Promo

Sunt pe teren- trei deplasari in patru zile. Timisoara, Sinaia si acum Bran. Revin maine cu detalii. Despre cioco Mocca, despre prieteni si inevitabil despre PSD.

Just my luck...

Dupa nici nu mai stiu cata vreme, am si eu o zi libera in cursul saptamanii. Cand, evident, m-am trezit cu febra si cu tuse magareasca. Nu-i bai, peste cateva luni o sa mai am eu o miercuri libera si sa vezi atunci dezmat!

Sifon si fluturi

In Jurnalul national de azi e un articol senzational despre disparitia sifonului. Chiar ma intrebam zilele trecute daca o mai bea cineva sifon. Din ala adevarat, din masinariile alea uriase si fascinante. Pe cand ma intrebam mai de zor, am descoperit sifonul unde nici nu ma asteptam: in meniu la Pizza Hut. 1,5 RON paharul. Nu va luati si voi teapa, e doar o tentativa de sifon, nu the real thing!

A, si ma mai intrebam ceva: unde au disparut fluturii? Serios, nu stiu daca era la fel si in Bucuresti, dar pe vremea cand copilaream eu in Buzau, florile erau pline de fluturi. Din aia albi, banali, pe care tembelii de noi ii luam cu sadism de aripi si ei nu mai puteau sa zboare. Iar noi stiam asta, si tot ii culegeam cu mana din flori. Acum, de cate ori trec prin Buzau, ma uit dupa fluturi. Nu mai sunt. In Bucuresti, nici atat. Unde or fi disparut?

E sezon de leapsa...

Hurdubaia ma mai pocneste si ea cu o leapsa: unde as vrea sa fiu in concediu. De parca n-ar sti ca raspunsul meu e intotdeauna acelasi la intrebarea asta. Iar dorinta chiar se va materializa, in iarna. Cand ma voi plimba pe aici:

Nastase a luat leapsa de la mine...

...si si-a postat desktopul. Nu-i mare lucru de vazut, doar ca are VAIO... Enjoy!

Tigari vintage

Sunt o fumatoare de categoria grea (Marlboro Red, 1 pachet si jumatate chiar 2/zi- kids, don't do this at home). Imi plac si lucrurile vintage- mobila, haine, bijuterii. Mi-au placut dinainte de a deveni trendy, imi vor placea si dupa ce moda va fi trecut. Ce-are una cu alta? Pai ia uitati ce reclame vintage la tigari am gasit pe net. E drept, nu la Marlboro, ci la Camel. In anii '40 mai aveau putin si le eliberau pe baza de reteta!

Situatia e albastra...

...in gasca mea de la "serviciu". Trei sferturi din echipa suntem azi imbracati in albastru. Habar n-am de ce (ca nu ne-am vorbit), dar sedintele sunt parca mai relaxate. O fi adevarata povestea aia cu influenta culorilor asupra starii de spirit... :D


Later edit: Gizas, pana si stalpii din decorul de emisiune au fost albastri! It's spreading, people!

Cel mai plictisitor desktop ever...

...e al meu. Il pun sa-l vedeti si voi, pe motiv de leapsa primita de la Ciutacu. Si o dau si eu mai departe, catre Adrian Nastase si Dan Andronic. Daca intra in joc, it could be very interesting! :)

Aaaaaa.....Adica cum???

Ma miram eu de ce-mi creste traficul...

Azi ma suna Dalia: "Fata, a dat Romantica stire cu blogurile noastre!" Eram in masina si fara acces la net, deci am crezut-o pe cuvant. In seara asta, am zis sa verific stirea din doua surse. Si se confirma! Sa fie primit, zic! :)

La ARCUB, birjar!

Una dintre poantele preferate ale ziaristilor acreditati la PSD intre 2000 si 2004 a fost nascocita de Dutzi de la Romania LIbera: "Vedea-v-as la ARCUB!"- zisa cu foc si para. ARCUBUL este, printre altele, si locul in care outsiderii din Parlament si loserii alegerilor gasesc si ei un acoperis deasupra capului sa-i mai traga cate un congres cu 15 membri in sala. PSD-ul nu l-am vazut inca la ARCUB, in schimb am vazut azi pe altcineva. Nu are nici o legatrura cu potentialul electoral al omului, dar faza mi s-a parut simpatica.

