oana dobre

Avem revista!

2011-10-06T14:08:00.002+03:00

Hello, world!

Aceasta este prima revista din Romania despre pantofi. Ca si in viata de zi cu zi, pantofii sunt acel detaliu fara de care nu putem iesi in lume si care poate "face" sau "desface" un ambalaj si un continut. Iata ce vrem noi sa facem:
* Sa admiram si sa recomandam pantofii frumosi, dar sa ne si amuzam de cei ridicoli. Criteriile noastre vor fi confortul, aspectul si calitatea, nicidec...um logo-ul sau eticheta de pret.
* Sa demonstram ca banii numarati cu grija nu inseamna abandonul cochetariei.
* Sa descifram alfabetul asortarii corecte. Si sa fugim cat ne tin tocurile de tinute plictisitoare.
* Sa mergem cativa kilometri calapodul unor doamne celebre.
* Sa aflam in ce fel au influentat pantofii istoria, arta sau stilul de viata.
* Sa decoperim diferenta dintre editorialele de moda, reclame si moda strazilor romanesti.
* Sa identificam cine este original si cine plagiaza. Da, inclusiv dintre "creatorii" deveniti celebri in Romania

Foarte curand ne veti gasi pe site-ul nostru. Deocamdata, asteptam de la voi pe Facebook cat mai multe intrebari si comentarii. Pentru ca e singura metoda de a va oferi ceea ce va doriti.
Ne gasiti aici:
http://www.facebook.com/pages/Shoes-Magazine/139186716174615

Bine am venit

FOX Magazine - Editorial

2011-08-11T16:44:00.001+03:00

FOX Magazine - Editorial

Anti-logo. Anti-fake.
de Oana Dobre

O gafa este, uneori, cel mai bun carlig care sa te scoata din ignoranta. Am aflat asta in urma cu sase ani cand eram reporter acreditat la Parlament si mi-a sarit in ochi geanta cu monograme Louis Vuitton a unei tinere doamne deputat. “Plang de mila saracilor, dar poarta accesorii de sute de euro”, a fost stirea pe care am trimis-o entuziasmata catre “Evenimentul zilei”, ziarul la care lucram atunci. A doua zi, doamna respectiv m-a abordat si, cu un ton pe jumatate jenat , pe jumatate revendicativ, mi-a aratat captuseala gentii, de care era agatata o eticheta: “Made in China”. “Am luat-o de la Shanghai, am dat 5 euro pe ea”, mi-a spus.

Atunci am aflat ca, pentru fiecare geanta cu monograme originala, exista mii de copii insailate in universal obscur al contrabandei. Si tot de atunci nu m-am putut opri sa ma intreb “De ce?”.

De ce sa te agati de monograme ca si cum ar fi singurul tau pasaport catre lumea “glamour”? Daca sunt originale, ti-as recomanda sa te feresti de cele ostentative, care sar in ochi mai mult decat modelul in sine al gentii sau hainei: nu demonstrezi decat ca ai avut 500 sau 1000 de euro in plus. Ai putea, la fel de bine, sa iti lipesti de frunte extrasul bancar. Ai obtine exact ce primesti de la un obiect al carui unic merit este monograma: o declaratie de status social, in nici un caz una de stil.
Daca sunt false, felicitari! Tocmai ai hranit un monstru care inghite, in fiecare an, miliarde de dolari: economia subterana, care finanteaza, printre altele, activitatile teroriste si contrabanda cu arme sau droguri. Carratu International, una dintre cele mai prestigioase organizatii care investigheaza respectarea drepturilor de proprietate intelectuala, a incercat inca din 2005 sa zguduie constiintele “fashionistelor”, printr-un raport care afirma raspicat: “Exista legaturi clare intre piata cu marfuri contrafacute si retele precum Al Qaeda, Hezbollah, Mafia Ruseasca, Triadele Chinezesti sau sindicatul crimei japoneze Yakuza”. Te-ai fi gandit ca bucata de musama despre care speri ca nimeni nu va observa ca e doar o copie a luxului provine dintr-o lume atat de mizera si periculoasa? Esti sigura ca “febra monogramelor” de care, poate, te-ai molipsit si tu e o scuza suficienta pentru a te transforma intr-un sponsor al crimei?
Iubesc moda si, la fel ca orice femeie imi revendic si eu dreptul de a fi macar o ora pe zi “superficiala”, cum ar zice aceia exagerat de sobri. Nici macar nu cred ca e vorba de superficialitate, pentru ca moda ofera placere, incantare, fiori estetici cum putine manifestari ale lumii moderne o mai pot face. Am petrecut ore intregi rafoind istoria modei si privind fotografiile femeilor carora nimeni n-a cutezat sa le conteste statutul de “style-icons”: Audrey Hepburn, Greta Garbo, Jacqueline Kennedy Onassis, Grace Kelly, Kate Moss sau Carine Roitfeld. Cand le-am privit mai atent, mi-am dat seama ce le uneste: niciuna nu a avut nevoie de monograme pentru a avea stil. Cat despre fake-uri, au stiut, probabil, intotdeauna ca frumosul e autentic sau nu e deloc.

Haideti sa haidem...

2010-12-01T01:28:00.003+02:00

... aici! Adica la Hanul lui Manuc.Adica in Piata Unirii.Intre 9 si 23 decembrie.
P.S: Nu e publicitar, e "A Family Affair"! :)

Just Do It!

2010-07-06T23:27:00.000+03:00

Mai sunt 5 zile in care puteti trimite un sms la 858 si sa donati 2 euro, pentru a va alatura campaniei "Atinge o Stea"- achizitionarea unui ecograf pentru sectia de pediatrie a Spitalului Fundeni. Copiii bolnavi de leucemie au nevoie in continuare de ajutorul vostru!
Haideti, ca impreuna, sa achizitionam aparatul ecograf atat de necesar in aceasta sectie. Ajutati-ne sa facem cat mai cunoscuta campania noasta si astfel sa dam o sansa acestor copii.
Numarul este valabil intre 10 iunie si 10 iulie 2010 in retelele: Orange, Vodafone, Cosmote. Serviciu oferit gratuit, nu se percepe TVA.

Catalina Pieptea
Asociatia M.A.M.E.
Membru

Margareto, spune drept...

2010-06-21T00:16:00.005+03:00

Am mai pomenit pe aici de doamna Margareta, cea despre care spuneam ca, de trei ani, imi transforma haosul de acasa in loc de repaus. Ceea ce a fost foarte bine, pentru ca femeia isi facea treaba si niciodata n-am avut vreo emotie ca s-ar deda la fapte necinstite. Doamna in etate, la vreo 60 si ceva de ani, cu familie si cu frica lui Dumnezeu... Sentimentul meu de siguranta s-a curmat brusc acum vreo saptamana, cand in crucea diminetii m-a sunat fix prietena care mi-o recomandase initial pe doamna Margareta si mi-a spus dupa cum urmeaza: "Soro, Margareta mi-a furat bani din casa. Vreo 2000 de euro". Ce a urmat a fost cam asa: palpitatii-cafea-tigara-palpitatii- gandit. "Nu se poate, trei ani de zile nu mi-a lipsit din casa nici macar un capat de ata", zicea serafimu' acreditat pe umarul drept. "Orice moment vine la un moment dat", prelua legatura belzebutul de pe umarul stang. Trece saptamana, se face sambata dupa-amiaza si ma suna din nou prietena. "Gata, am prins-o. I-am lasat momeala 200 de euro, am notat seriile, am plecat de acasa si cand m-am intors nu mai erau. A venit politia, au gasit banii la ea si au luat-o cu catuse". Pe umarul drept, serafimu' isi lua pumni de la belzebut. In casa in care Margareta intrase in fiecare saptamana in ultimii trei ani, eu stateam ca toanta fara sa pricep. Si nici macar nu sosise deznodamantul. Mai avea sa treaca o noapte.
Duminica dimineata. Ma suna prietena pagubita. "Dobre, ghici cine m-a sunat!" "Margareta", zic eu inspirata. "Da, da' habar n-ai de ce!" "Nu, aici m-ai prins". "M-a sunat si mi-a zis:

"Bine, doamna, am inteles cu Politia, cu dosarul penal, cu astea... Da' pe ziua de munca de ieri nu-mi dati banii?!"

Mai comentati voi daca mai aveti ce!

