Am trait cea mai mare parte din Revolutie "cazata" la o matusa de-a lui tata, intr-un cartier al Buzaului. Nu asculta Europa libera sau Vocea americii, nu avea nici macar un aparat de radio. Aveam 9 ani, dar imi aduc si acum aminte dupa-amiaza de 23 decembrie in care, plecata dupa gogosi la o vecina dotata cu tranzistor, am auzit o fraza care mi-a ramas scrijelita pe creier: "Dictatorul a fugit!" Habar n-aveam ce inseamna "dictator", dar era ceva in vocea omului de la radio care a trezit in mintea mea de copil ideea ca se intampla ceva important. Am ramas sa ascult si am descoperit si cine era "dictatorul": Nicolae Ceausescu, omul a carui fotografie o vedeam de cel putin cinci ori pe zi, pentru ca era in fiecare manual si pe peretele din sala de clasa. Nu asistasem niciodata la un atac public la adresa lui, asa ca e explicabila reactia mea puternica in momentul in care auzeam cum se vorbea deschis despre el ca despre un ticalos.
Am incercat sa le trag de limba pe matusa mea si pe vecina, dar nu prea m-au lamurit. Dupa vreo ora, au aparut parintii mei si au facut un fel de consiliu de familie, in care au decis ca e mai bine pentru mine si pentru sora mea sa venim acasa. Au regretat hotararea chiar in noaptea aceea, pe care am petrecut-o mai mult lungiti pe covor, pentru ca afara se tragea. Rafalele din noaptea aia mi-au ramas si ele intacte in memorie. A doua zi ne-au dus din nou la matusa lui tata. Nici ea nu prea mai statea pe acasa,pentru ca impreuna cu mai toate vecinele ne strangeam la doamna cu televizor. Daca ele mai aveau si alte treburi, eu stateam de dimineata pana seara in fata ecranului si sufeream cumplit cand intrau pauzele de emisie. Imi amintesc ca atunci am auzit pentru prima data cuvinte precum "comunicat", "platforma", "pluralism", "diversiune"- rostite mai intai de Petre Popescu, crainicul TVR, si apoi de toti ceilalti. Intr-un fel, Revolutia a fost si o experienta lingvistica.
Imi amintesc de Dinescu, imi amintesc de Iliescu, de trasoarele care zburau noaptea prin fata CC-ului, imi amintesc de alarmele false cu apa otravita, nu-mi vine nici mie sa cred cate imi amintesc.
Pentru parintii mei, ca era sau nu Revolutie, era sigur Craciunul. Asa ca ne-au mai luat o data acasa. Din Craciunul acela imi amintesc o singura secventa: cum i-am vazut pe "dictatori" cu capetele gaurite si cu sangele pe ei. I-am vazut prima data cu lumina stinsa si cu camera luminata de beculetele de la brad. Nu m-am speriat, pentru ca de morti nu mi-a fost frica niciodata. Ai mei stiau asta, si m-au lasat sa ma uit, probabil pentru ca isi dadeau seama ca traim impreuna istorie. I-am intrebat ce inseamna "genocid" si tin minte ca nu prea stiau ce sa-mi raspunda.
Urmatoarele saptamani au fost tare vesele pentru mine. Vacanta se prelungea din saptamana in saptamana. Eram in continuare absorbita de comunicate si de televiziune- imi amintesc de mitingul lui Dumitru Mazilu, de discutiile din CPUN (le vedeam cap-coada), si mai tin minte ca in primele zile de ianuarie TVRL-ul a dat "O scrisoare pierduta". Un fel de generic a ceea ce avea sa urmeze...
My life, my rules.
8 comments:
Eu nu am o amintiri legate de revolutie, ca fenomen intrinsec mie... constientizat, trait...
Dar "democratia" ca si construct e fondata pe sacrificiu. Am descoperit filmulete interesate care fara doar si poate vorbesc de la sine...
E copios sa-l vezi pe Iliescu acuzandu-l pe Ceausescu de faptul ca a denaturat socialismul stiintific... Nici o clipa in febra de sfarsit de decembrie '89 nu s-a pomentit de eradicarea COMUNISMULUI... ci de un comunism cu fata umana. Fost-a posibil asta???
