Laziness pays off :)

N-am mai scris nimic de un car de vreme si in loc sa mi se duca bloguletul de rapa ma trezesc ca am ajuns in top. Mai exact, pe locul 11 in "Top 50 bloguri feminine" intocmit de Hotcity. Ce sa zic, multumesc frumos. Parca acu incepe sa capete sens si expresia "cine nu munceste nu greseste". :)
Glumesc, o sa incerc sa scriu mai des.

Departe

Cum am facut, cum am dres, am reusit sa scap aproape total de campania asta. Aproape jumatate din chiraielile electorale s-a desfasurat in timp ce eu eram departe, intr-o tara cu mai multe povesti decat pot fi spuse intr-o viata de ziarist, dar din care voi incerca si eu sa astern cateva pe hartia de ziar- undeva, dupa 15 decembrie.
M-am intors, insa, in Romania asta care pare ca nu stie decat mersul in cerc vicios. Si de cateva zile ma tot intreb cand o sa ma mai suprinda ceva in politica noastra. Mie mi se pare ca totul a devenit un scenariu anti- naratiune, cu multe intrigi si fara nici un punct culminant, cu un ritm plat si fara ruperi, cu multe personaje dar cu putine personalitati. Pe de alta parte, ma intreb daca nu sunt eu cumva prea lovita de blazare sau de tentatia continua a evadarii. Poate ma mananca pe mine prea mult talpile ca sa mai am rabdarea si cumintenia sa privesc si sa inteleg ce ma inconjoara. Asa ca va intreb pe voi: cand v-a surprins ultima data ceva in Romania?

Melodie de cu seara pentru dimineata

Best post EVER!

Daca ar exista titlul de Yahve (Dumnezeu, Allah, Zeus sau ce divinitate vreti voi, ca e o lume libera ) al posturilor din blogosfera, Moshe&Mordechai tocmai se pot socoti Creatori. Pentru asta. Si mai ales pentru faza cu Hrebenciuc, din cauza careia rad de 5 minute in hohote, timp in care colegii se uita patrat la mine (nothing new here, by the way).

Buna ziua mi-ai dat, belea ti-ai capatat!

In urma cu vreo opt ani, Florin Negrutiu a fost primul ziarist care mi-a deschis usa unei redactii. Se intampla la Curentul, unde eu ma infiintasem din pamant, din iarba verde, stiind una si buna: ca vreau sa vad daca sunt in stare sa fiu ziarist. Am batut la usa, am cerut sa vorbesc cu cineva de la "Politica interna" si a aparut Negrutiu- bland, pasnic, ardelean. M-a intrebat despre scopul vizitei si m-a condus in sectie, unde sef de pagina in ziua aia era Marian Sultanoiu: si mai bland, si mai pasnic, absolut deloc ardelean. L-am rugat sa ma lase sa incerc sa scriu. M-a lasat, fara ca nici unul dintre noi sa stie ca aveam sa ma mai despart de Curentul abia peste patru ani- ei au facut-o ceva mai devreme.
Astazi, Florin Negrutiu este dezamagit si aproape ca striga asta in editorialul din Gandul. Ii dau dreptate, dar dincolo de toata amaraciunea din vorbele lui, ma bucur ca inca mai e ziarist. Si ca lucrurile astea sunt spuse.

Good News/Bad News

Iata o veste care va bucura si va intrista exact categoriile de oameni pe care orice ziarist trebuie sa-i bucure, respectiv sa-i intristeze. Serialul "Cupola", un excelent foileton de investigatii despre influenta ascunsa a "epoletilor" in capitalismul romanesc, realizat de colegul Mihai Munteanu in EVZ, va fi reluat, in principiu, in toamna asta. Nu exista, inca, o data certa pentru aparitia urmatorului episod (termenul initial stabilit de 15 septembrie nu mai este valabil), dar promit ca va tin la curent. Pentru ca sunt sigura ca voi, cititorii va veti bucura atunci cand serialul va fi reluat, iar zambetele de complezenta ale "epoletilor" nu le vor putea masca intristarea. Ceea ce pana la urma reprezinta efectul corect, nu?

Inspiratie/expiratie

"Tragi aer in piept, numeri pana la 5 si respiri adanc". Asa-i zicea Draga Olteanu- Matei lui Octavian Cotescu in "Buletin de Bucuresti", in toiul rafuielilor dintre personajele celor doi. Eu, joia trecuta, am facut putin altfel: am tras aer in piept, am numarat pana la 4 prietene si le-am "sechestrat" la mare pentru cateva zile. Iar acolo, dupa ceva vreme, am putut sa respir adanc.
Foto: Camelia Stefan.