Later edit: In cazul in care nu m-am facut inteleasa, ASTA e finalul! Dupa ce a fost prinsa cu banii in san, ea a mai avut tupeul sa sune sa-si ceara plata pentru ziua infractiunii!

AC/DC. Telegrafic.

2010-05-17T22:57:00.004+03:00

Organizat aproape impecabil, cel putin la Golden. Public civilizat si avizat. Energie de pe scena, din plamanii audientei si din cornitele care au "clipocit" pe capetele a cam 80% dintre spectatori. Rockerit cat m-au tinut papucii si suflul. Ofticat ca nu au cantat "Money Talks". Happy ca au prestat "The Jack". La "TNT" simtit nevoia sa ma intorc spre Palatul Parlamentului. Angus Young, mai "viu" decat Keith Richards. Show-ul, un pic sub Rolling Stones. Finally, this was my share of the crowd:

Sign O' the Times

2010-05-12T23:53:00.005+03:00

Din Centrul Vechi

Credits: Sandman

Banc

2010-05-04T00:01:00.001+03:00

Cica nu vine nici un nor vulcanic din Islanda. Chuck Norris a facut gratar.
Sursa: Sandman

Restante

2010-05-03T13:14:00.003+03:00

A trecut luna si ceva de cand n-am mai scris nimic pe aici. "Hello, miss Obvious!", as merita sa-mi spuneti. Explicatia e simpla: am avut niste saptamani atat de misto, atat de pline cu tot ce mi-a lipsit pana acum si nici macar nu stiam ca-mi lipseste, incat n-am avut pic de stare sa scriu pe aici. Nisipul asta fin, care mi-a umplut borcanul cu pietre dinauntru, asa cum zicea o parabola evreiasca, este, insa numai al meu. Pentru voi, insa, am alte vesti. Culmea, numai bune:
1. Sanda Nicola, singurul ziarist roman care m-a facut sa plang prin expresivitatea cu care transmitea stiri, si-a facut site. De data asta, nu m-a mai facut sa plang, ci sa ma gandesc. Dupa ce am citit, de exemplu, articolul asta.
2. Dan Chisu, omul pe care trebuie sa-l cauti cand vrei sa stai la povesti savuroase, isi lanseaza pe 13 mai filmul WebSiteStory. Eu l-am vazut si, la final, m-am pomenit intrebandu-ma uimita cum se face ca trairile unei generatii pot fi intelese abia de cineva care se afla la un salt de timp in fata ei. Mergeti si vedeti-l. E fresh, e alert si e "povestit" minunat. Pana ajungeti la cinema, check this out!

In sfarsit, o observatie, sa nu cumva sa va treaca prin cap ca n-as mai fi "bitch" :). De 1 Mai, am vazut tricolorul fluturand de pe o multime de stalpi din Bucuresti. Ca si cum ar fi fost o sarbatoare nationala. Intrebare: care vi se pare ca ar fi legatura dintre Ziua Muncii si Romania?

Pentru tine

2010-03-22T15:41:00.000+02:00

Sa ne radem, deci! Decat!

2010-03-11T11:01:00.001+02:00

Vezi mai multe din Umor romanesc pe 220.ro

Vezi mai multe din Umor romanesc pe 220.ro

One Lucky Bitch

2010-03-03T16:43:00.003+02:00

N-o fi prea academic, dar exact asa ma simt. Voila si lista de motive:
1. Am avut langa mine parinti, prieteni si carti de la care am invatat ca munca nu e rusinoasa, ci cat se poate de benefica la feng-shui. Bonusul a fost sa stiu exact ce vreau sa muncesc de cand aveam vreo 14 ani.
2.Cand am fost nevoita sa-mi ciufulesc feng-shuiul, respectiv sa plec de la EVZ, am avut langa mine oameni care si-au facut un scop din a ma face sa zambesc macar o data pe zi. Pe oamenii astia ii numesc prieteni si sper sa le pot da inapoi macar un pic din ceea ce le datorez.
3. Dupa ce 6 ani am muncit ce mi-a placut la EVZ de pe 15 martie o sa muncesc tot ce-mi place la Jurnalul National. Unde stiu sigur ca am un prieten. La EVZ mi-am indeplinit cam fiecare vis profesional care mi s-a aratat in astia sase ani. Azi, dupa vizita la JN, am avut certitudinea ca inca mai pot sa visez. Pentru ca in tsunami-ul de stiri fast-food mai sunt si pasionati de gazetaria "gastronomica". Adica aia care nu e doar o fleica de informatie intre doua chifle de stereotipuri, ci e gatita cu rabdare, potrivita din cuvinte si condimentata exact cat trebuie de iute. Aia in care reporterul special nu este istorie, ci mai poate sa scrie despre evenimente care fac istorie. Asta o sa incerc sa fac la Jurnalul si da, pentru ca am ocazia sa fac asta, zic din nou: I'm one lucky bitch. And yes, the bitch is back :).

De inima usoara :)

2010-02-26T00:37:00.003+02:00

Un fel de ciocnire a civilizatiilor, intr-o lume ceva mai civilizata

End of story

2010-02-16T12:38:00.004+02:00

Nu stiu ce chapeau ar putea sa aiba viata mea- intotdeauna prefer sa scriu introducerea si sa dau titlul abia dupa ce termin de scris textele. Pe care texte nu obisnuiesc sa le recitesc aproape niciodata. Trebuie, insa, sa va anunt, ca aseara s-a terminat un intertitlu, probabil cel mai important din existenta mea de ziarist de presa scrisa: Evenimentul zilei. Cand o sa fiu ceva mai altfel "pe persoana psihica", poate o sa scriu mai mult despre asta. Deocamdata, ma duc sa alerg niste kilometri pe banda.

Interesant...

2010-02-12T20:43:00.002+02:00

Breathing Techniques for Snipers

Snipers are specially trained marksmen who are able to shoot their targets from long distances. Although snipers have inherent shooting powers before they undergo training, many skills must be learned to make a marksman into a sniper. Training in subtlety and camouflage are, of course, very important for a sniper. If a sniper breathes during his shot, his movement may move the gun and throw off the shot. Breathing techniques are an important, yet often overlooked, part of a sniper's skill.

Breath control is of the utmost importance for the sniper. The movement made by the expansion and contraction of the chest cavity during a shot could easily throw a snipers aim off. In order for a sniper to make his shot, he is required to stop breathing for during the natural pause between inhalation and exhalation and make his shot. The natural pause between breaths is usually two or three seconds long. By extending this pause to ten seconds, a sniper has the window he needs to make his shot. Firing should always occur during this forced pause, when the diaphragm and breathing muscles are relaxed. If the sniper does not settle enough to make his shot, the relaxation process is repeated.

This respiratory pause should not be forced or too long. Holding your breath too long results in involuntary movement of the body. Ten seconds is the assumed time limit to make a good shot while holding your breath during the natural pause between breaths. Even after the shot is made, breathing is still important during the follow through. Snipers are trained to keep their muscles relaxed and their breathing regular and steady after the shot.

Sursa: http://www.ghilliesuitsonline.com/brteforsn.html

O zi proasta

2010-02-09T00:42:00.007+02:00

Mai sunt si din astea. Incep cu un taximetrist fara retrovizoare, care, incercand sa dea in marsarier, atinge o femeie care isi plimba nepotul de 3-4 ani cu sania. In taxi te afli si tu. Cand te dai jos, nu stii pe cine sa calmezi mai intai: pe femeia care tipa la taximetrist, pe soferul care urla ca nu-i treaba ei de ce n-are el retrovizoare, sau pe copilul care plange speriat de zbieretele adultilor. Cand se termina criza asta si toata lumea scapa teafara, ajungi la serviciu. Unde te asteapta mancarea comandata de pe drum. Ca sa o platesti, ai nevoie sa scoti bani din bancomat. In care ti se blocheaza cardul. Imprumuti bani, te pregatesti sa suni la banca in "parohia" careia se afla bancomatul, cand cardul se razgandeste si iese singur.
Mai pe seara, afli niste vesti proaste, la care te cam asteptai, dar traiai cu speranta ca "no news is good news".
Te impunge si o raceala si cauti alinarea in farmacie. Unde o tanti cerceteaza jumatate din inventar, ca sa cumpere in final, doua pastile de nurofen.
Cand ajungi acasa, constati ca oamenii din jurul tau au si ei propriile vesti proaste la care sa se gandeasca. Va ciocniti nervii si te intrebi daca nu te iei prea in serios. Sau, daca nu pe tine, eventual iei prea in serios relatia ta cu lumea inconjuratoare. Te gandesti ca exista oameni care au probleme de viata si de moarte, in timp ce tu incerci sa te hotarasti daca tristetea e sau nu e o forma de alint. Printre oamenii astia sunt si Alexandra, Daniel sau Ioana. Gandul la ei nu te enerveaza. Te scoate din minti. Intr-un final resemnat, nu-ti mai raman de facut decat doua lucruri: sa asculti o melodie si sa astepti sa se faca maine. Asta e tot ce mai spera si ei. Si, in lumea asta nebuna, nedreapta si mizerabila, "maine" poate fi, cateodata, tot ce conteaza. Ajutati-i sa aiba si ei aceleasi sanse la "maine" ca si noi. Ca vor veni zile mai bune sau mai rele nu conteaza acum. Important e sa aiba, pur si simplu, zile.

Geta Bioenergeta. Ataaat!!!

2010-01-19T18:05:00.003+02:00

De vreo trei zile diversi cetateni ma lauda sau ma injura constant si bine-simtit ca nu-s paranormala. Ma simt, e drept, nitel confuza: eu chiar credeam ca par...anormala. :)
Ca premiu de consolare pe persoana psihica, m-am apucat azi sa caut pe net scheciul Divertis de acum aproape 12 ani despre Geta Bioenergeta. E genial! E la fix! Watch it!

Cu respectul cuvenit...

2010-01-08T16:04:00.002+02:00

...execut intocmai si la timp leapsa de la Victor. Inainte sa ma apuc, am avut nevoie, totusi, de vreo ora in care am stat sa cuget la 2009. Turbulent an, cu piruete si flic-flacuri- de cateva ori chiar m-a intors pe dos, dar asta n-a fost tocmai rau, pentru ca lucrurile pe care le-am invatat "the hard way" au fost si cele pe care le-am tinut minte cel mai bine. Iar din 2009 am invatat asa:

- Ajungi sa cunosti un om abia atunci cand stii ce vede el cand se uita la tine
- La un moment dat, dupa ce mi-o iau de suficiente ori in freza, sunt in stare sa accept ca lucrurile chiar sunt ceea ce par
- Pot sa supravietuiesc fara nici un ban timp de o saptamana. Chiar si in Bagdad
- Nici o carte pe care o citesc nu poate fi pierdere de timp. Dar va fi intotdeauna pierdere de timp sa imi imaginez ca asta va conta vreodata pentru cei care nu vor sa ma vada decat ca pe o "blonda"- in sensul consacrat de bancuri al cuvantului.
- Exista oameni care chiar isi doresc sa fie langa mine atunci cand sunt suparata. Dar majoritatea doar mimeaza asta. In 2009, am inceput, cred, sa-i departajez
- Oricat m-as chinui, nu pot sa pronunt cuvantul "miniaturalizata"

Pe masura ce mai cuget intru idei noi, postul asta va fi editat.

"Unde faci Revelionul"?

2009-12-31T01:26:00.005+02:00

... e intrebarea cea mai apropiata ca grad de stupizenie de regina prostiilor de convenienta: the one and only "Ce mai faci"? Sa dau cu explicatiile:
1. La fel ca si in cazul celeilalte, nimeni nu intreaba pentru ca vrea sa afle raspunsul. Intrebarea e doar o etapa necesar de bifat pentru a ajunge la adevarata zona de interes: sa-ti spuna EL/EA unde face Revelionul. Si, eventual, ce mai face in general.
2. Locul in care o sa te prinda the big 00:00 e cel mai putin important aspect al intregii afaceri. Am petrecut revelioane mizerabile in locuri cat se poate de high- class. Si am petrecut revelioane memorabile in incinte care nu aveau, aparent, nimic de a face cu ideea de relaxare sau veselie si, in care, totusi, sufletul meu s-a simtit impacat si chiar privilegiat sa se afle acolo- exemplul cel mai recent, anul trecut, unde toata noaptea, impreuna cu Cristian Zarescu si Dan Timofte de la Realitatea Tv, am facut ture intre lobby-ul unui hotel modest din Israel si buncarul anti-racheta de la subsol. Explicatia starii de spirit vine la punctul 3.
3. Tot ce conteaza in noaptea aia e CU CINE faci Revelionul. Trebuie sa marturesc ca pe mine ma enerveaza din start ideea ca intre 31 decembrie si 1 ianuarie distractia (whatever that means )face parte, cumva, din "fisa de post" cu obligatii sociale. Ai, n-ai chef de viata, daca te prinde miezul noptii fara hlizeala corespunzatoare pe mecla devii un soi de "freak". Cu toata lehamitea fata de "distractia" asta la comanda, eu macar stiu, de data asta, ca maine noapte o sa ma simt bine. Pentru ca voi fi cu oamenii impreuna cu care ma simt bine chiar si cand ma simt rau. Sunt prietenii mei de 15 ani de zile si sunt fiintele care pot sa spuna despre mine ca ma cunosc cel mai bine din cat a reusit vreodata sa ma cunoasca cineva. Pentru ca in fata lor pot fi, oricand, asa cum imi vine sa fiu. Iar daca la 12 noaptea ma vor vedea hlizindu-ma, vor sti ca imi vine de-adevaratelea sa chicotesc. Iar daca nu, daca ma vor vedea trista, absenta sau nervoasa, or sa-mi zambeasca ei si va fi tot ce imi va trebui in momentul ala. Daca va doresc ceva pentru anul care vine, este sa aveti si voi parte de asa ceva.
E adevarat, maine noapte ma voi gandi si la ceilalti oameni- cei care mi-ar fi placut sa fie langa mine, dar, dintr-un motiv sau altul, nu se poate. Nu sunt multi si cred ca se stiu- sunt cei pe care nu-i intreb niciodata "Ce mai faci?", ci doar "Ce faci ACUM?" Pentru ca imi pasa de viata lor in fiecare zi si, oricat de greu ar fi, ma straduiesc sa fiu aproape de lucrurile care li se intampla in mod curent.

Apropo, voi cu cine faceti Revelionul? :)

Quand j'ai peur de tout

2009-12-28T18:23:00.004+02:00

In urma cu vreo trei saptamani, m-am oprit in miez de noapte intr-un non-stop sa-mi iau tigari. Cat am asteptat sa-mi vina randul, mi-au picat ochii pe standul de CD-uri. Dupa un scurt "browsing", am descoperit un best of Patricia Kaas si mi-am dat seama ca nu prea am in casa muzica frantuzeasca, ceea ce mi s-a parut un pic nedrept. Am luat CD-ul si cam in fiecare dimineata de atunci imi beau cafeaua ascultandu-l. Dintr-un hit in altul, dupa "Mademoiselle chante le blues" si "Mon mec a moi", am gasit si melodia asta, pe care n-o stiam. Si, chiar si numai pentru zilele in care va e frica de tot, v-o recomand si voua.

Penele lui Badea si papagalii nostri

2009-12-22T16:31:00.001+02:00

Am comentat pe blogul lui Victor, zic si aici:

Cred ca Badea a demonstrat aseara, de fapt, doua chestii:
1. Ca politicienii si cand castiga un pariu reusesc sa-l piarda.
2. Ca adevaratii papagali nu sunt aia care isi pun pene pe fund doua minute. Ci aia de vizavi, din Palat, care au pene pe spate 24/7. In Badea am vazut un om caruia i se falfaie de -7 grade Celsius si de faptul ca aia ar putea sa creada ca l-au pus intr-o situatie ridicola. La aia de peste strada, vedem in fiecare zi ca li se falfaie de noi.

Ce-as fi fost daca n-ar fi existat...

2009-12-21T17:25:00.004+02:00

...Decembrie 1989, asa cum a fost. Despre Revolutie/lovitura de stat nu prea vorbesc pentru ca nu ma simt indreptatita s-o fac. Aveam 9 ani cand s-a intamplat si nu mi-a ramas s-o receptez decat in ”vorbire indirecta”, din marturii, articole, reportaje sau filme. Cum mi-as putea permite sa am o parere despre niste evenimente in care au murit atatia oameni pe care nu-i stiu decat de pe crucile ramase in videoteci? Cred ca opiniile, verdictele despre Decembrie 1989 sunt drepturi extrem de exclusiviste, rezervate celor care au fost acolo sau macar le-au vazut la televizor cu ochi mult mai maturi decat ai mei.

Si asa, Decembrie 1989 este singurul moment din viata mea pe care nu-l cunosc, dar caruia stiu cat ii datorez. Este evenimentul care mi s-a intamplat fara ca macar sa stiu ca mi se intampla si care mi-a adus cel mai mare privilegiu pe care il poate avea un om: alegerea. Datorita acelor zile, am primit, fara sa fac absolut nimic, sansa de a-mi putea, apoi, decide viitorul. Si in primul rand de a-mi alege meseria. Pentru ca, daca Decembrie 1989 nu exista, un lucru stiu sigur: nu as mai fi fost niciodata ziarist. Tot sensul meseriei mele, toata incarcatura sociala si politica au venit dupa aceea. Pentru ca abia dupa aceea ziaristii au castigat, au primit si multi dintre ei din pacate au pierdut cel mai important element al meseriei, alfa si omega, lucrul fara care nu exista jurnalism: dreptul de a pune intrebari. Orice intrebari. Oricui. Fara asta, jurnalismul nu este decat un surogat, si probabil ca asta era inainte de Decembrie. Abia dupa aceea, cand orice intrebare a devenit permisa, a devenit o meserie. Pe care nu stiu cati o mai respecta, dar asta nu are nici o legatura cu intrebarile pe care jurnalistii le pun, ci mai degraba cu raspunsurile pe care tot ei le dau. Nu pentru ca ar fi gresite, nu pentru ca ar fi false, ci pentru ca din ce in ce mai multi oameni simt ca sunt dictate de altceva decat de constiinta. Dar despre asta vorbim mai pe larg altadata.

Sa revenim: stiu, asadar, ce NU as fi fost daca nu existau zilele de acum 20 de ani. Nu as fi fost jurnalist. Nici macar n-as fi incercat sa fiu. Ce as fi fost, insa, e un mister si pentru mine, cu toate ca am incercat de multe ori sa raspund la intrebarea asta. Problema mea e ca nu-mi pot da seama in ce masura eu, omul de acum, sunt un produs al ereditatii, al educatiei din familie, al educatiei din carti sau al experientelor empirice de viata.
Daca ma defineste ereditatea sau educatia din familie, probabil ca acum as fi fost o doamna cinstita, casatorita multumitor, fara datorii (eventual cu un CAR), cu un grup de prieteni din liceu si facultate si refugiata in muzica rock (ca tata) sau in Balzac si Dostoievski (ca mama). Habar n-am ce meserie as fi avut- parintii mei sunt amandoi talentati la stiintele exacte, in timp ce eu am fost cam tot timpul paralela cu matematica sau fizica. Ceea ce ma face sa ma gandesc ca probabil ereditatea nu conteaza prea mult in dimensiunea asta.

Daca, insa, sunt produsul cartilor sau o rezultanta a evenimentelor de viata, atunci chiar sunt in ceata. Cum sa-mi dau seama ce fel de om as fi ajuns daca nu am nici cea mai vaga idee ce modele culturale as fi avut? Din literatura, cel mai mult ma simt influentata de ideile despre libertate, demnitate si curaj ale lui Nicolae Steinhardt. Ce s-ar fi intamplat cu mine daca n-as fi avut cum sa citesc ”Jurnalul fericirii”? Probabil ca as fi trait o drama prin absenta. Dar ce s-ar fi intamplat cu mine daca, totusi, cumva, l-as fi citit? Probabil ca asta ar fi insemnat, in secunda in care as fi ”iesit” din carte si as fi revenit in lumea secerei si a ciocanului, o tragedie personala.
Din industria video, personajul meu favorit este la fel de complicat de integrat in lumea de ”dinainte”: e Benjamin Franklin Pierce (”Hawkeye”) din M*A*S*H. Ce legatura este intre comunism si umanitatea desenata de Hawkeye atat de fin pe terenul tragediei din Coreea? Probabil ca M*A*S*H n-ar fi fost niciodata difuzat de Televiziunea lui Ceausescu. Si chiar daca ar fi fost, ce-as mai fi putut eu intelege din el?

Sunt stari, personaje, opere care nu pot fi gustate decat in libertate. Cat despre mine, oricat m-as straduit, pur si simplu nu ma pot imagina in nici un fel la sfarsitul unui 2009 petrecut, la fel ca si ceilalti 28 de ani de viata ai mei, intr-o Romanie comunista. Mi-ar placea sa pot crede despre mine ca as fi avut avut puterea sa-mi protejez mintea si sufletul de otravurile acelor vremuri- compromisul, complicitatea, lasitatea, pragmatismul de mic nomenclaturist. Trebuie, insa, sa recunosc, ca nu mi-am castigat in nici un fel dreptul de a avea o parere atat de buna despre mine, pentru ca nu a fost niciodata nevoie sa-mi testez rezistenta la mizeriile de felul acela. Si absenta acestor teste din viata mea le-o datorez tot acelora care au dat atunci cu sistemul de acelasi pamant in care atatia dintre ei au intrat. Fata de ei, nu ma pot simti decat datoare. O datorie pe care nu o sa am cum s-o platesc vreodata.

Later Edit. Am citit din nou textul asta si simt ca ii lipseste ceva. Asta:

Matematica blestemata: sila plus/minus frica= 10.800 de secunde

2009-11-27T02:00:00.011+02:00

"Vă asigur că o să mă uit şi o să vă dau o explicaţie publică. Nu îmi aduc aminte de incident. Sunt destui care mă înjură pe unde mă duc. Probabil că mai eram cu cineva, nu eram singur. Nu ştiu dacă acel copil nu a vorbit urât femeii. Vedem despre ce este vorba. Voi da o explicaţie mâine (...)Nu îmi amintesc de acest incident. Vă asigur că o să mă uit la imagini. Nu-mi dau seama ce a făcut copilul, ce spunea copilul, a înjurat, a spus ceva, a făcut ceva".

Newsflash pentru orice politician: "Maine" nu mai exista. Atunci cand iti fuge terenul electoral de sub picioare, atunci cand iti flutura in fata ochilor un filmulet-bisturiu de procente, tot ce conteaza e reactia ta din secunda AIA. Vrei sa eviti o reactie spontana? Pacat. Tocmai ai avut o reactie spontana! Crezi ca daca iti acoperi ochii cu mana si nu ne mai vezi, nici noi nu te vedem. Wrong again: te vedem. Cum bajbai.

Domnilor politicieni, dumneavoastra ati ales sa fii de partea aia a ecranului. Sau a pupitrului prezidential. Cat ne-ati rugat, cat ne-ati promis, cate functii si contracte ati amanetat ca sa aveti voturile si banii pentru a ajunge acolo? Ati vrut sa fiti vazuti si ati crezut ca o sa puteti arata la nesfarsit numai ce vreti sa se vada din anatomia dumneavoastra fizica si morala. Ati tocmit staffuri si consilieri ca sa va scoata pe sticla numai partile "digerabile". Un mic amanunt v-a scapat: secunda AIA. In care o fraza, o ezitare sau chiar si o tacere spun mai multe despre dumneavoastra decat un catastif de "punctaje" facute de toate echipele de campanie.

Macar in ceea ce priveste politica, stiam si credeam inca dinainte sa ma apuce mania cu Dr House fraza pe care si personajul din serial o repeta obsesiv: "Everybody lies". Explicit sau prin omisiune. Deci, un politician este cam la coada clasamentului de oameni de la care ma astept sa aud un adevar. Dar pe ceva tot mai contez pana si de la politicieni: pe distinctia elementara intre bine si rau. Puteti sa-i spuneti grila a valorilor elementare, puteti sa-i spuneti pur si simplu ratiune, puteti s-o plasati in cortex sau in suflet, unde vreti. Capacitatea de a discerne intre bine si rau a ramas un lux accesibil pana si politicienilor. Ii vad in fiecare zi cum gresesc, dar imi dau seama ca si ei stiu ca gresesc si insista sa comita greseli profitabile pentru ei insisi. Da, asta ii face ipocriti, ticalosi, imbuibati, dar nu-i scoate de pe axa primara a umanitatii.

In seara asta, insa, l-am vazut pe presedintele tarii mele facand tzandari insasi distinctia dintre bine si rau. Nu se afla la nici un seminar de axiologie. Tocmai se uitase la o filmare in care pumnul sau parea ca se indreapta catre obrazul unui copil. Va marturisesc ce ma asteptam sa urmeze: sa strige "E FALS!". Sa urle: "Asta e regia sistemului ticalosit al mogulilor!". Sa ii tranteasca lui Dumitrescu vreun "gaozarule" sau "tiganule imputit!". As fi inteles asta. Chestiune de temperament deja predictibil. A facut-o peste trei ore, de la sediul de campanie, supravegheat atent de staff. Prea tarziu. Cam cu 10.800 de secunde prea tarziu. Atata trecuse de la secunda in care putea sa dea cu filmuletul sau cu Dumitrescu de pamant. In toate aceste 10.800 de secunde, Traian Basescu dizolvase distinctia asta cu care va tot plictisesc: BINE/ RAU. In secunda in care a inceput sa caute circumstante atenuante, a dat cu ea de pamant si a facut-o zob. Pentru ca din ceea ce Basescu NU a spus, din ceea ce pe Basescu NU l-a revoltat, am inteles ca, macar in acel moment, domnul presedinte si-a pierdut busola intima care ii arata oricarui om unde e binele si unde e raul. Iar un om care poate sa mai caute, din pozitia de candidat la inca un mandat de presedinte o justificare, oricare ar fi ea, pentru un pumn stalcit de obrazul unui copil, va putea, oricand, sa caute o justificare pentru ORICE. Monstruozitatea, violenta, absurdul, abuzul, crima devin notiuni golite de sens daca dispare simtul diferentei elementare intre bine si rau. Orice molecula de moralitate ajunge sa fie o particula pierduta intr-un haos brownian in care dreptatea, adevarul, corectitudinea se fac si ele tzandari si se descompun pentru ca toate isi au originea in acelasi loc: in puterea de a face distinctia banala intre bine si rau, cu o secunda inainte de a fi prea tarziu.

Prima mea reactie la reactia domnului Basescu a fost una primara: frica. In secundele urmatoare mi s-a facut rau fizic. Pana ieri, refuzam sa fac o alegere intre doua sisteme de care imi era pur si simplu SILA. Joc matematic cu suma nula. Frica nu o luasem, insa, in calcul. Iar cand unul dintre termenii unei ecuatii se schimba, rezultatul se modifica si el.

Muzica frumoasa pentru vremuri SIFI

2009-11-16T18:02:00.001+02:00

O stie cam toata lumea cred. Nu stiu, insa, cati o stiati in varianta asta. Eu cred ca asa e ”as good as it gets” :)

Zolotoe Kol'tso-muzica ruseasca
Asculta mai multe audio Muzica

Bun venit in viata! Pregateste-te pentru primul pumn!

2009-11-11T02:29:00.002+02:00

E simplu, ca intr-un grafic matematic: traiectoria fiecarei vieti e o rezultanta a lucrurilor pe care le alegem si a celor care sunt alese pentru noi. Mintile luminate (multe dintre ele cu lanterna) au decis ca de la 14 ani avem discernamant, deci responsabilitatea alegerilor noastre. Nimeni nu ne-a dat, insa, un manual de instructiuni ca sa putem gestiona ceea ce nu putem alege- de exemplu, parintii. Eu ma numar printre norocosii care simt nevoia sa faca o plecaciune atunci cand ii vad pe ai mei. Nu sunt perfecti, dar cand am plecat de acasa, la 18 ani, imi pusesera in bagaj cam tot ce imi trebuia pentru a face alegeri corecte. Exista, insa, oameni ar fi avut nevoie de acel manual de instructiuni pentru parinti chiar din prima zi de viata. Le puteti vedea povestile aici:
http://yourwebsitestory.wordpress.com/

Apoi, va puteti aminti ce v-au pus voua in "valiza" parintii. V-a folosit la ceva sau a fost doar o povara in plus de carat prin viata?

Viitorul suna amar. Iar gunoiul are multe forme

2009-11-07T02:26:00.011+02:00

E 2:26 dimineata, ascult BUG Mafia ("N-ai fost acolo") si inca ezit sa scriu postul asta. Ezit din doua motive: mai intai, pentru ca aia care nu vor sa-l priceapa vor pretinde de la bun inceput ca n-au inteles ce vreau sa spun. Apoi, pentru ca as putea sa dau senzatia ca ma victimizez. Si totusi, pentru oamenii care vor si pot sa inteleaga si pentru cei care vor si pot sa ma creada ca am trecut in catastiful de credo-uri dupa care functionez versul "Daca ne luam un pumn in bot nu tipam dupa mama", imi mai aprind o tigara si va enumar lucrurile de care am obosit sa fac abstractie si sa ma prefac ca nu exista. N-o sa pot sa ma obisnuiesc niciodata cu ele, am invatat sa le inventariez si intr-un final glorios m-au adus in starea in care o sa vreau sa vad extrem de putini oameni in perioada care urmeaza (nedefinita):
- Orice intrebare as pune, orice articol as scrie, intotdeauna va exista cineva care va pretinde ca dusmanul lui se afla "in spate". Ca m-a platit. Sau m-a convins. Sau m-a obligat. Cand, ziua urmatoare, intrebarea sau articolul vor fi indreptate in directia dusmanului, se aplica fraza nr 1 in sens contrar.
- Intotdeauna reactia majoritara la ce fac, spun sau scriu va fi "imi place Oana Dobre/ Nu-mi place Oana Dobre". Extrem de putini vor avea creierii sau bunul-simt sa-si dea seama ca miza mea profesionala nu e sa fiu placuta, ci sa-mi fac meseria. Asa cum pot si atat cat stiu. Si mai putini vor pricepe sau recunoaste ca atunci cand meseria e printre putinele lucruri care nu te-au tradat in viata asta, mai degraba te auto-dizolvi decat s-o tradezi tu. Cand ai intrat in presa cu gandul sa ramai aici cateva zeci de ani, eu imi pun capul jos ca "it's the only way to go".
- Voi plati mereu pretul pentru doamnele si/sau domnisoarele care vad in legitimatia de presa un pasaport catre bunastarea din jurul patului vreunui politician sau alt gen de om puternic ori celebru. Daca niste oameni indraznesc sa-si asume public prietenia cu mine, vor fi bombardati de aluzii scarbos de smechere. Daca eu indraznesc sa zambesc cuiva peste o masa pe care se afla doua cesti de cafea, categoric am o agenda ascunsa. Pentru ca, asa cum ne-au invatat pe noi manualul de meschinarie si jurnalismul de mahala, de ce sa lasam adevarul sa stea in calea unei povesti bune? Cu atat mai mult cu cat am refuzat constant si bine simtit sa-mi flutur sentimentele si genele in public extins.
- Nu conteaza cate carti am citit. Nu conteaza cate lucruri am vrut sa vad de aproape. Cu atat mai putin conteaza sutele de ore de teren prin zone pe care altii nici la televizor nu suporta sa le vada. Intotdeauna va exista cineva care sa se intrebe "cu cine s-o fi culcat asta ca sa ajunga acolo?". Si intotdeauna se vor gasi multi in jurul lui care sa-i dea raspunsul. Fara pic de adevar in el, dar spun cu vocea plina de aroganta certitudinii. Daca reusesc si sa-mi faca rau cu vorbele mestecate si pasate din gura in gura pana cand ajung un bol alimentar expirat si imputit, nu va avea nimeni o tresarire de constiinta. In lumea pe care ei n-o pot vedea decat infecta, pentru ca nu pot supravietui in ea decat fiind infecti, bolul ala alimentar e un bonus- desertul dupa o masa in care si-au savurat propriile dejectii.
- Putini oameni vor fi dispusi sa creada ca, dupa 10 ani in meseria asta, am reusit sa nu ma contaminez de mizeriile anterior mentionate. In mod deloc intamplator, ei sunt oamenii pe care o sa-i vreau sa vad si sa-i aud intr-un viitor incert de lung. Ei sunt aceia care pot si vor sa inteleaga ce vreau sa spun cu melodia asta:

Imagine...

2009-11-03T17:05:00.001+02:00

Daca ati fi gripa porcina, oare cum v-ati simti in CSAT?

29

2009-10-19T01:28:00.001+03:00

Pentru mine, pentru azi

Pentru cine crede ca are nervi si talent sa fie ziarist

2009-10-16T13:48:00.005+03:00

Detalii mai multe aici

Campania electorala, sectiunea ”Funny Stuff”

2009-10-05T18:10:00.003+03:00

Primita pe mail. Subject: ”Mailul lui Basescu”. Dati click pe poza si enjoy!

Cea mai mishteaux leapsa...

