Bucuresti, Piata Victoriei, cafeneaua Lavazza de la parterul sediului Orange. Am o fereastra de jumatate de ora intre doua intalniri, asa ca ma opresc sa beau o cafea. Ma asez, evident, la masa. Vine un angajat, sterge masa de langa mine, pleaca. "Nu va suparati", il abordez eu sfios. Il abordez degeaba, ca nu ma baga in seama. Zic in gand "na, o fi omul concentrat sa nu scape tava cu cestile de la masa pe care a sters-o". Si stau. 5 minute stau. Degeaba. In final, ma ridic, ma duc la el si-i zic: "Fiti amabil, imi luati si mie comanda?" Zice, contrariat (tot el!): "La noi comanda se face inauntru, la bar, dar hai, spuneti ce vreti". "O cafea vreau". Ma uit in jur, pe usa, pe geamuri, cautand semnul clasic "Comanda si plata se fac la bar". Ma uit degeaba. Il intreb, cand vine cu cafeaua: "De ce nu puneti un afis, sa nu astepte oamenii aiurea la masa?" Zice: "Nu ne lasa proprietarul cladirii, ca stricam aspectul. Abia ne-a lasat sa afisam programul de lucru!" Huh??? Doua intrebari i-as fi spus, daca n-ar fi zbughit-o imediat:
1. Cum naiba sa strici aspectul cu un afis? Nu trebuia decat un A4 (o FOAIE A4, sa nu mai aiba Catalin dileme), nu un billboard cat reclamele la Orange!
2. Daca tot n-ai voie sa pui afise, de ce naiba nu luati comanda la masa, asa cum ar fi civilizat?
Inca o data, cred ca as fi intrebat degeaba.
My life, my rules.
5 comments:
A4...care model?sper ca ultimul...
saru'mina si ma scuzati.
mereu nedumeritul
Din pacate suntem intre comertul oriental, atit de frumos, cu reguli si ritualuri, si comertul sobru, capitalist. La noi fiecare vinzator face cum il taie capul, ba te ignora, ba te plictiseste cu insistenta sa. Nu mai vorbesc de gumele date rest, de comentariile inutile (gen: pai cum, de la kent 8 acum vreti marlboro rosu??) sau clasicul "duceti-va sa schimbati, ca n-am sa va dau rest". Mi s-au intimplat si lucruri mai putin credibile - "vreti sa cumparati aparatul acesta foto? La magazinul cutare e mai ieftin cu 2 milioane". Si era sef de magazin... Am un prieten care a vindut o bicileta fara sa! Pai n-are sa, a zis clientul. Bine ca nu are, si asa erau proaste, te duci mata la rusi, si iti iei o sa de acolo, de te tine o viata. O sa ma pomenesti. Si a mai vindut si un pat fara picior. Lucruri demne de trecut in CV la capitolul persuasivitate in vinzari.
Cred cu tarie ca problema este de ambele parti, nu avem nici clienti si nici vinzatori adevarati. Totul e ghidat de romaneasca zicala: merge oricum. Exemple am multe in domeniul acesta, o idee buna pe care am sa o exploatez in blogul meu. Intrebare: cine educa pe cine - clientul pe vinzator sau invers?
Nu intrai degeaba, caci la plecare trebuia sa platesti!
Imi povestea un prieten ca in Ardeal se simte diferenta in calitatea serviciilor, erau la un restaurant, au uitat sa le aduca un fel de mancare si a venit managerul sa le ceara scuze, plus desert flambat din partea casei etc!
Damn, mai sunt multe de facut in RO!
Eu imi aduc aminte cind am cumparat de la DOMO un volan pt calculator (Forcefeedback). Dupa ce ca mi-au gresit numele pe factura, si a durat o eternitate pina sa il cumpar efectiv, am iesit din magazin ca hotii, ca au inceput alarmele sa sune. Ca sa se constate ca unul din cei 6-7 vinzatori uitase sa rupa sigiliul antifurt. Chestie jenanta pentru mine, ca se uita toata lumea. Ajung acasa, alta neplacuta - CD-ul cu drivere era crapat in doua. Apoi am tot bintuit pe la magazin cam 2 luni pt alt CD cu drive, si degeaba. Bine, mi le luasem eu de pe internet, dar nu mi se parea normal sa se intimple asa. Traim in Romania... Ce bine...
Cred ca a fost cu atât mai greu de suportat incredibilul situatiei, cu cât se petrecea dupa escapada suedeza. Nu cred ca acolo s-ar fi putut petrece asa ceva...
Apropo de Suedia: ai gasit acolo mult râvnita ciocolata Mocca?
:)
Post a Comment