Un coleg imi zice azi: auzi, tu stai in Militari? Zic: nu, am stat o perioada. Zice: da, te tin minte de cand te-ai certat cu o functionara de la Posta. Zic, amuzata: Foarte posibil, de cate ori ajung la Oficiul postal din Militari ma cert cu femeile alea. Pentru ca se misca in reluare, pentru ca lasa balta coada din fata ghiseului ca sa mearga la o tigara, pentru ca iti indica sa te asezi la o coada la un ghiseu si tu, dupa ce stai ca vita o jumatate de ora la coada aia, afli ca ai stat aiurea, pentru ca "nu la ghiseul asta, la celalalt trebuia". Mie lucrurile astea mi se par mult peste limita bunului simt si nu vad nici un motiv sa imi reprim nemultumirea. Mi-o exprim clar si tare, in incinta Oficiului Postal, si recunosc ca ma consoleaza putin mutra botzita a functionarei care brusc se stramba ca si cum ar fi inghitit o lamaie si e surpinsa ca e acra.
Buuuun, acestea fiind zise, plec in seara asta de la serviciu pe la 00:30. Ma grabeam sa ajung, pentru ca acasa ma asteptau Bulinuta si parintii ei. Toate bune si frumoase, prindem majoritatea semafoarelor pe verde, ne da lumea prioritate la intersectii, parca tot Universul conspirase ca eu sa ma intalnesc cu Bulinuta. Wrong. Ajung pe aleea unde stau. In fata, la vreo 100 de metri vad un camion care da flashuri. Cum nu se misca, mergem mai departe. Camionul da din nou flashuri. Ajungem langa camion. Vedem ca scrie pe el ADP sector 6. Langa camion- un nene cu un furtun. Uda pamantul unde ar fi trebuit sa fie iarba, dar nu era.De ce insista sa ude? Habar n-am. In acelasi timp, se balanganea ritmic: pe ritmul manelei pe care o canta. Pe geamul camionului, vad mutra hlizita a soferului. Citesc pe fata lui cliseul "pe aici nu se trece". Ma dau jos din masina si ma duc la sofer. Ii zic calm: mutati, va rog, camionul sa putem trece si noi. Se intoarce catre mine si zice: N-am chef! Nu mi-a transmi doar mesajul, ci si un damf de rachiu sau bere sau ce-o fi fost. Repet, era Soferul. Soferul care muncea pe bani publici, de la ADP. Imi vin nervii si ridic tonul: Daca nu mutati masina, chem Politia. Zice: nu ma-nnebuni, papuse! Zic (in gand): ia check this out matale, ca macar angajatii dintr-o institutie publica sa munceasca. Sa-i zic si tare, chiar n-avea rost. Prea multe cuvinte, prea multe propozitii intr-o fraza. Sun la Politie, vorbesc cu oamenii, le explic, aia zic ca trimit echipaj. N-a mai fost nevoie, pentru ca Soferul isi holbase si urechile, nu doar ochii si incepuse procedurile catre normalitate: sa deblocheze naibii drumul ala. Am putut in sfarsit sa plecam. La despartire, l-am salutat, cum era si normal: cu Degetul. Pentru ca 15 minute pe care le-as fi putut petrece cu Bulinuta le-am petrecut cu un dobitoc. Si pe banii mei. Marele regret e ca nu m-am isterizat mai tare.
Voi cum va gestionati isteriile cotidiene?
20 comments:
cand ai drum pe titulescu te invit sa intri si la mega imageul de acolo
niste angajati care ar merge la fix cu soferul tau
si viceversa
nu trece zi fara scandal acolo
ca sa nu mai zic ca intr-una din zilele trecute doua casiere se intrebau peste rand daca nu merge una din ele la nu stiu ce farmacie sa ii cumpere nu stiu ce tampoane
e de studiu de caz ce e acolo...
Posta Romana este un bullshit total peste tot in Romania. Acolo se intampla totul de la corespondenta, timbre, timbre fiscale, plata factura, western union, cumparat felictari pentru bunica("asta e nu buna, aia de acolo... nu nu, mai la stanga"). In curand ma astept sa poti cumpara de la posta zarzavat, o conserva, paine calda. Va fi de ultimate-super-market. Eu cand intru acolo mi se face groaza de coada aia imensa.
"- Nu va suparati, 2 timbre fiscale de 1leu
- Ghiseul 14.
- La coada aia ?
- Da"
Alte necazuri cotidine si urbane sunt cele cu baietii cu ceafa groasa care-si tin curu in bemveu si habar n-au regulile de circulatie. Daca te pune mama dracu sa-i claxonezi sau sa le zici ca "Ba idiotule nu vezi ce scrie"... you are in big trouble.
Noi cu calm..mai ales ca suntem plictisiti.