2009-10-02T03:17:00.005+03:00

...tocmai am primit-o de la Victor. Si asta pentru ca sunt absolut dependenta de muzica. Una dintre cele mai vii amintiri de-ale mele este de pe la varsta de 10 ani, cand am bagat o caseta VHS in video-recorderul lui tata si am descoperit Queen. Intr-o saptamana deja le ascultasem cam toata discografia (tata e o enciclopedie de rock vechi), si stiam biografia detaliata a lui Freddie, Brian, Roger si John. Amintirile mele, de fapt, nu au gust sau miros, ci sunet. Pe "So Far so Good" al lui Bryan Adams invatam pentru admiterea la liceu. Beethoven si Mozart inseamna zilele de chiul din liceu, cand ma refugiam in casa cu Dalia si Monica si ascultam muzica titanilor intinse pe covorul din sufragerie. Facultatea inseamna Zemfira (va lamuresc imediat). Inceputul de maturitate inseamna Liube (detaliem intr-o secunda cu exemplu concret). Kosovo= Djordje Balasevic. Georgia= Child in Time. Revenirea dupa primele razboaie, atat profesionale cat si personale= Never Been to Me. Afganistan= Smoke on the Water (am nimerit intr-un bar de langa aeroportul din Kabul exact cand niste soldati belgieni o cantau dumnezeieste). Gaza= Desert Rose. Republica Moldova din aprile= Buna dimineata (Zdub si Zdob). Irak= Born to be Wild. Politica din Romania= Parazitii (mai ales albumul "Slalom printre cretini").
Asadar, nu pot sa mentionez doar o melodie. Va ofer, in schimb, o parte din soundtrack-ul vietii mele.

Dalia si Monica, aveti legatura!

Later Edit: La final, o melodie de care nu ma leaga de nici o amintire, dar este atat de frumoasa incat atunci cand mi-a trimis-o cineva azi-dimineata, nu am rezistat:

Pentru unele lucruri, degeaba exista Mastercard

2009-09-23T15:43:00.004+03:00

Da, mai exista oameni buni. Da, in Bucuresti. Nu, nu in vreun muzeu de antropologie. Pe strada.
Aseara, in loc sa stau cuminte acasa, am fost putin ocupata sa mi se fure portofelul, intr-o incinta unde nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca se poate intampla asa ceva. Am constatat lipsa cateva zeci de minute mai tarziu, cand am vrut sa platesc o ciocolata calda la o terasa si am constatat ca nu mai am cu ce. Ciuda naturala se dubla si se tripla pe masura ce imi aduceam aminte ce aveam in el: bani (doar vreo 90 de RON), carte de identitate, un card international de presa, cardul de salariu, carti de vizita. Pe la miezul noptii mi-am dat seama ca mai am doar doua lucruri de facut: sa-mi anulez cardul bancar si sa imi iau gandul de la restul. Nici nu mai speram ca povestea o sa fie cu ”va urma”.

Azi- dimineata, pe la 10, ma trezeste telefonul. Cand aud ca e o colega de la resurse umane, imi vin brusc in simtiri, o data cu gandul ”m-or da afara, de ma suna la ora asta”. ”Oana, tu ti-ai pierdut aseara portofelul?”, ma intreaba colega, linistindu-mi temerea initiala si provocandu-mi o alta: ”Auleu, resursele umane mai nou ne monitorizeaza si in timpul liber?!”. ”Da, zic spasita”. Colega zice: ”Mai, vezi ca ti l-a gasit un domn si s-a apucat sa sune la toate numerele de telefon de pe cartile tale de vizita si asa a dat de mine”. Imi da numarul omului si il sun. ”Da, domnisoara, v-am gasit eu portofelul”. ”Unde l-ati gasit?” ”Intr-un cos de gunoi langa Spitalul Coltea”. ”Cum intr-un cos de gunoi?!” ”Pai, stiti, eu lucrez la salubrizare”.

Acum doua ore m-am vazut cu omul si mi-a dat portofelul. In afara de cei 90 de RON subtilizati de neomul de aseara, restul e acolo. Bilantul aventurii e dupa cum urmeaza:

Pierderi materiale: 90 RON din portofel+ 30 RON taxiul pana la strada pe care omul bun matura astazi
Recompensa: X RON (prefer sa o tin sub tacere)
Gestul omului care s-a apucat sa sune la toate numerele de pe cartile mele de vizita de pe cartela lui reincarcabila: PRICELESS

Raport de offline

2009-09-09T00:59:00.002+03:00

1. I'm alive. Si, de fapt, cu asta m-am ocupat in timpul de cand n-am mai dat cu subsemnata pe aici. Cu traitul. Offline si off the record. Pentru mine e un fel de sport nou si extrem, dar cred ca m-as putea obisnui si cu asta :)
2. I'm alive 2. Dupa cinci zile petrecute in Bagdad fara un cent, cu trait, dormit si mancat pe datorie din motive tehnice. S-a rezolvat pana la urma, asa ca n-am mai apucat sa aflu cat valorez in camile.
3. I'm alive 3. Dupa Bagdad, m-am frasunit vreo saptamana si prin Frankfurt. Unde am mai trait un pic, ca sa revenim la tema de la punctul 1. Si de unde voi presta si niste poze pe blog, probabil maine.
4.... and I'm back online si on the record. In toata mizeria care ne anima in fiecare zi. Si intre toti minunatii care ma fac sa repet in fiecare zi versurile de la "Slalom printre cretini". Numai ca, vedeti voi, in tot slalomul asta am de gand sa invat in continuare sa traiesc. Fie si pentru ca am descoperit ca lucruri minunate iti pot pica in cap la un colt de strada.

Give Me a Reason

2009-08-03T17:59:00.003+03:00

Stiu ca n-am mai scris. Sunt plecata de o saptamana in Bagdad. Citesc, insa, ce se intampla la Bucuresti, consemnez isteriile, judec si eu cu mintea mea de blonda cate sunt justificate si cate nu, si am o intrebare, poate ma lamureste, totusi cineva: care a fost motivul invocat oficial pentru concedierea lui Cristi Patrasconiu?

Manic Monday

2009-07-13T15:34:00.003+03:00

10:42 Urla telefonul. Prima voce pe care o aud saptamana asta: o cunostinta din Realitatea Tv ma intreaba daca poate sa publice o poezie in EVZ. Ummm, ultima data cand ziarul asta a publicat literatura era despre o anumita gaina si anumitii pui vii. Si era SF. Din fericire, se intampla acum 15 ani.

12:48 Telefonul urla din nou.

(Background: saptamana trecuta, stimabila Monica ma anuntase ca unul dintre profesorii nostri de limba romana din liceu, domnul X, a murit. Nu ne fusese profesor la clasa, dar il stiam de om bun si profesor cumsecade, asa ca m-am intristat sincer, mai ales ca omul ma si rugase, in urma cu vreo luna, la minunata reuniune de 10 ani, sa-l ajut cu o informatie, ceea ce nu apucasem sa fac)
Sa revenim la 12:48. Telefon urlator. Dobre apasa pe butonul verde. Din difuzor se aude o voce calda si politicoasa: ”Buna ziua. Profesorul X la telefon”. Dobre inspira. Dobre expira. Dobre ingaima: ”Buna ziua. De unde ma sunati?” ”De acasa”, face vocea contrariata. ”Stiti, va rugasem sa ma ajutati cu informatia aceea. Nu v-am mai sunat, ca am fost destul de suparat. Stiti, mi-a murit fratele saptamana trecuta...”
Dobre se culege de pe jos si mai e in stare doar de un singur lucru: s-o sune pe stimabila Monica si s-o roage politicos: ”Data viitoare cand ma anunti ca a murit cineva, te rog verifica din trei surse, ca EKG-ul e scump zilele astea!”

Si acum, intrebarea de o mie de puncte: Xanax sau somnifere sa ma tina pana lunea viitoare?

London Calling

2009-06-26T23:55:00.016+03:00

O batrana fara nici un rid, care stie o multime de povesti dar nu tine neaparat sa ti le spuna. Le dezvaluie incet si subtil, celui care vrea sa citeasca printre randuri- atat cele scrise atat pe fatadele cladirilor istorice si statuilor, cat si pe firmele miilor de magazine sau pur si simplu pe caldaramul strazilor care bubuie de viata. Asa mi s-a parut mie Londra. N-am stat decat o zi, dar a fost suficient sa-mi dau seama ca este orasul in care ma voi intoarce curand. Dupa ce i-am citit povestile in carti, simt nevoia s-o las pe doamna asta batrana dar plina de prospetime sa mi le sopteasca. Pana atunci, va arat si voua ce am apucat sa vad acolo:

Clash - London Calling
Asculta mai multe audio Muzica

RIP, Michael!

