Monday, 9 February 2009

Happy- end cu surubele

Sa ne lamurim: eu sunt fiinta care n-a batut in viata ei un cui. Cat am stat la ai mei n-a fost nevoie, dupa aia n-a fost cazul. Tot eu sunt fiinta care a reusit sa-si spele frigiderul buchisind tutorialul de la Vlad Petreanu. In fiecare saptamana, stiu ca a venit ziua de miercuri abia dupa ce imi bate in usa doamna Margareta- cea care reuseste sa transforme haosul in loc de repaus. Dar doamnelor si domnilor, existenta mea a luat o noua intorsatura: antitalentul in materie de gospodarie s-a rasculat. Si am purces.

Mai intai, la Ikea. Asta dupa ce am ajuns la concluzia ca imi trebuie, da' musai imi trebuie loc in casa special amenajat pentru citit. Metoda "la orizontala" pe canapea avea doua vicii esentiale: imi fugeau ochii la laptop si ma durea coloana vertebrala. La Ikea, taximetrist!- zic sambata seara. M-am frasunit, m-am uitat la canapele, mi-am amintit de coloana si in cele din urma m-am reorientat spre fotolii. Am incercat cat am incercat si m-am hotarat: un sezlong, un taburet sa stea picioarele colinear cu trunchiul si o bliblioteca micuta. Plus paturele, covoras si nu mai stiu ce mizilicuri. A, si un lampadar.

Cum m-a facut mama om si nu camila ( nu, Zuza, nu pun poza aia!) dupa ce am platit, m-am dus sa ma inteleg cu oamenii de la livrari. "Oamenii" erau de fapt o fiinta de sex feminin pe care o interesa mai mult sa ma corecteze de cate ori ii spuneam "doamna", comunicandu-mi ca nu e maritata. Inca nelamurita daca era o aluzie sau o obsesie, mi-am vazut de treaba si am ajutat-o sa-mi introduca adresa in computer. M-a asigurat ca oamenii lor vor ajunge la mine a doua zi la ora 13:00.
Evident, n-a venit nici naiba. Pe la 13:30, i-am sunat eu. Mi-au comunicat lejer ca "stiti, nu mai venim. Si sa stiti ca v-am sunat, dar n-aveati semnal". "N-aveam semnal pe dracu!", le-am replicat cu o furie care i-a facut sa recunoasca instantaneu si ispasit minciuna: "Da, nu v-am sunat. Asta e, venim maine".

Si azi au venit. M-au sunat de jos: "Nu vreti sa coborati dumneavoastra sa ne aratati cum se intra in bloc?" Cum nervii de ieri inca mai vibrau, le-am raspuns scurt si eficient: "Nu! Va rog sa va descurcati!" Pana la urma, au izbandit si mi-au aparut resemnati in prag. Cu trei cutii uriase. In jurul carora m-am invartit in seara asta vreo jumatate de ora. Pana la urma, perfect previzibil pentru un om fara pic de rabdare, le-am desfacut. M-am uitat la surubele, m-am uitat la placi, la gaurile care trebuiau sa uneasca surubelele si placile. Si, doamnelor si domnilor, inca o data am purces. Cu multa sovaiala dar si cu mult tupeu, pe sistemul: ori eu, ori voi. Pana la urma am dat-o la remiza. Am injghebat taburetul si fotoliul, dar nu si biblioteca. La aia trebuie surubelnita si eu n-am, pentru ca nici prin cap nu mi-a dat pana acum ca m-as incumeta vreodata sa o folosesc. Da' maine fac rost! Pana atunci, dau jos treningu' de tamplar si pun hanoracu' de intelectual. Ma duc sa citesc in fotoliul MEU!

17 comments:

Erhan said...

Good luck, you will need it.

calatorul said...

Foarte nostim , doamna Dobre. Parca am auzit la Ciutacu ca ati pus burlacia in cui . Trebuie sa aiba omul o trusa de scule la purtator , altfel nu-l primiti in casa . Iata cum surubelnita devine cel mai important element pentru bunul nostru simt sau pentru comodul nostru bun simt. Cu multa compasiune si cu respect.plecatdeacasa.blogspot.com

Lucia Verona said...

Ce-ai citit, Oana, în fotoliul tău cel nou? :)

oana dobre said...

Lucia: spre rusinea mea, aseara n-am citit decat ziare si mailuri.
Calatorule: am dat-o jos din cui, intre timp.

lady2bug said...

Ma inclin plina de respect Oana. Nu glumesc si nici ironie nu e. Eu as fi chemat un vecin:)

Anna (Zuzu) said...

Oana !!!! :-)))))
Mi te si inchipui hihihihihi!!!!

ciutacu said...

Blondo, a(vea)i doua variante. Cum n-ai raspuns pozitiv la avansurile domnisoarei din Ikea, nu-ti ramane decat sa til trimit eu pe vecinu' Florin :)

ciutacu said...

TI-L, lua-m-ar dracu'

Miclaus said...

Ma bucur ca in sfarsit ca ai venit in tara. Te-am vazut aseara la Ciutacu si parca arati mai bine.

ionel torac said...

Da . Frumos scris Oana ! Bine ca pana la urma te-ai descurcat . Frumoasa prestatie aseara la Vorbe Grele

Radu Cunnect said...

Si cu surubelnita???...trebuiesc si muschi acolo, numai daca iei o surubelnita electrica te descurci dar asa... Ai "iubit" (prieten), scz. ca te intreb dar este nevoie, observi si tu!

oana dobre said...

Radu: sorry, dar ce ma intrebi e nerelevant.

belloeimpossibile said...

ai fost curajoasa :) bine ca nu au venit montate ca ti le loveau aia de toti peretii. si asa, nu strica sa numeri suruburile :)

e o chestie generala cu seviciile. oamenii astia sunt plini de tupeu. pana si la chioscul de ziare :) am schimbat locul de atatea ori ca fie imi fac abonament, fie ma las de citit presa.

Nicu said...

O fata cultivata si frumoasa pe deasupra, in mod normal, nu ar trebui sa aiba de-a face cu ciocane, cuie si alte scule din dotare. Dar ce sa-i faci, asta-i Romania, cate femei nu tin locul barbatilor, cu brio as zice, plecati peste mari si tari sau inexistenti... si crede-ma exista exemple demne de comparat cu anticele munci grecesti
In rest, sper sa te vad mai des pe la antene: prezenta ta are un efect benefic ochiului, mintii si tv-ului meu:)

Cos said...

Data viitoare te ajut. Promit. Cos.

oana dobre said...

Cos: Ma indoiesc, avand in vedere ca nu te cunosc.

oana dobre said...

Cos: Nu mi-am dat seama ca tu esti! In cazul asta, multumesc pentru oferta si nice to have you here! :)