Caravanele...ia uitati dosarele...

Stire Newsin:
Ministerul Justiţiei lansează, marţi, "Caravana anticorupţie", care va ajunge în 12 oraşe, având ca scop sensibilizarea opiniei publice asupra fenomenului de corupţie, creşterea gradului de conştientizare asupra ameninţărilor reprezentate de orice formă de corupţie şi combaterea acestui flagel.

Totodată, se urmăreşte încurajarea grupurilor ţintă - categoriile profesionale din sectorul public - pentru a acţiona împotriva unor astfel de acte reprobabile şi a le respinge cu fermitate, anunţă, marţi, Ministerul Justiţiei, printr-un comunicat de presă.


Victor, nu mai bine o puneti voi de un barter? Caravana Jurnalului National da subiectele, caravana lui Predoiu se face ca nu le vede... Wait a minute! Nu-mi vine sa cred ca mi-am amintit cum il cheama pe ministrul Justitiei. De cand l-au numit ii spuneam, simplu, "omul invizibil"...

Nu ne meritati, bai!

In general nu reiau si aici textele pe care le scriu pentru ziare.com, dar azi voi face o exceptie,pentru cat a reusit sa ma enerveze declaratia lui Felix Tataru.

"Rusine! Cred ca nu meritati un asemenea primar. Ati facut exact ceea ce cereti politicienilor sa nu faca: V-ati vazut cu sacii in caruta (parcuri, curatenie, parcari etc.) si apoi ati intors spatele. Liviu si Vasile sunt niste oameni extaordinari pe care bucurestenii nu-i merita".

Tentativele de fraze de mai sus, reproduse de ziarul "Cotidianul", in care "Liviu" si "Vasile" sunt distinsii candidati Negoita si Blaga nu apartin vreunul ultras portocaliu, nici vreunui deontolog isteric.

Autorul "imprecatiilor" este insusi Felix Tataru, strategul devenit celebru printr-un singur client: Traian Basescu. In caz ca poate aceasta unica resursa de celebritate indrazneste sa fie epuizabila, va amintesc ca Tataru este considerat "materia cenusie" din spatele campaniilor basesciene pentru Primaria Generala si prezidentiale.

Printre ziaristi, este considerat un consultant-caz: a devenit brand prin crearea unui brand. In campania pentru locale de anul acesta, in care Traian Basescu in lipsa de candidatura considerat potrivit sa-si imprumute credibilitatea devenind un fel de purtator de cuvant al lui Vasile Blaga si al ieseanului Dumitru Oprea, Tataru a fost, si el, "imprumutat" la Bucuresti si Iasi.

A avut cam tot atat succes ca si Basescu: atat Blaga cat si Oprea au pierdut.

Ca acum Felix Tataru este nervos, poate fi inteles. Ca acest "copil minune" intr-ale strategiilor electorale simte nevoia sa gaseasca un vinovat pentru esecurile sale, iarasi poate fi privit cu indulgenta.

Doar n-o sa spuna public ca, de exemplu, clipul electoral al lui Vasile Blaga, copiat aproape cadru cu cadru dupa cel al lui Adriean Videanu din 2005, a fost un chix. Numai ca felul in care se dezbraca de calm si de decenta publica, jignind electoratul pe care il transforma intr-o masa amorfa care a avut tupeul sa stea acasa in ziua Z ii schimba radical propriul brand: nu mai este Felix Tataru "wunderkind", ci un copil imbatranit de incrancenare.

Problema nu este starea psihica a domniei sale, nici felul in care isi auto-saboteaza imaginea ci ceea ce se ascunde in spatele nadufului sau:nervii strategului sunt, de fapt, nervii celor pe care acesta ii sfatuieste.

Daca ne amintim ca liderii PD-L, printre care si "Liviu", vorbeau doar in urma cu cateva zile despre introducerea votului obligatoriu, vom intelege ca pentru multi din Modrogan si probabil si de pe la alte adrese de partide, nu suntem altceva decat niste corpuri anonime atasate o data la patru ani unor stampile.

Daca performam corespunzator, incolonandu-ne spre sectii pentru a lasa tusul in forma de "Votat" acolo unde trebuie, suntem "Dragi romani!".

Daca nu, meritam doar "Rusine!". In nemernicia noastra, ca niste caini turbati, daca indraznim sa nu ne pese de ei, inseamna ca muscam mainile care ne deseneaza harti si strapungeri.

Daca insistam sa ramanem niste fiinte rationale, care nu citesc chiar toate afisele electorale fie si de teama de a nu cadea in vreuna dintre milioanele de gropi de pe caldaram sau pentru ca trebuie sa ocolim vreo haita de maidanezi, nu mai valoram nici doua cepe degerate.