Concluziile saptamanii

Saptamana asta n-am avut nici timp si nici prea mult chef de scris pe aici. M-au stresat multe, m-am enervat des, dar am si avut explozii de bucurie. Cateva dintre concluziile ultimelor 7 zile:
1. Cel mai greu lucru din lume e sa te abtii sa te pufneasca rasul in direct. Ai camerele de luat vederi in fata, ai invitati care o pun de un sitcom in direct, STII ca toata lumea din regie e pe jos de ras si tu nu poti. N-ai cum. E interzis. Iti strangi muschii stomacului pana la refuz, iti musti limba, buzele si gingiile si reusesti. La sfarsit, te simti epuizat. Si te dor muschii stomacului 2 zile. :)
2. Ticalosia, incompetenta si prostia nu-s mare lucru separat. Impreuna, insa, sunt fatale. Pentru posesorul lor, ca au efect de bumerang.
3. Trebuie sa-mi mai cumpar niste sacouri. Musai.
4. 14 ore pe zi de munca nu-s deloc o tragedie, atunci cand mori de drag cand vezi ce iese. Daca o dai in bara, oricum nu le mai simti: o durere o anuleaza pe cealalta.

Nicolaescu incearca sa ne spuna ceva. Prin camasa.

Ma enerveaza ca n-am poze, dar o sa scriu chiar si asa. :)
Later edit: Gratie lui Cristi Sutu, am si poze!

Sunt sigura ca l-ati vazut la televizor saptamana asta pe Eugen Nicolaescu. Come on, toti vrem sa stim ce culoare are codul din judetul nostru! Unde mai pui ca dupa aia avem subiect de discutie 10-15 minute: "Moama, tot portocaliu! Iar ne coacem. Stai, ca iar suna mama sa-mi zica sa nu ies fara sapca!........". In sfarsit. Eu l-am vazut de trei ori pe Nicolaescu. Si de fiecare data m-au amuzat camasile lui. Prima data, marti sau miercuri avea una cadrilata, pe baza de portocaliu. Anunta unde e cod portocaliu. Cu maneca lunga (merci, sora-mea, pentru precizare). How appropriate! What a fashion sense!


A doua camasa, aia de vineri, era cu "model Hawaii"- tot felul de frunzulite tropicale gata de fotosinteza. (later edit: on a closer view, observ ca frunzulitele sunt de fapt niste cercuri psihedelice. Oricum, pe mine tot la Hawaii ma duc cu gandul )Subliminal amicu'! Da, dom' ministru, si noi am vrea acolo! Da' parca ne retine ceva....



Azi, Nicolaescu a iesit in briefingu' de dimineata. In camasa Lacoste, cu celebra sigla cu crocodil langa corazon. Acu' eu ce sa mai zic: i s-o fi urat si lui saracu' de crocodilii din Palat. Care fac probabil bani in timp ce el imparte judetele in portocalii si galbene.


P.S. Pentru conferintele de presa urmatoare, ii dau si eu cateva idei de outfit-uri:

OK, I Give Up

De cativa ani, cam toata lumea incearca sa ma convinga sa-mi iau aer conditionat. Eu urasc aerul conditionat, pentru ca ma doare capul de la el. Dar oameni buni, dupa o noapte de somn chinuit si cvasi-asfixiere, tocmai am iesit in balcon. Unde e umbra toata dimineata. Iar termometrul arata asta:

Am revenit in casa, si pentru ca tot eram intr-o pasa masochista, m-am uitat si la termometrul de pe birou. Cu ochi plini de ura m-am uitat, cand am vazut asta:


Fratilor, ati infrant! Am plecat la hypermarket dupa aer conditionat. Dar daca-mi spun aia ca nu mi-l instaleaza imediat, sper sa aiba macar niste ventilatoare. Uriase.

