My life, my rules.
Sunday, 3 August 2008
Pentru ca Romania inseamna si altceva decat "imbecili"
Asta e primul meu articol pe care mi-a venit mai greu sa-l recitesc decat sa-l scriu. E povestea unor oameni de care nu mai are nimeni timp si chef, pentru ca suntem prea ocupati sa rezolvam saradele lui Basescu si contra-saradele lui Tariceanu.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
22 comments:
Mare dreptate ai,acesti mari eroi ai neamului nostru care si-au data viata in razboiul altora.
Si politicieni nostri nici macar nu considera necesar sprijinirea familiilor ( ma refer la un sprijin consistent nu ca acum )indoliate care sufera enorm .
Politicieni nostri au dat dovada de nesimtire si aroganta mentinand in continuare soldatii in Irak desi majoritatea tarilor s-au retras.
Oana ai foarte mare dreptate. Uneori suntem prea ocupati cu ceea ce se intampla si uitam de ei
da ai dreptate desi nu stiu daca foloseste cuiva.ar trebui ca macar un singur politician care ia decizii sa citeasca ce ai scris tu,dar din pacate stii foarte bine ca nu se va intampla asta prea curand.sau poate daca fiul unui politician ar avea curaj sa mearga sa se inroleze,dar....Ei nu inteleg nimic pana nu sunt afectati direct,dar atuinci r prea tarziu.
Exact asa, "15 minunte de celebritate" cum bine ai scris, costa viata unui soldat roman. Si acel ajutor financiar? Dar sufleteste cine sau ce mai ajuta pe cei ramasi in urma?
Iti trebuie mult cinism sa transformi o tragedie in avantaj propriu. Nu ma refer la presa pentru ca presa din asta traieste. Spun de politicieni. Se arata indurerati, miscati, emotionati de drama omului pe care tot ei l-au trimis la moarte. Eu in fata suferintei, in fata mortii, nu stiu sa ma comport. Mi se pare aiurea sa spun unei mame ce si-a peierdut copilul: "Lininteste-te, o sa fie bine!"
Oamenii astia pot.
Apoi merg la birourile lor si mai trimit un contingent in Afganistan sau Irak.
....am spus-o inca de atunci: e un subiect dur dar merita citit de oamenii care au minte si pe care cuvintele tale ii taie in timpul lecturii. Vai de parintii lor...ei sufera si pe ei nu ii mai mangaie nimeni.
Un reportaj exceptional , care arata tuturor cam cum este treaba cu razboiul din Iraq !
Soldatii romani lupta pentru Bush in Iraq !
Voiam să îţi spun că articolul e bun. Nu e. Nu are cum fi bun. E doar cumplit. Cumplit. S-au dus să moară pentru nevricalele lui Gheorghiţă Bush. Să moară pentru... salariul minim pe război.
asta inseamna jurnaslism! as vrea sa scriu si eu ceva referitor la acest articol, dar cred ca sunt inutile cuvintele.
pot sa va spun, totusi un singur lucru: incercati sa ajungeti o data (daca nu ati facut-o deja) pe treptele Aceademiei Militare. va asigur ca de acolo Bucurestiul se vede intr-o alta perspectiva decat cea pe care o stim cu totii.
va multumesc ca ati scris acest articol!
cutremuratoare povesti...
Fraza a doua e un prim-pas spre normalitate. Bravo.
Nu cred da-mi cateva mici indicii.
Sper sa te intorci cu bine din Georgia !
La Multi Ani de Sfanta Maria!
o zi minunata iti doresc
La Multi Ani de Sfanta Maria si mult noroc !
Acuma ascult corespondenta ta din Georgia pentru TVR 1 !
Ai mare grija , ca e periculos acolo in Georgia !
BRAVO OANA,
NE INFORMEZI DIN GEORGIA -F E L I C I T A R I !!!!!!!!!!!!!!!!!!
FELICITARI OANA PENTRU CURAJUL DE A NE INFORMA DIN GIOPRGIA!!!!!!!
Stii ce? Si mie mi-a fost greu sa il citesc... Am pe cineva care tocmai a venit din "concediu" din Irak... nu ar fi vrut sa se duca acolo... dar... i-a fost "sugerat". Numai el stie ce era in sufletul si in mintea lui cand statea cocotat pe TAB-ul ala.
Tu, Victor si ceilalti care va mai faceti auziti si prin altceva decat "sunetul urnelor" incercati sa ii aduceti acasa pe toti. Nu e razboiul lor si nici macar al NATO.
Sunt fun adevarat, nu stiu dc al tau personl pentru ca nu te cunosc decat indirect, dar cu siguranta imi place stilul tau de ziarista. Ca sa fie clar ca nu asta doar ca o fraza de curtoazie, am sa si argumentez. Imi plac 2 lucruri legate de articolele tale : 1. Spui lucrurilor pe nume. 2. Nu scrii de dragul de a scrie. Articolele tale chiar au esenta.
Stiu ca nu ti se intampla de multe ori in vita, de aceea tin sa iti spun FELICITARI si NU TE DA BATUTA. Ca slava Domnului, interese sunt sau se nasc.
Din pacate nu poate demonstra acest lucru...
o zi minunata iti doresc
Noi romanii uitam ceva. Probabil datorita faptului ca am trait atata in comunism, cu alte reguli... Este ca si psihoza cumparaturilor din hypermarket. Daca are bani, romanul umple caruciorul ala indiferent ca saptamana viitoare vine din nou la magazin, pentru ca pe vremuri nu avea ce sa puna intr-un amarat de cos de plastic. Asa si cu eroii. Sunt intr-adevar niste eroi. Dar romanii uita ca nicarieri intr-un "teatru de razboi", cum e la moda sa spui acum, nu a mers nici un militar in termen, luat cu arcanul la oaste. Toti cei care pleaca in misiuni, fie ele in Afganistan, Iraq, Angola, sau Kosovo, sunt militari profesionisti. Asa cum un medic a ales vindece, la fel un militar a ales sa lupte. Asta este meseria lui. Daca nu-i placea, se facea postas, brutar, sau padurar. Deci, nu mai exista armata obligatorie si nici cand exista nu au fost trimisi in asemenea misiuni militari in termen.
Cand s-au angajat, acesti eroi si-au asumat riscul de a cadea pe campul de lupta, fie el in Iraq sau in Kosovo. Pentru bani, sau pentru altceva. Faptul ca autoritatile ii uita si uita si de familiile lor este trist. Insa, repet, nimeni nu ii obliga sa mearga acolo. Si ca sa-mi risc viata pentru o casa, nu cred ca merita...
un articol scris bine, bravo. cred ca si in Georgia a fost greu. dar felicitari pentru ce ai facut pina acum. Din Canada, o zi buna, DXN.
citind articolul, mi s-a pus un nod in gat si mi-au dat lacrimile...
Post a Comment