Foarte, foarte misto...

... concertul lui Damian Draghici la care am ajuns in seara asta gratie lui Victor si finului sau Silviu. Atat de misto incat Damian a trebuit sa-i roage pe cei asezati pe scaunele din plastic din mijlocul Arenelor Romane sa accepte sa vada concertul in picioare, pentru ca afara asteptau inca o mie de oameni sa intre in Arenele pline ochi.Nimeni nu a protestat, oamenii au renuntat la scaune si s-au apucat sa faca exact ce se cuvenea: sa danseze pe rupte. E drept, erau deja incalziti: in deschidere cantasera sarbii de la Amaro Del, iar spectatorii, dintre care majoritatea (printre care si eu) ii ascultau pentru prima data, dansasera si cantasera de parca auzeau slagarele copilariei- si respectivii chiar au prestat un "Radu mamii" chiar cam de la mama lui.

Cat despre Damian Draghici, nu pot sa spun decat cum zice titlul: foarte, foarte misto. De la "Magdalena", la "Cine-a pus carciuma-n drum" sau "Saraiman", omul, orchestra si dansatoarele sale au facut ceea ce se cheama show. Au cantat (ei), s-au zdrumicat (ele) si au comunicat cu publicul (ei si ele) asa cum se face daca vrei sa-l faci si pe cel mai disciplinat functionar sa se gandeasca daca nu cumva are macar un ventricul de tigan in inima. Ba, spre sfarsit, au tras si un featuring cu Puya de la La Familia de parea ca hip-hop-ul s-a nascut siamez cu muzica tiganeasca.
In caz ca nu ma credeti ca a fost atat de misto, va las drept dovada melodia mea preferata de la Damian Brothers: