...And We Meet Again!

LATER EDIT: Din cauză că Blogspot şi Facebook sunt certaţi, noul blog este aici: https://oanadobre.wordpress.com/

După patru ani, mi s-a făcut suficient de dor de blog încât să-l deschid din nou. Problema e că, în ăştia patru ani, şi eu, şi el ne-am schimbat niţel. La el a fost simplu, câteva editări în blogger şi s-a rezolvat. La mine, e mai complicat. Atât de complicat, încât parcă se cere o nouă prezentare. Mi-e mai simplu să spun ce NU mai sunt, aşadar here we go:
* Nu mai sunt ziaristă. Deci nici pe el nu îl mai cheamă "blog de ziaristă blondă."
* Nu mai sunt singură. Şi nu o să mai fiu niciodată.
* Nu mai sunt stresată. De ce pot să spun şi ce nu. De ce pot să fac şi ce nu. De cine o să mă placă şi cine nu.
*Nu mai sunt timidă în faţa exprimării online. Asta o fi venit cu vârsta, habar n-am. Petrec ore întregi pe Facebook, îmi place la nebunie să vorbesc cu oamenii de acolo, folosesc cuvinte mai tari când simt nevoia şi în general fac fix ce am eu chef să fac. Azi am avut chef să îmi redeschid blogul.
Bine v-am regăsit! :)

Avem revista!

Hello, world!

Aceasta este prima revista din Romania despre pantofi. Ca si in viata de zi cu zi, pantofii sunt acel detaliu fara de care nu putem iesi in lume si care poate "face" sau "desface" un ambalaj si un continut. Iata ce vrem noi sa facem:
* Sa admiram si sa recomandam pantofii frumosi, dar sa ne si amuzam de cei ridicoli. Criteriile noastre vor fi confortul, aspectul si calitatea, nicidec...um logo-ul sau eticheta de pret.
* Sa demonstram ca banii numarati cu grija nu inseamna abandonul cochetariei.
* Sa descifram alfabetul asortarii corecte. Si sa fugim cat ne tin tocurile de tinute plictisitoare.
* Sa mergem cativa kilometri calapodul unor doamne celebre.
* Sa aflam in ce fel au influentat pantofii istoria, arta sau stilul de viata.
* Sa decoperim diferenta dintre editorialele de moda, reclame si moda strazilor romanesti.
* Sa identificam cine este original si cine plagiaza. Da, inclusiv dintre "creatorii" deveniti celebri in Romania

Foarte curand ne veti gasi pe site-ul nostru. Deocamdata, asteptam de la voi pe Facebook cat mai multe intrebari si comentarii. Pentru ca e singura metoda de a va oferi ceea ce va doriti.
Ne gasiti aici:
http://www.facebook.com/pages/Shoes-Magazine/139186716174615

Bine am venit

FOX Magazine - Editorial

FOX Magazine - Editorial

Anti-logo. Anti-fake.
de Oana Dobre

O gafa este, uneori, cel mai bun carlig care sa te scoata din ignoranta. Am aflat asta in urma cu sase ani cand eram reporter acreditat la Parlament si mi-a sarit in ochi geanta cu monograme Louis Vuitton a unei tinere doamne deputat. “Plang de mila saracilor, dar poarta accesorii de sute de euro”, a fost stirea pe care am trimis-o entuziasmata catre “Evenimentul zilei”, ziarul la care lucram atunci. A doua zi, doamna respectiv m-a abordat si, cu un ton pe jumatate jenat , pe jumatate revendicativ, mi-a aratat captuseala gentii, de care era agatata o eticheta: “Made in China”. “Am luat-o de la Shanghai, am dat 5 euro pe ea”, mi-a spus.

Atunci am aflat ca, pentru fiecare geanta cu monograme originala, exista mii de copii insailate in universal obscur al contrabandei. Si tot de atunci nu m-am putut opri sa ma intreb “De ce?”.

