incinta" in care ti s-a furat, sa se pazeasca si altii.

ŞuKaRiT said...

Am observat că, de obicei, când e să ţi se înapoieze un lucru pierdut, se întâmplă doar dacă ai noroc să-l găsească un om sărman. Dacă l-ar fi găsit un "îmbuibat", după un control sumar (nu-i cu bani?!) l-ar fi aruncat înapoi. Bravo lui!

Elian said...

Expat roman, aflat in vacanta in RO, ajunge la Sibiu unde alege restaurantul Ileana. Atmosfera traditional romaneasca , decide sa faca niste poze cu o camera, hai sa zicem nu compacta deci mai scumpa. Pleaca liinistit, si a DOUA zi realizeaza ca nu mai are camera. face turul de Maramures, fotografiind cu telefonul, punand camera in grija celui de sus. Dupa cateva zile, la intoarcerea tot prin Sibiu, decide sa puna, asa o intrebare personalului de la restaurant. Dupa un scurt interogatoriu despre continutul gentutei in care era camera, i se restituie cu un zambet pe buze. Sincer nu ma asteptam. Concluzia: Cardul nu l am folosit dar am indraznit sa intreb daca pot oferi sampanie personalului care a facut gest. Din toata inima, bravo!

Anonymous said...

Mda...sa-ti fure careva portofelul e un lucru de asteptat in Romnia,mi-a placut mult de nenea care a sunat si ti-a dat inapoi portofelul,tare :)Ma bucur ca nu ai pierdut actele importante.Numai bine

Anonymous said...

oana, m-a emotionat teribil povestea ta...unde pot sa ma predau?

Hălăţel said...

E bine totusi ca acel om nu a trecut cu vederea.Si mi se pare chiar foarte frumos ca daca nu a nimerit din prima numarul,el a continuat pana te-a gasit.:)

Ăl fără nume... said...

:))

totu' e bine,
când Mastercard revine...

Anonymous said...

vali gz: tare ma bucur ca ti-ai gasit identitatea, " ca nu ti-au furat si numele"
dar nu uita ca omul bun sa gindit : ce dracu sa fac cu un portofel gol de bani, poate cea mai buna cale e o recompensa.

Anonymous said...

Bravo, buna povestea, sorry pentru nervi+timp pierdut+ bani pierduti...
Pentru mine esti cea mai sexy ziarista.

N-am vazut nimic despre asta pe blogul tau.

Cetitor de blog de ziarista blonda si de catavenc

Anonymous said...

Mi-a placut aseara teoria ta despre biserica, la antena 3.

Mi se pare ca prea o da in ultima vreme Radu Tudor ca ce nasol ca nu o intrebat basea biserica.

Mi-a placut ca l-ai pus la punct.
Bravo

iulian n. said...

Subsemnatu găseşte portofel doldora de acte şi cărţi de vizită pe jos în spatele supermarketului. Îl scotocesc, trag concluzia şi sun la titular, stabilim întalnire. Nu vine din prima. Îl mai sun de două ori, ne întâlnim, ia obiectul, posac, nu zice nici măcar mulţam...

harley said...

buna dimineatza! sorry pentru incidentul cu portofelul, dar traiti in romanica si ar trebui sa va obisnuiti cu asta. bine macar ca actele v-au fost returnate, ca altfel era un intreg calvar sa vi le puteti recupera. la sinteza in 2de alaltaieri cu gadea si geoana, am plans de emotie cand il auzeam pe onorabilul cantindat ce spunea....sarea cameasa de pe mine zau asa...... chiar ma gandeam daca la farmacia din colt mai era deschis, sa ma duc sa imi iau inca un bacs de batistesa am de rezerva....zau asa, vad ca va intelegeti bine cu dl gadea, rugati-l frumos sa nu mai invite oameni asa de simtitori in studio care se gandesc DOAR la binele nostru ca cine stie ce mai patim astia mai slabi de inger.......daca si ailalti 3 cantindati au discursuri la fel de incantatoare, laptele si mierea care va curge in romanica trebuie masurat cu alte unitati de masura decat cele conventionale..... si dvs aseara, hodoronc-tronc, va luati de biserica? instrument politic? haida...pe bune , oana, cum poti spune asa ceva? institutia in care au incredere oarba peste 80% din bizonii autohtoni? cum ai indraznit? aaaaaaaa, ca ne mai turnau la secu, ca popii cer tarife fixe la inmormantari si nunti,ca nu dau chitante, ca iau spagi, ca nu ii intreaba nimeni de bani, impozite, etc? astea nu se pun.....ei sunt sfinti oana si asa tre sa ramana...lasa-i maica, ce aveti cu ei,ca slujesc pe domnul...problema e ca il slujesc al naibii de bine,AICI PE PAMANT. jos cu palaria in fata curajului de a spune pe bune public care este treaba cu majoritatea slujbasilor Domnului. ai o cafea de la mine oricand si oriunde. sa ai un weekend minunat si daca se poate linistit. hugs.