Ei nu sunt niciodata vinovati pentru nimic, iar noua nu ne mai ramane decat un singur lucru de facut: sa ne cerem scuze ca existam si intre doua tururi de scrutin.

Cu dedicatie...

Asta e articolul meu de azi. Pentru toti cei care cred ca pot sa ma scuipe si dupa aia sa imi spuna ca ploua, un sincer si din inima "off...". "Fuck off"!

Cine sa ne mai faca bine?

Cateodata tara asta ma depaseste. Vad in seara asta la stiri ca la Institutul de Cardiologie CC Iliescu doi medici sunt acuzati de malpraxis. Nu atat de rudele pacientului decedat, cat de colegii lor doctori, care au pus-o de o razmerita cu iz de linsaj. Nu stiu ce s-a intamplat, poate au gresit, dar ceva imi atrage atentia: unul dintre cei doi acuzati este medicul Cornea. Ma indoiesc ca il stiti multi dintre voi, dar eu l-am cunoscut in urma cu vreo 5 ani. I-a salvat viata tatalui meu, cu un triplu by-pass, executat perfect. Multumita medicului Cornea, tata traieste si azi si mai poate, inca, sa-si vada unele vise cu ochii. Cum ar fi concertul Rolling Stones, despre care va povesteam vara trecuta cum l-a asteptat stand 4-5 ore in soare pe cod rosu.
Medicul Cornea m-a mai impresionat si prin altceva: din tot spitalul ala, a fost singurul care nu i-a cerut spaga lui tata. Si asta intr-o clinica in care un copil de 15 ani, din Zalau, astepta de doua luni sa intre in operatie. Medicul sau, altul decat doctorul Cornea, ii ceruse 15 milioane. In doua luni, familia sa, in care mai erau inca 7 frati, nu stransese decat 13 milioane. "Intri in operatie cand le aduci si pe celelalte doua", fusese raspunsul medicului.
Nu stiu, repet, ce s-a intamplat in cazul care se discuta acum. Dar stiu ca eu l-am descoperit pe doctorul Cornea ca pe singurul om sanatos intr-o lume bolnava. Si nu la pacientii din CC Iliescu ma refer.

Melodia saptamanii

Sa ploua
Asculta mai multe audio Muzica »

Web 2.oana

Incepand de astazi, voi scrie si pentru www.ziare.com. Deocamdata comentarii pe temele zilei, peste putin timp probabil si altceva (nu spui, sa fie teasingu' teasing :) ). Pana una alta, primul text este asta. Shoot!

O bucatica de normalitate

De multa vreme nu am mai auzit un discurs atat de frumos precum cel tinut astazi de Regele MIhai azi la Peles. Si de multa vreme nu am mai simtit in vreun discurs emotie adevarata, in locul unor cuvinte cautate pentru a "da" bine. Regele a vorbit doar 2 minute despre un moment pe care il asteapta de 60 de ani, dar a spus un lucru esential: portile castelului vor ramane deschise oamenilor pentru eternitate, doar ca acum vor gasi acolo nu doar incaperi goale, ci si oameni vii. Poate de acum incolo Pelesul va fi si ceva mai bine ingrijit.

Retrocedarea Pelesului a fost un subiect controversat in 2001, cand Guvernul Nastase a acceptat restituirea. Mi s-au parut si atunci, dar si acum, mai putin importante negocierile, intelegerile politice decat altceva: normalitatea. In Romania asta nebuna, cu politica ei schizofrenica, mi se pare absolut normal ca un simbol al regalitatii, construit in 1883 de familia regala sa-i revina acesteia, dupa ce i-a fost luat cu forta de catre comunisti. Pana la urma, Hohenzollern-ii si-au luat inapoi ceea ce le apartinea de drept. Si asta se intampla atat de rar in Romania, incat, iata, normalitatea devine o stire.

Framantarile serii

1. Cum ajunge cineva sa-l cheme Trifon Belacurencu
2. Cum ar fi sa ai un mouse in forma de tastatura
3. Cam cat ii trebuie sucului de lamaie verde sa devina rachiu.

His Way or the Highway

Dimineata in care …nu a mai plouat

Breaking News: Mile Carpenisan, reporter special Antena 1, si-a dat demisia. Vom reveni cu detalii.