De ce sa te agati de monograme ca si cum ar fi singurul tau pasaport catre lumea “glamour”? Daca sunt originale, ti-as recomanda sa te feresti de cele ostentative, care sar in ochi mai mult decat modelul in sine al gentii sau hainei: nu demonstrezi decat ca ai avut 500 sau 1000 de euro in plus. Ai putea, la fel de bine, sa iti lipesti de frunte extrasul bancar. Ai obtine exact ce primesti de la un obiect al carui unic merit este monograma: o declaratie de status social, in nici un caz una de stil.
Daca sunt false, felicitari! Tocmai ai hranit un monstru care inghite, in fiecare an, miliarde de dolari: economia subterana, care finanteaza, printre altele, activitatile teroriste si contrabanda cu arme sau droguri. Carratu International, una dintre cele mai prestigioase organizatii care investigheaza respectarea drepturilor de proprietate intelectuala, a incercat inca din 2005 sa zguduie constiintele “fashionistelor”, printr-un raport care afirma raspicat: “Exista legaturi clare intre piata cu marfuri contrafacute si retele precum Al Qaeda, Hezbollah, Mafia Ruseasca, Triadele Chinezesti sau sindicatul crimei japoneze Yakuza”. Te-ai fi gandit ca bucata de musama despre care speri ca nimeni nu va observa ca e doar o copie a luxului provine dintr-o lume atat de mizera si periculoasa? Esti sigura ca “febra monogramelor” de care, poate, te-ai molipsit si tu e o scuza suficienta pentru a te transforma intr-un sponsor al crimei?
Iubesc moda si, la fel ca orice femeie imi revendic si eu dreptul de a fi macar o ora pe zi “superficiala”, cum ar zice aceia exagerat de sobri. Nici macar nu cred ca e vorba de superficialitate, pentru ca moda ofera placere, incantare, fiori estetici cum putine manifestari ale lumii moderne o mai pot face. Am petrecut ore intregi rafoind istoria modei si privind fotografiile femeilor carora nimeni n-a cutezat sa le conteste statutul de “style-icons”: Audrey Hepburn, Greta Garbo, Jacqueline Kennedy Onassis, Grace Kelly, Kate Moss sau Carine Roitfeld. Cand le-am privit mai atent, mi-am dat seama ce le uneste: niciuna nu a avut nevoie de monograme pentru a avea stil. Cat despre fake-uri, au stiut, probabil, intotdeauna ca frumosul e autentic sau nu e deloc.

Haideti sa haidem...

... aici! Adica la Hanul lui Manuc.Adica in Piata Unirii.Intre 9 si 23 decembrie.
P.S: Nu e publicitar, e "A Family Affair"! :)

Just Do It!

Mai sunt 5 zile in care puteti trimite un sms la 858 si sa donati 2 euro, pentru a va alatura campaniei "Atinge o Stea"- achizitionarea unui ecograf pentru sectia de pediatrie a Spitalului Fundeni. Copiii bolnavi de leucemie au nevoie in continuare de ajutorul vostru!
Haideti, ca impreuna, sa achizitionam aparatul ecograf atat de necesar in aceasta sectie. Ajutati-ne sa facem cat mai cunoscuta campania noasta si astfel sa dam o sansa acestor copii.
Numarul este valabil intre 10 iunie si 10 iulie 2010 in retelele: Orange, Vodafone, Cosmote. Serviciu oferit gratuit, nu se percepe TVA.

Catalina Pieptea
Asociatia M.A.M.E.
Membru

Margareto, spune drept...

Am mai pomenit pe aici de doamna Margareta, cea despre care spuneam ca, de trei ani, imi transforma haosul de acasa in loc de repaus. Ceea ce a fost foarte bine, pentru ca femeia isi facea treaba si niciodata n-am avut vreo emotie ca s-ar deda la fapte necinstite. Doamna in etate, la vreo 60 si ceva de ani, cu familie si cu frica lui Dumnezeu... Sentimentul meu de siguranta s-a curmat brusc acum vreo saptamana, cand in crucea diminetii m-a sunat fix prietena care mi-o recomandase initial pe doamna Margareta si mi-a spus dupa cum urmeaza: "Soro, Margareta mi-a furat bani din casa. Vreo 2000 de euro". Ce a urmat a fost cam asa: palpitatii-cafea-tigara-palpitatii- gandit. "Nu se poate, trei ani de zile nu mi-a lipsit din casa nici macar un capat de ata", zicea serafimu' acreditat pe umarul drept. "Orice moment vine la un moment dat", prelua legatura belzebutul de pe umarul stang. Trece saptamana, se face sambata dupa-amiaza si ma suna din nou prietena. "Gata, am prins-o. I-am lasat momeala 200 de euro, am notat seriile, am plecat de acasa si cand m-am intors nu mai erau. A venit politia, au gasit banii la ea si au luat-o cu catuse". Pe umarul drept, serafimu' isi lua pumni de la belzebut. In casa in care Margareta intrase in fiecare saptamana in ultimii trei ani, eu stateam ca toanta fara sa pricep. Si nici macar nu sosise deznodamantul. Mai avea sa treaca o noapte.
Duminica dimineata. Ma suna prietena pagubita. "Dobre, ghici cine m-a sunat!" "Margareta", zic eu inspirata. "Da, da' habar n-ai de ce!" "Nu, aici m-ai prins". "M-a sunat si mi-a zis:

"Bine, doamna, am inteles cu Politia, cu dosarul penal, cu astea... Da' pe ziua de munca de ieri nu-mi dati banii?!"

Mai comentati voi daca mai aveti ce!


Later edit: In cazul in care nu m-am facut inteleasa, ASTA e finalul! Dupa ce a fost prinsa cu banii in san, ea a mai avut tupeul sa sune sa-si ceara plata pentru ziua infractiunii!

AC/DC. Telegrafic.