2009-06-26T02:00:00.004+03:00

Breaking News pe CNN: A murit Michael Jackson. Wolf Blitzer, vedeta consacrata mai ales de talk-show-urile politice, face acum o editie speciala pentru Michael, inclusiv cu fragmente de videoclipuri. Pentru cateva ore, CNN ii lasa deoparte pe Obama, pe Ahmadinejad sau criza si nu se ocupa decat de disparitia lui Michael. Iar eu cred ca starul merita asta: nu sunt mare fan al lui Michael, dar in fata unui fenomen nu poti decat sa-ti ridici palaria.

Mamal si tatal stirilor

2009-06-25T19:22:00.001+03:00

Doi vagabonzi din SUA s-au luat la bataie pe teme de "fizica cuantica si fisiunea atomilor"
de R.P. HotNews.ro
Joi, 25 iunie 2009, 18:41 Actualitate | Internaţional

Un vagabond din San Mateo, California, a ajuns in instanta, acuzat ca a lovit un coleg in fata cu un skateboard. Furia barbatului a fost, insa, aprinsa de discutia pe care o purta prietenul sau cu un alt vagabond, despre fizica cuantica, scrie San Francisco Chronicle in editia electronica.

Mai exact, autoritatile transmit ca Jason Everett Keller, in varsta de 40 de ani, a acostat in mod voit un alt om al strazii - Stephan Fava, pe 30 martie. Chiar inaintea agresiunii, Fava vorbea cu o cunostinta, de asemenea om al strazii, despre "fizica cuantica si fisiunea atomica," potrivit procurorilor.

Keller s-a alaturat si el conversatiei si, din motive necunoscute, s-a suparat. Si-a ridicat skateboard-ul si l-a lovit pe Fava in fata, crapandu-i buzele. Si ca si cum n-ar fi fost de ajuns, Fava a cazut apoi si si-a rupt glezna.

Imnul politicii made in Ro

2009-06-10T15:06:00.003+03:00

Vad ca se inghesuie in inboxul meu tot mai multe mesaje legate de politicieni, presa si emisiuni tv. De doi ani de zile, incerc sa-mi tin blogul cat mai departe de noxe, dar ma vad nevoita sa accept ca nu va pot ignora, totusi, interesul. De aceea, asta e postul in care va puteti exprima pe temele enumerate mai sus. Cu niste conditii, insa (my house, my rules:) ): fara ”anonime”, fara insulte si fara calomnii. Cat despre mine, cel mai bun soundtrack pentru filmul politic care ruleaza zilele astea mi se pare asta:

Intrebare pentru voi

2009-06-06T01:49:00.003+03:00

Inainte de 1989 votau de voie, de nevoie, mai mult 90% dintre romani. In 1990 au venit de bunavoie la vot 86%. In '92, ceva mai mult de 70%. In '96, cam tot atatia cat in '92. In 2000, au luat stampila in mana 65%. In 2004, 58%. La europarlamentarele din 2007 si-au dat cu parerea si, implicit, cu votul 29% dintre alegatori. Duminica, estimarea prezentei este de mai putin de 20%.

Mergand pe firul regresiei, vin acum si va intreb: care ar fi portretul-robot al ultimului roman care, atunci cand toti ceilalti i-ar trata pe politicieni cu indiferenta si absenta, ar merge totusi sa voteze in tara asta?

Born to Be a Star

2009-05-20T15:08:00.005+03:00

Eurovision sau nu, copilul asta e absolut senzational.

O idee buna

2009-05-16T14:48:00.002+03:00

Update
Iata ce e-mail am primit de la organizatorii campaniei. Ma bucur ca rezultatul a fost asta:

Campania a devenit un succes atat de mare incat am epuizat programarile la cei 263 de dermatologi dupa doar 3 zile de la lansare. Ieri (miercuri) a trebuit sa suspendam liniile telefonice pentru ca pur si simplu nu mai faceam fata. Aveam aproape 140 de apeluri pe ora.
In doar 3 zile, au fost facute in toata tara peste 3200 de programari. Astfel, a fost umplut tot spatiul de programari pentru luni, 25 mai. Desi suntem in situatia ciudata de a termina campania mai repede, ne bucura enorm ca atatia oameni au decis sa se duca la un consult.
Daca noi nu ii mai putem ajuta cu programari in momentul asta, nu inseamna ca ar trebui sa renunte la asta. Daca semnalul de alarma tras de campania noastra i-a determinat sa faca asta, mai departe nu trebuie decat sa mearga cu bilet de trimitere de la medicul de familie la cabinetele din sistemul public de sanatate pentru a beneficia de un astfel de consult oricand.
In 2006 au fost consultati 784 de pacienti in Romania de ziua Europeana A Melanomului. In 2007, numarul a scazut la 637 ca in 2008 sa creasca la 2092. Anul asta avem un nou record, 3200, si ne bucura nespus de mult ca oamenii incep sa ia protectia pielii in serios.
Imi cer scuze ca am scris atat de mult, dar simteam nevoia sa iti explic detaliat ce s-a intamplat. Daca ai putea sa adaugi un update la postul tau, ar fi excelent ca cititorii tai sa afle despre finalul campaniei. Noi ii sfatuim sa mearga in continuare la consultatia pe care aveau de gand sa o faca. Vom incerca pe cat putem sa sustinem in continuare cauza pe care am lansat-o pe Facebook.
Multumesc mult pentru intelegere,
Alexandra Bucura
Brand Manager
Mediplus Cosmetics

Romania, Decembrie '89: Ziaristi vs. Kalashnikov Romania, mai 2009: Furtuna de vara

2009-05-15T03:20:00.011+03:00

In urma cu vreo saptamana, m-am entuziasmat sa aflu de la stimabilii mei colegi Andrei Craciun si Vlad Stoicescu ca pregateau un story pe care mi-am dorit tot timpul sa-l citesc: povestea ziaristilor straini raniti la Revolutie. A aparut astazi si l-am citit pe fundalul sonor al primei furtuni de vara de anul asta din Bucuresti. Cu tunetele drept soundtrack, nici nu ma mir ca si frazele colegilor mei aveau o acustica speciala. Mai ales paragraful asta, citit la 3:30 dimineata printre bubuiturile naturii, parca mi-a vibrat in minte:
"Au încercat, la mijlocul unei imense minciuni, să arunce puţină lumină asupra unor evenimente cruciale în istoria şi evoluţia estului Europei. România de atunci, văzută prin ochii lor, este una cu care nu ne vom mai întâlni niciodată. Este România ieşită din tunelul dictaturii şi orbită cu totul de lumina libertăţii.
La Timişoara şi la Bucureşti a curs şi sângele lor, marca autentică a ceea ce avea să intre în manuale ca “prima revoluţie transmisă în direct”. În anul în care celebrăm două decenii de la căderea dictaturii, demersul EVZ este ca o invitaţie la o poză de familie mereu amânată, alături de feţele neştiute ale lui decembrie 1989. Nu sunt eroii lui, ci doar nişte supravieţuitori neştiuţi".

Va invit din toata inima sa cititi intreaga poveste aici.

Later edit Iata si episodul 2. Atat de dramatic, incat merita un alt gen de soundtrack. Singurul la care m-am putut gandi este asta. Melodia are 8:25 minute. Textul lui Andrei si Vlad poate fi citit in cam tot atata timp. Incercati si voi sa le combinati:

Mini-decont pentru oameni mici

2009-05-13T18:14:00.003+03:00

Atunci cand m-am apucat de blogul asta, am anuntat ca nu imi voi face aici nici deconturi profesionale, nici personale. Cred ca nimeni pe lumea asta nu trebuie sa-si justifice fata de terti prieteniile si nici eu nu am avut de gand sa fac asta. M-am abtinut si cand am fost pusa la zidul infamiei pentru ca am indraznit sa lucrez cu Mihai Tatulici (caruia ii sunt datoare pe viata pentru ca a avut rabdare sa ma alfabetizeze intr-ale televiziunii), si cand diversi ”anonimi” au simtit nevoia sa-si verse ura fata de ”Oficios”, si cand altii au sters cu mine pe jos pentru ca indraznesc sa-mi asum public prietenia cu Victor Ciutacu. Am crezut ca amaraciunea de a fi ”excomunicata” de oameni care lucrasera in acelasi birou cu mine si ani de zile nu mi-au aratat decat simpatie trebuie traita in tacere.