Later edit: Mi-am luat un ventilator. Maaaaaaaare! Poate, totusi, scap fara aer conditionat! :D

I know/ it's only rock and roll/ but I like it!!!!!!!!!!!!!!!

Doua ore intr-o lume paralela. Unde muzica si adrenalina rule. Asta a fost pentru mine concertul Rolling Stones. Acum m-am intors si v-as povesti si voua, dar nu mai sunt in stare. Am, bineinteles zambetul cretin pe fata si sufletul plin de euforie. O sa va povestec mai pe larg maine, ok?

Later edit: ceva tot nu rezist sa adaug: OH, MY GOOOOD!!!

Update: in speranta ca dimineata e mai inteleapta decat noaptea, s-o luam metodic:

* Tata. Are 55 de ani si e cardiac. A stat in soare impreuna cu mine de la 16:00- nu a fost chip sa-l conving sa mergem mai tarziu. S-a sprijinit de gard, fara sa se planga o secunda, desi il vedeam ca prea bine nu ii e. Cand i-am vazut expresia de pe fata la prima explozie de artificii, am inteles de ce. Am inteles ca pentru el si ceilalti ca el, care ascultau Rolling Stones pe ascuns inainte de '89 si care se trezeau la 2 dimineata sa-i vada la tv in 1990, ce s-a intamplat aseara a fost muuuuuult mai mult decat un concert genial. A fost dovada ca, dupa o viata de retrictii, visele pot zbura nu doar de la ei, ci catre ei. Mai precis, la 5 metri in fata lor, acolo unde au ajuns la un moment dat Mick Jagger si gashca.
* Eu. I-am "cunoscut" pe Rolling Stones, in noptile de dupa '90 cand m-am trezit si eu o data cu tata sa-i vad pe Rolling Stones la televizor. Si treaza am ramas, ca sa zic asa. :) Am Simpathy for the Devil, Paint it Black, Ruby Tuesday (asa de rau mi-a parut ca n-au cantat-o aseara) si Brown Sugar pe toate masinariile de ascultat muzica din dotare: PC, CD, I-pod, CD din masina. A fost intotdeauna my kind of music impreuna cu Queen, Zeppelin, Deep Purple, AC/DC, Doors. Nu am crezut si nu am sperat, insa, niciodata ca voi vedea vreodata in Romania ce am vazut aseara. Indescriptibil, dar, boy, so memorable!
* Ei. Toata lumea a repetat ieri la TV si prin ziare ca Rolling Stones inseamna "industrie". Bullshit. Rolling Stones inseamna pentru mine niste genii muzicale, niste oameni care au trait pentru a pune pe note harul lor, care si-au trait toata viata in filosofia rock and roll si care au avut norocul sa faca toate astea intr-un sistem normal la cap. Au inceput sa cante pentru ca aveau ceva de spus, nu pentru a face "industrie". Iar scena aia uriasa despre care vorbeste toata lumea mie mi s-a parut o jucarie uriasa, un accesoriu care sa faca "mingea si mai rotunda". Cred ca as fi savurat la fel de mult concertul daca ar fi fost pe o scena simpla. Totusi, jucaria uriasa are o semnificatie: arata ca oamenii aia investesc in concerte mai mult decat minimul rezonabil. Iar asta s-a vazut si la concert, cand Mick Jagger a vorbit in romaneste mai mult decat ii cerea "protocolul" de concert, care stim cu totii ca pana acum s-a cam limitat la: Hello Bucharest! (cu varianta Budapest). Are you having fuuuun??? Nu, Rolling Stones s-au purtat ca niste lorzi rock and roll de la un cap la altul.
* Un singur lucru nu pricep: cum NAIBA poate Mick Jagger, la 64 de ani sa se miste ca iepurasul Duracell???? :))))

P.S. : Daca vreti sa intelegeti ce a insemnat concertul de aseara pentru o generatie (nu a mea, a Smarandei, a lui Luca si a tatalui meu ), cititi ce a scris Tudor Chirila.