Anonymous said...

Subsemnata: incasat de la un client o suma mare de bani cu sacosa ( era pe vremea cind se faceau de-astea ). Casiera, cascata, numara aiurea teancurile de bani, si-mi da mai multi ( cam cit contravaloarea unui Oltcit la vremea aia ). Incasarea fusese facuta fara chitanta, pe incredere, urmind sa o primeasca luni cind se deschidea firma.

Restituit integral la firma intreaga suna, desi ma puteam face ca ploua si sa-mi iau si eu o masinuta.

Epilog: dupa vreo 8 ani rasturnat cu masina pe o sosea si lovit de un copac. Masina aproximativ varzuca, eu doar cu citeva zgirieturi reparabile fara urme.

Morala: totul se plateste ( sau rasplateste ) cind nu ne asteptam

renata said...

Aha! De-aia n-au mai venit ăştia de la salubritatea de sector 3, pe Colţei, să ridice gunoiul de două săptămâni! Că scorbelesc prin coşurile de gunoi stradale, să găsească portofele, să ne dea o şansă, ca naţie, cum zice un comentator pe-aici. :))
Oana, cu vreo 20 de ani în urmă mi s-a furat acelaşi obiect în 105. Ăsta e un autobuz. N-aveam bani foarte mulţi, cam a zecea parte din salariul de stagiar de pe vremea aia, dar plimbam de vreo câteva zile, din neglijenţă, certificatul de naştere cu mine şi mi s-a furat odată cu portofelul, alături de buletin şi alte hârtiuţe.
Două zile mi-am făcut montajul psihologic, cum să mă duc la miliţie să mă autodenunţ, fiindcă pe vremea aia, nu numai că plăteai amendă dacă ţi se furau actele de identitate, dar erai şi mustrat, vreo 15 minute, făcut să te simţi de rahat, vinovat, o scursură a societăţii...
În a treia zi, când eram pregătită să mă dau în gât, găsesc în cutia de scrisori un bileţel cu un număr de telefon, că să sun acolo, că mi-a găsit actele.
Sun, răspunde un domn. Zice unde le-a găsit aruncate. Il întreb unde stă, trei minute de mers pe jos de mine, zice că vine să mi le aducă. Zic da. Cu idioţenia care mă caracterizează. (locuiam singură).
Vine. Un domn respectabil. Aproape distins. Mi le dă. Natural, banii lipseau. Ii dau o cafea şi nu contenesc cu mulţumirile. El, bucuros că a făcut un bine. Eu, bucuroasă că nu mă mai duc la miliţie să mă reclam.
Peste vreo două săptămâni, tot în 105, aglomeraţie cum era dimineaţa, dau ochi în ochi cu el. Îl salut, deşi ştiam că nu femeile salută primele, dar eu îi eram încă recunoscătoare. S-a uitat la mine ca prin sticlă. Mă uitase. Stânjenită, mi-am coborât privirea. Atunci i-am văzut mâna. Care se pierdea în buzunarul altui călător.
Şi am tăcut.

Andrei Pavel said...

din pacate, pentru sume derizorii... tu alergi sa iti refaci actele. timp pierdut aiurea.
mi s-a umblat prin buzunare insa nu s-a subtilizat nimic. o singura data am ramas fara ceva. mi s-a furat primul telefon acum muuulti ani cand intr-o seara, la o sala de net.. am plecat ca prosru' la baie. si nu mi-am dat seama ca l-au furat decat vreo 2 ore mai tarziu. cand am intrebat prietenii daca stiu ceva au zis ca cele mai mari sanse sunt sa fie deja in vena.

dar legat de domnul de mai sus, mai ales ca era de la salubrizare... jos palaria. iti dau dreptate: Priceless!

Radu Cunnect said...

Bravooo....uraa, sa vezi cum vin turisti straini, numai cu avionul in aer o sa stea(ideea lui Base).....=))ca jos se afla o patrie si o tara primitoare numita binenteles Romania!

deusabscodintus said...

Mda o minune faptul ca hotul a folosit tomberonul pentru a arunca balastul(pentru el celelalte in afara banilor)...