Jurnal, prima stire

Cap video: Jurnalistul de televiziune Mile Carpenisan si-a dat astazi demisia din Antena 1, post la care era angajat de 10 ani. Intr-o vreme in care Europa isi schimba harta, Carpenisan a fost cel care a pus Antena 1 pe harta televiziunilor de succes din Romania: transmisiunile sale din razboiul din Iugoslavia au propulsat postul tv inaintea rivalului Pro TV pentru prima data. Iar dupa asta, a devenit unul dintre jurnalistii pentru care mapamondul nu e decat o colectie de locatii in care atunci cand izbucnesc subiecte va fi primul ajuns si cu camera instalata.

Beta

In cei 10 ani de Antena 1, Carpenisan si-a predat de fiecare data la timp materialele. Astazi, a venit timpul sa-si predea legitimatia. Doar pe cea cu sigla Antenei, nu si pe cea de ziarist. Se desparte de postul in care munca i-a fost si viata, dar si risc de moarte- fara sa faca liste de motive, fara sa insire picaturile stranse in aproape jumatate de viata, care astazi au umplut paharul. Lasa, totusi, sa se inteleaga, ca ceea ce s-a strans in pahar a prins cu timpul un gust amar.

Sincron: De ce ai ramas in Antena 1 10 ani?
Pentru ca am crezut in ceea ce mi-a spus Sorin Oancea, si anume ca Antena 1 este viitorul meu. Pentru ca cel mai mult am respectat un om din Antena, si acela e Sorin Oancea si pentru ca am sperat ca Antena 1 va vedea candva ce am facut eu pentru aceasta televiziune.

Cei care vor, totusi, sa vada ce a facut Mile Carpenisan pentru Antena 1 au de parcurs un drum foarte scurt: pana la arhiva televiziunii din Baneasa. Acolo ii asteapta sute de casete video pe care Mile Carpenisan a filmat dezlantuirea stihiilor din oameni si natura: razboiul din Irak si cel din Kosovo, revolutia din Belgrad, rapirea ziaristilor romani in Bagdad, infruntarea dintre un reporter convins de adevarul spuselor sale si un presedinte fara prea multe convingeri, tsunnami-ul din Indonezia, inundatiile din Banat si Moldova. Mii de transmisiuni in direct si de stiri care au creat si intretinut doua brand-uri de presa: Observatorul si Mile Carpenisan. Insa numai unul dintre acestea mai este, acum, proprietatea Antenei 1.

Sincron: Ai plecat tu din Antena 1 sau a plecat Antena 1 din tine?
Antena 1 mi-a curs prin vene, iar eu astazi mi-am taiat venele, dar nu m-am sinucis.

Cei care vor sa inteleaga de ce a plecat Mile Carpenisan din Antena 1 trebuie, insa, sa iasa din arhiva. Sa-I priveasca pe oamenii din jur, sa vada pe ce fotolii stau si cum s-au catarat acolo. Sa ii intrebe cum pot sa uite ca respectul nu are functie, jurnalismul nu are hormoni iar dreptatea nu are ranchiuna. Sa incerce sa inteleaga de ce au uitat ca si ei credeau, candva, mai mult in meserie decat in razbunari absurde. Si, in final, cine va avea toate curiozitatile astea, va afla ca Mile a castigat, azi, singurul razboi care conteaza: cu sine insusi.

Mamuca lui de marketing politic...

Azi am cam traversat Moldova de la Nord la Sud. Iata de ce mi s-a ciocnit raza vizuala:

Vatra Dornei(absolutely no comment):



Iasi (dap, statuia e a lui Eminescu):


Bacau (as inventa un banc cu SIF-ul, dar muza mea e offline. Poate va vine voua o idee)

Update, ca mi-a dat muza buzz: SI Furara cat furara...

Buzau (1. Nu, nu e in Moldova, sa fie clar! si 2. Nu-i asa ca-l credeti? Mai ales cand zambeste asa frumos din canini...)

... si comercial

Gura Humorului (but of course!)


Focsani

A day at the job...

Asta am mai vazut eu azi pe geamul de la "birou". Cum sa nu-ti placa terenul cand poti sa muncesti privind minunatiile astea?

Vocile, vocile!

CNA aude voci. Ieri, a auzit, bineinteles absolut intamplator si fara nici o turnatorie binevoitoare, vocea lui Mile Carpenisan, pe un spot electoral din Lugoj. Cu cateva zile inainte, auzise vocea lui Victor Ciutacu, in emisiuni electorale dezechilibrate, in timp ce omul era fie in concediu, fie in direct cu Grigore Lese, Pavel Lucescu, Dumitru Dragomir sau subsemnata.

