I know/ it's only rock and roll/ but I like it!!!!!!!!!!!!!!!

Doua ore intr-o lume paralela. Unde muzica si adrenalina rule. Asta a fost pentru mine concertul Rolling Stones. Acum m-am intors si v-as povesti si voua, dar nu mai sunt in stare. Am, bineinteles zambetul cretin pe fata si sufletul plin de euforie. O sa va povestec mai pe larg maine, ok?

Later edit: ceva tot nu rezist sa adaug: OH, MY GOOOOD!!!

Update: in speranta ca dimineata e mai inteleapta decat noaptea, s-o luam metodic:

* Tata. Are 55 de ani si e cardiac. A stat in soare impreuna cu mine de la 16:00- nu a fost chip sa-l conving sa mergem mai tarziu. S-a sprijinit de gard, fara sa se planga o secunda, desi il vedeam ca prea bine nu ii e. Cand i-am vazut expresia de pe fata la prima explozie de artificii, am inteles de ce. Am inteles ca pentru el si ceilalti ca el, care ascultau Rolling Stones pe ascuns inainte de '89 si care se trezeau la 2 dimineata sa-i vada la tv in 1990, ce s-a intamplat aseara a fost muuuuuult mai mult decat un concert genial. A fost dovada ca, dupa o viata de retrictii, visele pot zbura nu doar de la ei, ci catre ei. Mai precis, la 5 metri in fata lor, acolo unde au ajuns la un moment dat Mick Jagger si gashca.
* Eu. I-am "cunoscut" pe Rolling Stones, in noptile de dupa '90 cand m-am trezit si eu o data cu tata sa-i vad pe Rolling Stones la televizor. Si treaza am ramas, ca sa zic asa. :) Am Simpathy for the Devil, Paint it Black, Ruby Tuesday (asa de rau mi-a parut ca n-au cantat-o aseara) si Brown Sugar pe toate masinariile de ascultat muzica din dotare: PC, CD, I-pod, CD din masina. A fost intotdeauna my kind of music impreuna cu Queen, Zeppelin, Deep Purple, AC/DC, Doors. Nu am crezut si nu am sperat, insa, niciodata ca voi vedea vreodata in Romania ce am vazut aseara. Indescriptibil, dar, boy, so memorable!
* Ei. Toata lumea a repetat ieri la TV si prin ziare ca Rolling Stones inseamna "industrie". Bullshit. Rolling Stones inseamna pentru mine niste genii muzicale, niste oameni care au trait pentru a pune pe note harul lor, care si-au trait toata viata in filosofia rock and roll si care au avut norocul sa faca toate astea intr-un sistem normal la cap. Au inceput sa cante pentru ca aveau ceva de spus, nu pentru a face "industrie". Iar scena aia uriasa despre care vorbeste toata lumea mie mi s-a parut o jucarie uriasa, un accesoriu care sa faca "mingea si mai rotunda". Cred ca as fi savurat la fel de mult concertul daca ar fi fost pe o scena simpla. Totusi, jucaria uriasa are o semnificatie: arata ca oamenii aia investesc in concerte mai mult decat minimul rezonabil. Iar asta s-a vazut si la concert, cand Mick Jagger a vorbit in romaneste mai mult decat ii cerea "protocolul" de concert, care stim cu totii ca pana acum s-a cam limitat la: Hello Bucharest! (cu varianta Budapest). Are you having fuuuun??? Nu, Rolling Stones s-au purtat ca niste lorzi rock and roll de la un cap la altul.
* Un singur lucru nu pricep: cum NAIBA poate Mick Jagger, la 64 de ani sa se miste ca iepurasul Duracell???? :))))

P.S. : Daca vreti sa intelegeti ce a insemnat concertul de aseara pentru o generatie (nu a mea, a Smarandei, a lui Luca si a tatalui meu ), cititi ce a scris Tudor Chirila.