One Lucky Bitch

N-o fi prea academic, dar exact asa ma simt. Voila si lista de motive:
1. Am avut langa mine parinti, prieteni si carti de la care am invatat ca munca nu e rusinoasa, ci cat se poate de benefica la feng-shui. Bonusul a fost sa stiu exact ce vreau sa muncesc de cand aveam vreo 14 ani.
2.Cand am fost nevoita sa-mi ciufulesc feng-shuiul, respectiv sa plec de la EVZ, am avut langa mine oameni care si-au facut un scop din a ma face sa zambesc macar o data pe zi. Pe oamenii astia ii numesc prieteni si sper sa le pot da inapoi macar un pic din ceea ce le datorez.
3. Dupa ce 6 ani am muncit ce mi-a placut la EVZ de pe 15 martie o sa muncesc tot ce-mi place la Jurnalul National. Unde stiu sigur ca am un prieten. La EVZ mi-am indeplinit cam fiecare vis profesional care mi s-a aratat in astia sase ani. Azi, dupa vizita la JN, am avut certitudinea ca inca mai pot sa visez. Pentru ca in tsunami-ul de stiri fast-food mai sunt si pasionati de gazetaria "gastronomica". Adica aia care nu e doar o fleica de informatie intre doua chifle de stereotipuri, ci e gatita cu rabdare, potrivita din cuvinte si condimentata exact cat trebuie de iute. Aia in care reporterul special nu este istorie, ci mai poate sa scrie despre evenimente care fac istorie. Asta o sa incerc sa fac la Jurnalul si da, pentru ca am ocazia sa fac asta, zic din nou: I'm one lucky bitch. And yes, the bitch is back :).