Tuesday, 11 September 2007

9/11- ziua in care pana si ziaristii au tacut

11 septembrie 2001. Dupa amiaza, in jurul orei 16:00. Eram in Senat, lucram la ziarul Curentul si cautam "dosuri"- foi A 4 cu proiecte de legi scrise doar pe fata, verso-ul fiind perfect utilizatbil pentru a scrie o stire pe el. Ma invarteam printre cei 10-15 ziaristi care mai ramasesera la Sala Omnia pentru a-si scrie stirea si a o trimite pe fax in redactie. Ma suna tata. "Hei, ai vazut, a intrat un avion in World Trade Center". "In care, asta de la Sofitel"?- il intreb absolut buimaca. "Nu, in ala din New York".

Ma ridic, intru in camaruta cu singurul televizor disponibil pentru ziaristi. Il deschid. Vazandu-ma agitata, o parte dintre colegi au intrat si ei. Tocmai la timp pentru a prinde live pe CNN imaginea incredibila a celui de-al doilea avion care intra in turn, in timp ce primul fumega. Eram deja toti ziaristii in camaruta aia. Zece minute nu s-au mai auzit decat zgomotele succesive ale brichetelor de la care se aprindeau tigari una dupa cealalta. Oameni care traiau cu polemica in sange deodata nu mai aveau nimic de spus. Tacerea a fost sparta de un fel de vuiet comun, care nici nu stiu daca ne-a iesit din laringe sau din piept: primul turn se prabusea. S-au mai aprins niste tigari. Apoi, au inceput telefoanele din redactii.

Pe strada se auzeau deja sirene. Sefii din ziare incepusera redistribuirea pentru a acoperi evenimentul. Eu am vrut sa merg la ambasada SUA. Cladirea era inconjurata de masini de jandarmi, de oameni de la antitero si de la fiecare serviciu si departament de securitate pe care politicienii l-au inventat vreodata in Romania. Pe trotuarul de vizavi, cateva zeci de oameni. O femeie plangea cu hohote. Fiul ei era in New York si nu avea cum sa dea de el. A stat cu noi vreun sfert de ora, plangand continuu. Ei, nu o sa uit niciodata expresia doamnei aceleia in momentul in care cineva a anuntat-o ca a primit un e-mail de la baiatul ei. Inca o data, nici unul dintre ziaristii de acolo nu a mai avut nimic de spus. Nimeni nu i-a mai putut adresa o intrebare, desi femeia era acolo si probabil si-ar fi strigat fericirea pe cate camere de luat vederi am fi vrut noi.


De atunci au trecut, stiti si voi, sase ani. Ziaristii si-au recapatat glasul, controversele despre 9/11 au consumat mult spatiu pe satelit, multe ore de emisie si au facut mult rating. Michael Moore a facut un film celebru, care dincolo de exagerare si de mise-en-scene merita vazut pentru informatiile pe care le contine. Eu nu stiu unde e adevarul, cine l-a impartit si cat a ajuns in presa si la mine in urma impartelii. Dar cand ma gandesc la turnurile alea care se prabuseau peste oameni si cu oameni in ele, pana in ziua de azi, nu prea imi vine sa mai spun nimic. Nu pot decat sa sper ca cineva o sa plateasca pentru asta- indiferent de cetatenia pe care o are.

7 comments:

Ezra said...

Pe 11 septembrie, cam la aceeasi ora, faceam curatenie si ma uitam la Reality TV fara sa vreau. Am comutat, fara sa vreau. Vedeam avioane intrand in turnuri. Nici o problema, eram obisnuit cu chestiile astea, dupa o ora de reality. Dupa ceva timp am observat ca pe fiecare canal era reality tv si m-am ingrijorat. Mi-am dat seama cat de grav e sa imi doresc, macar o data pe an, sa fac curatenie. Lucruri teribile se pot intampla.

Ezra said...

Numai eu comentez aici? :)

mitica said...

Cineva odata (Einstein pare-mi-se) a spus: "urmatorul razboi mondial va fi unul religios, sau nu va fi deloc". Ca sa faci ceea ce au facut cei 19 teroristi kamikaze, trebuie sa ai credinta. Aceeasi pe care au avut-o ai nostri europeni din cruciada I-a cand au macelarit Ierusalimul si i-au dat foc, sau cand au distrus impeiile maias si incas trecandu-le supusii prin taisul sabiei in numele credintei crestine. Islamul e tanar, are cam aceeasi varsta a crestinismului pe vremea cand acesta purta cruciade si omora in numele Domnului Isus Cristos. Totul depinde de unde privesti lucrurile. Cand mijloacele de lupta sunt inegale, cand disperarea ia locul ratiunii, nu trebuie sa te mire actele ca acestea. As pune o intrebare: rezistenta anticomunista din munti era act terorist? Rezistenta franceza din cel de-al doilea razboi mondial era o grupare terorista, sau ALTCEVA? Nemtii ii priveau (si-i tratau!) ca pe niste teroristi.
Ar trebui sa ne intoarcem privirile spre adevaratele cauze ale acestui imens conflict. Este lupta dintre societatea occidentala, moderna, si societatea islamica, in general nedezvoltata, la nivelul epocii feudale, cu credinte, conduite si legi de mult apuse pe la noi. Terorismul este replica armata a opozitiei la schimbare a societatii islamice fundamentaliste. Ce a cerut mai nou BinLaden: sa renuntam la democratie. Pentru ca democratia e cel mai mare dusman al societatii islamice bazate pe privilegii. Sunt speriati si disperati ca modul lor de existenta poate disparea in fata valului de deschidere a noilor generatii catre nou, catre socitatea democratica prospera. Disperarea e despotica si ucid pe oricine incearca sa le schimbe modul de a fi, chiar si pe aceea dintre ei ce indraznesc a se uita spre lumea civilizata. Va mai aduceti aminte cand imamul din Iran a interzis detinerea si folosirea antenelor satelit? Pericolul cel mare era ca noua generatie, cei tineri, sa vada ca lucrurile sunt cu totul altfel decat indoctrinarea practicata in moschei. Cum ar putea fi capturat BinLaden cand (neoficial) majoritatea celor de religie islamica ii dau dreptate? Pentru ca el e un fel de "haiduc" al timpurilor moderne.
Armele nu ne folosesc la nimic. Ele ii pot invinge, dar nu infrange. Singura solutie e asaltul informatic, sa-i facem constienti ca se poate trai si altfel decat inglodati in dogme, inegalitati si intoleranta. E singura sansa de a inchide acest conflict. Orice alta cale va aduce doar o posibila pasagera victorie in urma caruia va exploda o noua infrangere. Nu trebuie sa existe un invingator si un invins, ci doua lumi ajunse la intelegere, ca baza pentru o noua umanitate, cea viitoare.

Dal Octavia P said...

Who are you, Mitica???

claudiu said...

ai dreptate, draga oana. multa liniste... in tot haosul din jurul ambasadei, doua imagini, ca niste fotografii, le am prinse de retina. Puscoacele imense si gaura de canal, din fata restaurantului, unde ne incalzeam cu randul.

Anonymous said...

Eu le-am dat liber la zugravi sa vada si ei putina istorie.
Borna

Arsenya said...

inca se mai crede ca "teroristii" au intrat in turnuri?

ziaristii au tacut...dar razboaiele americane nu s`au oprit nici in ziua asta!