E prea complicata viata sa ne certam cu soferii de ADP...chiar daca ni se pune..bulinuta.
Pe de alta parte, pastreaza-ti vitejia si nervii pentru serile de duminica, te astepata o lupta crancena cu 322 de adpisti
:)
Daca soferul de la ADP ar fi cunoscut legea, ar fi putut si el sa anunte Politia, pentru ca degetul aratat este o infractiune. Nu e nevoie sa te amesteci in tarate, ca te mananca porcii. Sunt altii care sunt platiti sa puna la punct specimene ca acestea, respectiv politia si jandarmii. Pentru cei cu ceafa groasa din beemweuri (@alex) "onestitate", "amabilitate", "altruism" sunt S.F.-uri in toata regula. Nu stiu de ce, dar societetea noastra in loc sa se apropie de modelul de DINCOLO, se indreapta parca tot mai mult spre modelul Americii Latine. Chiar e un blestem de nu reusim decat experimente fatale pentru biata noastra Romanie? Unde sunt bunele obiceiuri de alta data cand puteai pleca de acasa si simpla matura din usa ii anunta pe toti ceilalti ca e interzis sa-ti calce pragul pentru ca nu esti prezent? Le-au luat locul fitele si incultura, lipsa de respect si opulenta!... Ce mai urmeaza pentru bietul roman? Viata ca o prada? Zau, nu asta ne-am dorit, nu ne-am dorit sa ne intoarcem catre animalitate, catre simturi primare, voiam cultura pentru toti, respect pentru valoare, decenta si un trai mai omenos. Si ne-am pricopsit cu mahalagisme la nivel de parlamentari, obrazuri groase pe roti cu multi cai putere si multa suferinta in rest. E ca un vis urat ce nu se mai termina... Si-mi doresc atat de mult sa vina dimineata, sa sune desteptatrea vechiul ceas, sa clipesc nedumerit din ochi si cosmarul sa dispara ca fumul unei naluciri... Si nu-mi dau seama de-am orbit de nu mai vad mijind zorii diminetii, sau am surzit de ceasul sunand nu-l mai aud...
Mitica, principiul "nu te baga in tarate ca te mananca porcii" imi aminteste de "impartialii" care intorc privirea cand vad cum i se taie geanta in autobuz unei femei. Eu cred ca singura cale prin care poti invinge porcii e sa-ti sufleci pantalonii si sa intri in tarate, unde te poti lupta direct cu ei.
Cat despre infractiunea de a arata degetul, da-mi voie sa rad. In hohote.
Intr-o lupta intri atunci cand crezi ca poti castiga. Este reflexul de autoconservare. Restul se numeste eroism. Cu marlanii nu poti castiga decat proasta reputatie. La asta ma refeream. Pentru ca ei nu stiu decat de bata, de pumnul in nas si de injuraturi ca la usa cortului. Imi amintesc de replica din Pretty Woman: "daca eram in hainele mele (cele de tarfa), stiam cum sa pun la punct unul ca el" (replica este aproximativa)(Julia Roberts vis-a-vis de comportamentul lui Jason Alexander). Aceasta este semnificatia data proverbului amintit.
Cat despre faptul ca am postat de doua ori, scuza-ma, n-am observat ca aveai introdusa acceptarea comentariilor si am crezut ca e o deficinta de retea.
Mitica: "Intr-o lupta intri atunci cand crezi ca poti castiga". Da, eu cred ca pot castiga lupta cu marlania. Am si avut cateva mici, dar pentru mine importante victorii. Oi fi eu mai blonda si traiesc cu iluzi... :)
* "iluzii", of course...
draga oana succes in cariera si fii tare in continuare!
imi place stilul tau femeie-agresivo-frumusica-foc.
constat k e oplacere sa t urmaresc pe la talk show.
apropo esti casatorita?
tare imi doresc sa ajung si eu jurnalist , si ce tare imi doresc!!!!!!!!!