18 ani.Oare cati se intreaba,cum se simt acei oameni care in aceste zile fac parastas?
Ce o fi in sufletele acelora care in aceste zile i-si plang parintii,copiii,fratii si surorile?In timp ce(prevad)pe micile ecrane se vor perinda diversi importanti ai zilei,cu mastile de oameni afectati,recunoscatori,indatorati,scoase din magaziile de recuzita.
Observ cu mare mahnire ca de la an la an,importanta acestei saptamani,scade.De la an la an,pe fetele politicienilor care participa la comemorari,se citeste plictisul,dezinteresul,daca nu chiar mai mult.
E adevarat ca omul e dotat cu acest mecanism,uitarea.Dar nu vorbim despre a uita sa compostam biletul in tramvai.Vorbim despre oameni care au facut posibil ca noi sa ne bucuram de viata in libertate.
Nu-i iubesc si nici nu-i urasc pe americani.Ca ei exista sau nu ar fi existat,mi-e perfect egal.Dar ii respect pentru ca ei stiu sa respecte.Stiu sa-si respecte tara,imnul,drapelul si mai ales eroii.
Dar astea sunt lucruri care trebuiesc cultivate.Iar lor le sunt insuflate de cand sunt copii.La noi cine sa faca asta?Penibilii astia care ne conduc?Ma indoiesc ca intra in sfera preocuparilor lor.
Dumnezeu sa-i ierte pe cei cazuti in Decembrie 1989!
Si sa ne ierte si pe noi!
@amahya
Iti dau salariul meu pe trei luni daca imi transmiti secventa in care I.I. a vorbit despre "denaturarea socialismului stiintific" si "comunism cu fata umana"
@frenzy
Care eroi ? Pai daca nu a fost Revolutie, asa cum sustin cohorte de ziaristi analisti, istorici, politicieni, etc., etc.
@Constantin
Pentru unii, a fost REVOLUTIE.Pentru unii,a fost ce vor ei sa fi fost.
Unii merg si aprind lumanari,unii folosesc pentru stersul gurii ce le-a pus pe masa Rebengiuc.
E alegerea fiecaruia a ce vrea sa miroasa.
Incep cu un fel de paranteza: "dictatorul" a fugit pe 22 nu pe 23 dec (nu ca ar fi f. important dar nu m-am putut abtine:) ).
Amintiri legate de revolutie ar fi destule. Aveam 13 ani , eram la bunici si ascultam Europa libera inainte de 22 si am auzit um trageau in Timisoara si tipetele oamenilor. Asta a fost aspectul care m-a socat cel mai tare in perioada aia chiar mai mult decat imaginile cu morti dezbracati si cusuti cu sarma care au fost difuzate dupa aia .
Nu puteam sa concep ca sunt in stare sa omoare oameni! Desi stiam ca nu e bine sa spui bancuri cu Ceausescu pentru ca e posibil sa te salte, totusi credeam intr-o oarecare omenie a acestui regim.
Cat despre intinarea idealurilor comunismului pomenite de tov Iliescu... din pacate asa cred ca simteau multi din cetatenii Romaniei de atunci. Revolta populatiei a fost din pacate mai mult impotriva lui Ceausescu ca persoana (aici stiu ca multi nu vor fi de acord cu mine si intr-adevar e discutabil acest aspect).
Multi (aici ma refer si la ai mei parinti, bunici, ..alte neamuri) aveau nostalgia anilor 70, a tineretii lor in care "se gaseau de toate". Nostalgia asta "paunesciana" ne-a costat atata timp pierdut... cu combinatia asta de "socialism suedez combinat cu liberalism japonez" cum zicea Iliescu ca vrea sa faca in 90.
@constantin iliescu si comunismul
http://youtube.com/watch?v=lczbyzZruJo&feature=related
apropo.. ce salariu ai?:))))
Mihai: de ce pui intrebari la care stii dinainte ca nu vei primi raspuns?
:)) uite ce se intampla daca scriu cum gandesc: adica dezordonat :)
sa ma explic: dl constantin spunea cuiva ca daca ii trimite link-ul cu iliescu care le zice despre "valorile comunismul" isi da salariul pe 3 luni parca..
Eram doar curios daca imi ajunge de o vodca :))
Post a Comment