Cand omul aude brusc voci, de obicei se cauta. Si CNA-ul s-a cautat. Nu la cladirea cu ambulante multe la poarta, ci in buzunarul cu sanctiuni. Lui Victor i-a ars o somatie, pe care, dupa cum e normal intr-o lume schizofrenica, i-a retras-o a doua zi.

La Mile, se pare ca a fost ceva mai complicat. Cum sa sanctionezi o voce care ii apartine stapanului 24/24 si cand e pe post si cand e in timpul liber, cand in cartile bune scrie ca putem face cam ce dorim cu mintea sau corzile noastre vocale? Cum sa somezi ceea ce nu este o productie tv, ci productia unui laringe? Problem! Si atunci ce poti sa faci? Simplu, ii faci probleme omului care te deranjeaza pe tine, sau pe altii pe care tu nu vrei sa-i deranjezi. Il torni la sefi, sa verifice ei daca nu cumva o data cu cartea de munca l-au preluat pe individ integral pe inventar- cu activ, pasiv, alto-uri si tremolo-uri. Si exact asta a facut si CNA-ul, dupa cum scrie la Mediafax:
Membrii CNA au cerut, printr-o scrisoare, reprezentanţilor Antena 1 să confirme dacă într-adevăr este vorba despre vocea reporterului Mile Cărpenişan, sesizând totodată AJR (din care Mile nu face parte) cu privire la acest subiect.

In tot Absurdistanul asta, raman cateva intrebari, la care va invit pe voi sa raspundeti:
1. Ce treaba are CNA cu felul in care un jurnalist isi foloseste exclusiv vocea? Jurnalistul despre care vorbesc nu l-a recomandat pe candidatul lugojean in nici un fel, a citit doar un text fara sa-si foloseasca nici numele, nici calitatea de reporter.
2. Cate monitorizari ale Ten TV Lugoj (celebra televiziune care a difuzat spotul) exista in acest moment la CNA? Sa fiu eu paranoica daca ma gandesc ca asta e chiar prima si ca au mers la pont?
3. Cum sesizezi despre conduita unui om o organizatie din care acesta NU face parte- vorbesc de AJR?
4. Cand il propune CNA pe Mile pentru premiul Grammy, dat fiind ca oamenii din institutia asta ii recunosc vocea mai ceva decat pe cea a lui Celine Dion?

Presa, caine de paza sau de circ?

Primesc azi pe mail urmatoarea invitatie:

Stimate doamne,
Stimati domni,

Clubul Roman de Presa organizeaza in data de 27 mai, incepand cu orele 19:00, la Circul Globus Bucuresti, a noua editie a Galei Premiilor Clubului Roman de Presa, eveniment care marcheaza sfarsitul competitiei noastre jurnalistice anuale, Premiile CRP.
Anul acesta, evenimentul nostru, care se desfasoara sub sloganul „spectacol in arena excelentei”, va avea parte, alaturi de momentele noastre de premiere, de momente realizate de artisti ai Circului Globus, in regia doamnei Brindusa Novac.

Pe vremea lui Cristian Tudor Popescu, premiile CRP erau niste evenimente cat se poate de sobre. In 2006, s-au tinut la Palatul Regal, iar anul trecut la Teatrul National. Anul asta, CRP ne invita la Circul Globus. Credeti ca incearca sa ne spuna ceva? :)

M-am facut a dracului!

In urma cu vreo 4-5 luni, am semnat un contract cu RDS pentru net si cablu tv. Am asteptat eu o luna sa ma blagosloveasca cu instalarea, am asteptat doua si dupa aia am zis sa-i sun sa-i mai intreb de sanatate, de cursul leu-euro, de sansele lui Obama...treburi din astea. A, si cat mama naibii mai au de gand sa-mi caute usa pana s-o gaseasca.

Antrenati probabil la dat cu flit, omuletii mi-au raspuns de fiecare data cu celebra "Faceti dumneavoastra o sesizare...". Si eu, cuminte ca intotdeauna, am facut. Patru. Evident, degeaba. Ma rog, aproape degeaba, pentru ca de vreo saptamana, cand probabil s-au aliniat planetele in galaxia RDS Net, au inceput sa ma sune ei pe mine. Nu ma intreaba de Obama (desi mi-ar fi placut), ci se intereseaza cand ar putea ei sa vina sa-mi instaleze netul. Ei, nu va spun cum e sa le spun eu acum: "Asa cum eu v-am cautat patru luni degeaba, mai cautati-ma si dumneavoastra putin. Poate tot atatea". Daca eu intre timp tot mi-am rezolvat problema cu netul, de ce n-ar mai transpira si ei putin pana sa-mi ia banii?

I am pure evil, aren't I? :)