Cealalta Georgia...

...cea care nu apare in stiri

Granita dintre Georgia si Turcia


Restaurantul in care se vinde numai paine coapta intr-o vatra putin mai tanara decat columna lui Traian


Catedrala Sfanta Treime din Tbilisi. Nu, la gatul blondei nu e o kuffiah, ci doar o esarfa pusa din cauza de arsuri solare spre gradul 2.


Concurentii Rompetrol (care, apropo, are 29 de statii in Georgia)


Tbilisi by night


Turnul televiziunii nationale (a.k.a. mini- Ostankina)


No comment. E mult prea simpatica imaginea. :)

These are a few of my favourite things

M-am obisnuit cumva sa spun mai ales ce nu imi place, sa insist pe ce ma revolta si ma supara. Exista, totusi, zile ca asta, cand muzica pe care o ascult din copilarie si lumina calda filtrata de perdele trimit carcoteala fix pe apa Sambetei. Iar atunci nu ma pot gandi decat la ce imi place mie mult de tot pe lumea asta. Va fac si voua o lista sumara:
1. Muzica. Aproape oricand, oricum. Rock vechi, punk vechi, balade, ruseasca, sarbeasca, chiar si romante romanesti vechi, Concertul pentru vioara al lui Paganini, valsurile lui Strauss. Sunt absolut dependenta de muzica si de de i-pod, sunt in stare sa plec de acasa fara portofel, dar fara i-pod niciodata. Cand sunt in avion, abia astept sa ajunga la altitudinea de croaziera pentru a putea sa ascult muzica la 10.000 m inaltime.
2. Tacerile confortabile. Sunt extrem de putini oameni impreuna cu care pot, pur si simplu, sa tac impreuna si sa ne gandim fiecare la ale noastre fara a ne simti instrainati sau plictisiti.
3. Senzatia aproape fizica de mancarime in talpi cand apare un subiect care ma cheama. Senzatia de libertate absoluta si de inceput pe care o am cand ajung acolo.
4. Sa rog soferul de taxi sau de la serviciu sa mearga mai incet, cat se poate de incet atunci cand am terminat subiectul. Bucuria intoarcerii- neaparat insotita de muzica.
5. O baie in mare dupa 60 de ore de calatorie continua cu masina- una dintre cele mai misto experiente recente.
6. Moda anilor '40-'50. "New look"-ul lui Dior, smokingul de dama al lui YSL. Hepburn (amandoua- si Audrey si Katherine). Garbo. Deneuve. Grace Kelly.
7. Oamenii care sunt dispusi sa plateasca orice pret pentru libertate si fericire si care continua sa vrea sa plateasca si cand toate semnele arata ca nu au nici o sansa de a le obtine. Exemplu: Nicolae Steinhardt.
8. Agatha Christie si Hercule Poirot. Am aproape toate cartile doamnei Christie si strang si ecranizarile de pe unde le pot gasi. Ce pot sa spun, I'm a fan of "the little man with the egg-shaped head", care mizeaza totul pe "the little grey cells".

OK, inapoi la carcotit acum! :)

Pentru ca Romania inseamna si altceva decat "imbecili"

Asta e primul meu articol pe care mi-a venit mai greu sa-l recitesc decat sa-l scriu. E povestea unor oameni de care nu mai are nimeni timp si chef, pentru ca suntem prea ocupati sa rezolvam saradele lui Basescu si contra-saradele lui Tariceanu.

Iaca pozna!

Primesc azi un semese de la o prietena: "Tu ai profil pe noi2.ro"? Fac ochii precum melcu', o sun pe expeditoare si o abordez isteroid: "CE SA AM?!?!" Doamna zice contrariata: "Ma gandeam eu ca nu pareai sa te tii de chestii din astea, dar na, am gasit poza ta si am zis totusi sa te intreb daca esti in cautari". Ceva mai calma, ii raspund scurt ca nu sunt in nici o cautare si o rog sa imi dea detalii despre profilul pe care zicea ca il gasise. Imi insira descrierea de pe site, imi povesteste poza ("e ca de buletin, da' ai ochelari de soare"), si specifica un amanunt esential: "asta zice ca are 1,62 m si 48 de kg". Zic : "Pai bre, eu aveam dimensiunile astea prin clasa a cincea." (please, don't judge!). In sfarsit, o pun sa-mi trimita linkul, pe care il accesez cand ajung acasa si constat ca da, o tanti s-a gandit ca cea mai buna idee de agatat barbati e sa foloseasca mecla mea. Ceea ce daca n-ar fi fost usor dramatic ar fi putut sa fie amuzant.