Oana, daca nu ai avea o legitimaţie de ziarist eşti convinsă că ai fi făcut la fel? Am văzut colegi de-ai tăi de brealsă, mai puţini cunoscuţi, care aveau pretenţii pentru anumite priorităţi, doar pentru că aveau în spate un nume de ziar. Ajungem acum la o veche discuţie: este normal ca jurnaliştii să-şi folosească postul pentru a rezolva conflicte personale? Bănuiesc faptul că toată lumea va spune pe faţă nu, deşi avem destule exemple de acest fel. Ai dreptate vis-a-vis de ceea ce se întâmplă la
poşta română. De când am stat vreo 5 ore, la 3 oficii poştale, fără să reuşesc să pun 2 recomandate, folosesc cu încredere serviciile companiilor particulare. Sigur că m-am enervat. Sigur că am pretenţia să fiu tratat cu respect. Dar asta presupune că sunt în stare să ofer eu ceea ce pretind, în primul rând. Nu-ţi dau dreptate, referitor la a răspunde cu aceeaşi monedă. De fapt, nici nu ai răspuns cu aceeaşi monedă; ai acţionat de pe poziţie de forţă atât cu muncitorul acela cât şi, cel mai probabil, şi cu poliţia. Pentru că dacă eram poliţist şi te vedeam făcând acel gest, îţi aplicam maximul de puncte amendă (20) - art. 102, pct.22, din O.U.G. 195/2002. Poţi schimba ceea ce este putred în societate; ai capacitatea intelectuală şi mijloacele puse la dispoziţie de locul unde lucrezi... dar dacă vei continua să te comporţi astfel, nu faci decât să devi ceea ce acum te indignează.
Lucian, tu crezi ca mi-am scos legitimatia de ziarist la Posta sau aseara cu ala de la ADP? :))))))))_No way! Nu-mi folosesc legitimatia decat in contexte profesionale!
Mcnino: succes si tie, daca vrei sa fii ziarist. Nu sunt casatorita, dar o sa fiu in cateva luni. :)
Nici vorba, Oana. Lumea te cunoaşte iar tu ştii că poţi specula chestia asta. Vroiam să spun că tocmai acest fapt te obligă la mai multă înţelegere faţă de cei din jurul tău. Ai mai multe şanse să schimbi în felul ăsta un muncitor, decât dacă îi dai ocazia, văzându-te la televizor, să spună:" Cine mă, asta?!? Păi după cum vorbeşte şi eu pot să-i fac emisiunile!"
@oana: "Da, eu cred ca pot castiga lupta cu marlania."
CORECT! Eu spun doar sa te feresti de marlani, pentru ca daca elefantul se sperie de un soarece, asta nu inseamna ca (de frica!) nu se poate dezechilibra si cadea... direct pe soarece strivindu-l!
La prima lectie de autoaparare am invatat ca nu trebuie sa-ti subestimezi adversarul, si am invatat-o pe pielea mea (eu am fost cobaiul!) incasand-o de la un pispirica cu un cap mai mic ca mine. A sters podeaua cu mine mai bine decat cu mopul!
Asociatia pe care vreau s-o fac este intre marlan si forta bruta si comportamentu tipic al acestuia: cand nu mai are argumente, foloseste forta, bata. O singura scatoalca asociata cu o injuratura te poate trimite printre cei drepti. Iar cand ma uit la tine, nu simt capacitatea de a raspunde la forta.
Lupta cu marlania se poate face si fara injuraturi si scuipati. Folosind armele pe care ni le pune societatea la dispozitie. Ia da-l pe jupanul sofer pe post, sa-l vada o tara intreaga, inclusiv seful lui, cat e de marlan. Nu trebuie sa-ti creasca adrenalina pentru ca un bou blocheaza calea de acces cu hurdubaia ADP-ului. Pentru ca poate sa creasca prea mult si odata face inima, poc!, si gata, adio confruntari pe lumea asta!... La lucrurile astea trebuie sa fii precum chirurgul: calm, atent si sa tai la milimetru exact ceea ce e rau si nu altceva...
@Lucian: Nu vreau sa par aroganta :), dar reactiile de genul celei pe care ai descris-o tu nu ma intereseaza.
@Mitica: ai si tu dreptatea ta, dar eu dunt o fiinta destul de temperamentala. :)
Închei discuţia aici. Se pare că deja eşti pe cale să începi o altă luptă. Ai cerut o părere şi imediat te lupţi cu oricine nu este de acord cu tine. Da, asta înseamnă aroganţă, indiferent de temperament.
noroc cu unii care te-au mai indulcit, nu-i asa, ca taranul de la ADP....!!!
Lucian, cred ca ai inteles gresit. Eu nu ma refeream la opinia ta, ci STRICT la opinia de felul asta: "Cine mă, asta?!? Păi după cum vorbeşte şi eu pot să-i fac emisiunile!" :)
oana, ai primit sau nu azi ceva la redactie?
Am vazut faza. Ora 12-13 noaptea. Canicula, motor partait de camion ADP, flescaiala de furtun, manele de la vecinii surdo muti din blocul de vis a vis. Dintr-o data tipete. Ies la geam si ma buseste rasul. Oana pe punctul de a-i baga un cap in gura 'turmentatului.' Foarte tare. Am vrut sa te sun...dar am zis sa nu te deranjez la o ora asa de tarzie. Poate te chem intr-o seara sa ma ajuti cu manelestii. Bafta si poate bem o bere. Ca intre vecini.
Alex, cand vrei tu bem berea! Da un bip! :D
Post a Comment