Elendada said...

Si mie mi s-a intamplat chestia asta acum ceva timp. Eram destul de necajita pentru ca aveam acolo un memory card cu multe chestii necesare, aveam un portofel foarte scump si muuulte documente, gen carduri, cartea de identitate, permisul de conducere, tot felul de carti de vizita and so on...
Ideea este ca la un moment dat m-a sunat un nene (probabil a vazut un teanc mare de carti de vizita cu acelasi nume si s-a gandit ca sunt proprietarul) si mi-a spus ca a gasit geanta mea pe un garaj; in noaptea aia ploase, deci geanta mea era udaaaaa....
Am zis saru-mana ca nu a trebuit sa mai alerg prin n locuri ca sa-mi recuperez actele...

Probabil ca "smecherii" au fost foarte tristi sa constate ca in geanta erau 0 lei. :D

Ionut Cozma said...

Buna Oana!
Exceptand subiectul topicului tau, doresc sa iti spun ca imi place mult maniera in care ti-ai conturat stilul jurnalistic! Sunt student la Jurnalism si Comunicare in anul II, asta dupa ce am mai terminat si Electronica, in cadrul Institutului Politehnic, si consider ca am multe de invatat de la o tine si nu numai.
Referitor insa la postarea ta despre actele pierdute... am patit-o si eu la metrou acum vreo 3 ani, insa spre deosebire de tine, eu nu am primit decat portofelul gol, fara carduri, pe care intre timp le anulasem, bani si buletin...!Bilantul: fiind din provincie am fost nevoit sa cheltui multi nervi, dar si ceva bani(nu atat de multi precum se sparg in Turism din banii publici :) ) pentru drumuri. Totusi, ca sa nu exagerez atat de drastic, mai exista si oameni corecti in grazavul nostru stat de drept...
O zi minunata!
Kind regards si liniste in suflet!
:)

camilstoenescu said...

mi s-a intamplat si mie ceva asemanator, mi-am uitat aparatul foto in tren, cand m-am coborat in Gara de Nord. evident ca mi-am adus aminte de aceasta dupa vreo 2 ore, acasa. cu sperante aproape nule de a-l regasi, m-am intors totusi in gara ca sa nu zic ca n-am incercat. acolo, surpriza! aparatul fusese gasit de politia cfr si astepta sa fie recuperat. un tanar politist il gasise. bafta mea, putea la fel de bine sa nu-l declare, oricum nu-l verifica nimeni. e un aparat bunicel, de 700 ron...deci da, mai exista si oameni de buni

Anonymous said...

NEPRETUIT, domnisoara, faceti bunatate si ziceti pe romaneste, fiindca dumneavoastra chiar stiti (romaneste) si ASTA e... priceless

Dragos said...

Sper ca treaba cu amprentatul e o gluma...:)
Poate doar daca s-or face ceva episoade CSI la noi aici. "CSI Bucharest".
Oameni buni exista, numai ca nu sunt "acolo" cand ai nevoie de ei. Se intampla rar sa fie, dar bine ca se intampla...

Mika said...

Uf! Da, cred ca stiu prin ce ai trecut. Am patit-o si eu vara aceasta. Il uitasem pe scaun intr-o cantina, tot pe langa Coltea. Din fericire mi l-a gasit un tigan, care l-a dat fetelor de la bucatarie. A doua zi mi l-au inapoiat intact. Nici un leut nu lipsea din el. Totusi, destul de tarziu pentru ca apucasem sa-mi inchid toate cardurile. Mai mare baguba! Deci, exista si oameni ok.

Anonymous said...

Pai inapoiaza portofelul ceea ce e bine, dar banii unde sunt?Hotii

Anonymous said...

...hmm, aveai si fo' poza prin portofel, asa, din intamplare ?!
Priceless!
b

Anonymous said...

Pai, da, d-aia matura strazile! Aia care patroneaza retelele de hoti de buzunare, spargatori de locuinte, hoti de masini si excroci care mai si ingroapa de vii pe saracii astia sunt cei ce apar la costume de zeci de mii de euro si au functii si respectul societatii. Iti dai seama ca un om ca asta, care s-a agitat sa-ti dea tie portofelul, putea fi oricand ucis de un Bahaian si nimeni nu dadea 2 bani pe el? Cum prezentau la Stiri: "oameni ai strazii"... Cine are timp/chef de ei?! Ni se inmoaie genunchii in fata oamenilor de afaceri, deputati, patroni de restaurante, hoteluri si asa mai departe...