Organizat aproape impecabil, cel putin la Golden. Public civilizat si avizat. Energie de pe scena, din plamanii audientei si din cornitele care au "clipocit" pe capetele a cam 80% dintre spectatori. Rockerit cat m-au tinut papucii si suflul. Ofticat ca nu au cantat "Money Talks". Happy ca au prestat "The Jack". La "TNT" simtit nevoia sa ma intorc spre Palatul Parlamentului. Angus Young, mai "viu" decat Keith Richards. Show-ul, un pic sub Rolling Stones. Finally, this was my share of the crowd:

Sign O' the Times

Din Centrul Vechi

Credits: Sandman

Banc

Cica nu vine nici un nor vulcanic din Islanda. Chuck Norris a facut gratar.
Sursa: Sandman

Restante

A trecut luna si ceva de cand n-am mai scris nimic pe aici. "Hello, miss Obvious!", as merita sa-mi spuneti. Explicatia e simpla: am avut niste saptamani atat de misto, atat de pline cu tot ce mi-a lipsit pana acum si nici macar nu stiam ca-mi lipseste, incat n-am avut pic de stare sa scriu pe aici. Nisipul asta fin, care mi-a umplut borcanul cu pietre dinauntru, asa cum zicea o parabola evreiasca, este, insa numai al meu. Pentru voi, insa, am alte vesti. Culmea, numai bune:
1. Sanda Nicola, singurul ziarist roman care m-a facut sa plang prin expresivitatea cu care transmitea stiri, si-a facut site. De data asta, nu m-a mai facut sa plang, ci sa ma gandesc. Dupa ce am citit, de exemplu, articolul asta.
2. Dan Chisu, omul pe care trebuie sa-l cauti cand vrei sa stai la povesti savuroase, isi lanseaza pe 13 mai filmul WebSiteStory. Eu l-am vazut si, la final, m-am pomenit intrebandu-ma uimita cum se face ca trairile unei generatii pot fi intelese abia de cineva care se afla la un salt de timp in fata ei. Mergeti si vedeti-l. E fresh, e alert si e "povestit" minunat. Pana ajungeti la cinema, check this out!

In sfarsit, o observatie, sa nu cumva sa va treaca prin cap ca n-as mai fi "bitch" :). De 1 Mai, am vazut tricolorul fluturand de pe o multime de stalpi din Bucuresti. Ca si cum ar fi fost o sarbatoare nationala. Intrebare: care vi se pare ca ar fi legatura dintre Ziua Muncii si Romania?

Pentru tine

Sa ne radem, deci! Decat!

Vezi mai multe din Umor romanesc pe 220.ro


Vezi mai multe din Umor romanesc pe 220.ro

One Lucky Bitch

N-o fi prea academic, dar exact asa ma simt. Voila si lista de motive:
1. Am avut langa mine parinti, prieteni si carti de la care am invatat ca munca nu e rusinoasa, ci cat se poate de benefica la feng-shui. Bonusul a fost sa stiu exact ce vreau sa muncesc de cand aveam vreo 14 ani.
2.Cand am fost nevoita sa-mi ciufulesc feng-shuiul, respectiv sa plec de la EVZ, am avut langa mine oameni care si-au facut un scop din a ma face sa zambesc macar o data pe zi. Pe oamenii astia ii numesc prieteni si sper sa le pot da inapoi macar un pic din ceea ce le datorez.
3. Dupa ce 6 ani am muncit ce mi-a placut la EVZ de pe 15 martie o sa muncesc tot ce-mi place la Jurnalul National. Unde stiu sigur ca am un prieten. La EVZ mi-am indeplinit cam fiecare vis profesional care mi s-a aratat in astia sase ani. Azi, dupa vizita la JN, am avut certitudinea ca inca mai pot sa visez. Pentru ca in tsunami-ul de stiri fast-food mai sunt si pasionati de gazetaria "gastronomica". Adica aia care nu e doar o fleica de informatie intre doua chifle de stereotipuri, ci e gatita cu rabdare, potrivita din cuvinte si condimentata exact cat trebuie de iute. Aia in care reporterul special nu este istorie, ci mai poate sa scrie despre evenimente care fac istorie. Asta o sa incerc sa fac la Jurnalul si da, pentru ca am ocazia sa fac asta, zic din nou: I'm one lucky bitch. And yes, the bitch is back :).

De inima usoara :)

Un fel de ciocnire a civilizatiilor, intr-o lume ceva mai civilizata

End of story

Nu stiu ce chapeau ar putea sa aiba viata mea- intotdeauna prefer sa scriu introducerea si sa dau titlul abia dupa ce termin de scris textele. Pe care texte nu obisnuiesc sa le recitesc aproape niciodata. Trebuie, insa, sa va anunt, ca aseara s-a terminat un intertitlu, probabil cel mai important din existenta mea de ziarist de presa scrisa: Evenimentul zilei. Cand o sa fiu ceva mai altfel "pe persoana psihica", poate o sa scriu mai mult despre asta. Deocamdata, ma duc sa alerg niste kilometri pe banda.