Are cineva idee cum yours truly poate sa faca sa dispara poza aia de acolo?

Update Gata, s-a rezolvat problema:

Foarte, foarte misto...

... concertul lui Damian Draghici la care am ajuns in seara asta gratie lui Victor si finului sau Silviu. Atat de misto incat Damian a trebuit sa-i roage pe cei asezati pe scaunele din plastic din mijlocul Arenelor Romane sa accepte sa vada concertul in picioare, pentru ca afara asteptau inca o mie de oameni sa intre in Arenele pline ochi.Nimeni nu a protestat, oamenii au renuntat la scaune si s-au apucat sa faca exact ce se cuvenea: sa danseze pe rupte. E drept, erau deja incalziti: in deschidere cantasera sarbii de la Amaro Del, iar spectatorii, dintre care majoritatea (printre care si eu) ii ascultau pentru prima data, dansasera si cantasera de parca auzeau slagarele copilariei- si respectivii chiar au prestat un "Radu mamii" chiar cam de la mama lui.

Cat despre Damian Draghici, nu pot sa spun decat cum zice titlul: foarte, foarte misto. De la "Magdalena", la "Cine-a pus carciuma-n drum" sau "Saraiman", omul, orchestra si dansatoarele sale au facut ceea ce se cheama show. Au cantat (ei), s-au zdrumicat (ele) si au comunicat cu publicul (ei si ele) asa cum se face daca vrei sa-l faci si pe cel mai disciplinat functionar sa se gandeasca daca nu cumva are macar un ventricul de tigan in inima. Ba, spre sfarsit, au tras si un featuring cu Puya de la La Familia de parea ca hip-hop-ul s-a nascut siamez cu muzica tiganeasca.
In caz ca nu ma credeti ca a fost atat de misto, va las drept dovada melodia mea preferata de la Damian Brothers:

Pentru cetatenii care dau Bacul

Melodia datorita careia mi-as fi dorit sa-mi pice Cosbuc la Bac. Mi-a picat Bacovia, ceea ce n-a fost rau deloc, dar cred in continuare ca piesa asta e cea mai frumoasa bibliografie. :)

M-am scos! Toate problemele mele costa 500 de RON. Legatura cu ingerul protector si cu planeta e inclusa!

De pe fascinantul meu mail...


From: Mihailescu, Margareta

To:

Date: Tuesday, June 17, 2008, 1:59:33 PM

Subject: seminar Lucia Nistor - TAXA DE PARTICIPARE REDUSA

TAXA DE PARTICIPARE LA SEMINARUL SUSTINUT DE LUCIA NISTOR S-A REDUS DE LA 700 LA 500 RON!

Taxa se poate achita direct la organizator, in ziua seminarului. Pentru alte detalii, va rugam sa cititi informarea de mai jos.

SEMINAR DE VINDECARE SI CRESTERE A VIBRATIEI PERSONALE

PRIN UNIFICAREA MINTII, CORPULUI SI A INIMII

Sustinut de Lucia Nistor

Seminarul consta din exercitii de purificare, transmutari ale emotiilor blocate si a programelor negative ale mintii si inlocuirea lor cu programe de pozitivare a mintii si a cresterii increderii de sine.

Se vor efectua meditatii de crestere a frecventelor personale cu ajutorul energiilor Christice, ariale (Fecioarei Maria) si ale Duhului Sfint. Vom face deasemeni iertari cu Sinele personal, cu parintii, cu partenerul actual si cu planeta pe care traim.

De-a lungul seminarului se vor primi binecuvantari si daruri speciale si se va crea legatura personala cu ingerul protector.

Seminarul va avea loc la Bucuresti in zilele de 21-22 iunie intre orele 10-19, sala Fargo - Calea Crangasi nr. 64, sector 6, in incinta societatii Fargo-Deco Design (FDD).

I'm sooooo there! :) Mai ales ca a fost acum 4 zile! Da' se ocupa ingerul meu personal...

Un tutorial mic la blonda, va rog!

Cum telefonul meu vechi, care a supravietuit unei scufundari in apa acum 2 ani, a cedat definitiv pe cimentul de la antena 2, trebuie musai sa il inlocuiesc. Nu despre noul aparat vreau sa va intreb, ci despre altceva: cum fac eu sa transfer numerele din agenda defunctului in a astuia nou, fara sa ma apuc sa le transcriu babeste cu foaie si pix? Nu, nu am cablu de date. Nu, nici bluetooth. Am vreo speranta sau e cazul sa ma apuc de cautat plaivaz?