De o vreme incoace, insa, simt nevoia unor precizari. Ocazia, iar nu cauza, a venit azi: comentariile astea trei pe care le-am primit imediat dupa ce am postat un comentariu pe blogul lui Victor in legatura cu disputa dintre el si Dan Tapalaga. Instantaneu, pe blogul meu au aparut urmatoarele trei perle de intelepciune anonima:

1. frodos has left a new comment on your post "100% de acord cu asta":
sleahta de la antena 1 ,2 ,3 cu care va tot afisati a contribuit din plin la toata mocirla asta din jurnalismul romanesc care acum va alerteaza...

2. Anonymous has left a new comment on your post "100% de acord cu asta":
atat timp cat il aperi pe unul ca Ciutacu, n-ai nicio sansa sa fii credibila

3. Anonymous has left a new comment on your post "100% de acord cu asta":
o simpla privire in blog-roll ajunge ca sa-ti dai seama cu cine ai de-a face.
In cazul tau, m-am lamurit pe deplin. nu esti decat o biata unealta platita. jenant si totodata jignitoare atitudinea asta. mai ales ca te mai si consideri nush' ce mare jurnalista Stiu ca nu lasi comentariul sa treaca dar mai stiu ca, curiozitatea-ti de tzatza de Obor nu te lasa sa-l stergi fara sa-l citesti.

Ei bine, dragilor, hai sa va explic cum merg lucrurile in lumea mea:
- Cred ca parerea personala a unui ziarist despre un alt ziarist NU este un subiect de interes public. Eventualele dezvaluiri documentate despre jurnalisti, DA. Insa insultele, fie si ele adresate prin intermediul unui articol de opinie zic eu ca reprezinta un derapaj.
- Cele mai frumoase prietenii pe care le am sunt cele cu oameni cu care ma pot contrazice oricand relaxat, fara grija ca opiniile diferite ne pot desparti. Vorbind pe cazul particular Victor Ciutacu, mi-a ramas prieten (si) pentru ca dupa ce ne-am cunoscut in direct la Realitatea TV certandu-ne pe cazul Dinu Patriciu, ne-am putut contrazice elegant si argumentat pe o groaza de alte subiecte inca vreo patru ani dupa, and still counting.
- Nu-mi contruiesc nici prietenii si nici dusmanii prin tranzitivitate.
- La Antena 2 sau Antena 3 am mers, merg si voi continua sa merg atata vreme cat voi fi invitata si nu voi simti nici macar o picatura de presiune in legatura cu opiniile pe care le expun public. Nu a fost cazul niciodata de asa ceva, iar daca opiniile mele au fost vreodata tembele, asta va rog sa ma credeti ca e vina mea si nicidecum a postului.
- Faptul ca nici Evenimentul zilei nici Intact-ul nu au avut niciodata vreo problema pe acest subiect nu-mi arata decat ca lucrez cu niste oameni liberi la minte si care, dincolo de concurenta dintre trusturi, au bunavointa de a asculta ce spun in loc sa ma taxeze doar pe criteriul ”prezentei” fie in ziar fie la tv.
- Daca unii oameni insista sa ma judece prin asociere sau asteapta sa ma ”reabilitez” printr-o disociere de Victor sau de altcineva (persoana fizica sau juridica), le sugerez sa nu-si tina respiratia asteptand. Sunt un om liber si intentionez sa fac bine sau sa gresesc la stilul ”liber-ales”, nu la ”impuse”.

100% de acord cu asta

2009-05-12T17:12:00.001+03:00

Alerta cu risc maxim de deprofesionalizare

Procesul de degradare a continuturilor jurnalistice a devenit tot mai acut in ultimele luni, in emisiunile informative și de dezbatere ale televiziunilor. Adeseori, aceste emisiuni s-au transformat in instante de judecata, asumandu-și deschis pozitii partizane, fie ca acestea au fost exprimate de angajatii televiziunilor sau de invitati, in multe cazuri, echilibrul relatarii fiind viciat.
Slaba documentare a subiectelor, precum și competenta uneori indoielnica a ”expertilor” au contribuit la subminarea actelor jurnalistice. Acuratetea informatiei a fost deseori sacrificata in favoarea unor zvonuri și speculatii.
Astfel, mediatizarea excesiva a unor subiecte tratate neprofesionist a adus grave prejudicii profesiei de jurnalist și publicului, afectand atat statutul socio-profesional și credibilitatea breslei, precum și dreptul publicului la corecta și libera informare.
Din nefericire, denaturarea actului jurnalistic continua și pare sa nu poata fi controlata. Iar aceasta se poate oricand intoarce impotriva breslei, fiind argumentul preferat al politicienilor, care nu inteleg ca rezolvarea sta in auto-reglementarea presei, și nu in impunerea de prevederi legale excesive la adresa libertatii de exprimare sau initierea unor legi care ingradesc libertatea presei.
In acest context, ActiveWatch - Agentia de Monitorizare a Presei (AMP) și Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie (CRJI) fac un apel la asumarea de catre breasla a principiilor etice și profesionale.

APEL catre jurnalisti, organizatii profesionale, sindicate media, patronate
1. Zvonuri si Speculatii. Nu prezentati sau comentati zvonuri ca informatii si stiri. Introducerea de zvonuri in circuitul informational inseamna validarea lor (in special atunci cand sunt prezentate de canalele de stiri).
2. Impostura. Promovati competenta – promovati persoane relevante pe domeniile in discutie, persoane pe care le recomanda CV-ul profesional, competenta dovedita anterior, specializarea.
3. Comentatori de serviciu. Nu exista nici ziaristi, nici politicieni multilateral-dezvoltati, cu competente si capabili sa aduca informatii pertinente pentru orice domeniu in discutie.
4. Scenaristi versus Jurnalisti. Mentionati vizibil jurnalistii si demarcati-i de entertaineri, infotaineri, comentatori, analisti, editorialisti, ghicitori sau scenaristi. Nu amestecati categoriile. Pentru invitatii permanenti sau cvasi-permanenti, postati online CV-urile lor si mentionati daca pentru prestatia de analiza televizata sunt remunerati si de catre cine.
5. Angajati. Precizati relatia invitatului cu persoana sau subiectul dezbatut (avocat, ziarist angajat, partener de afaceri etc.).
6. Judecatori. Sprijiniti separatia puterilor in stat, nu va erijati in judecatori, nu faceti presiune asupra instantelor sa ia o anumita decizie.
7. Investigatie. Criticati administratia bazandu-va pe fapte, documente, situatii concrete, prin materiale de investigatie jurnalistica bine documentate.
8. Abuzuri. Reclamati abuzurile de orice fel impotriva ziaristilor, de la abuzuri fizice la cenzura in interiorul redactiei.
9. Campanii. Refuzati campaniile de presa impuse de interesele financiare, politice sau de alta natura ale patronului.
10. Autoreglementare. Intariti organizatiile profesionale, ca actori distincti in piata media (asociatii jurnalistice, sindicate, patronat etc.). Daca breasla nu se autoreglementeaza, atunci politicienii vor incerca sa intervina din exterior.
11. Agenda-setting. Promovati mai multa diversitate in subiectele prezentate. Nu lasati politicienii sa va impuna zilnic agenda si subiectele pe care sa le discutati si rediscutati la nesfarsit.
12. Echilibru versus panica. Evitati folosirea imaginilor cu potential de a induce panica in randul populatiei. Prezentati un discurs echilibrat! Mai ales, in cazul relatarilor despre producerea catastrofelor naturale. Fara atitudini grave, intrebari alarmante si irelevante, fara imagini ce promoveaza panica atunci cand ilustrati un subiect.
13. Informatii fara atribuirea sursei. Precizati sursa informatiilor citate de pe Internet.

Soc si groaza in Drumul Taberei!

2009-05-12T11:48:00.003+03:00

Chestia asta cu programul functioneaza relativ binisor! Cu Red Bull-ul am rarit-o. La Ramayana am fost si ma gandesc serios sa o botez cu anticipatie "resedinta de vara". Din Festivalul Filmului European am apucat sa vad numai Gomorra- un film care poate nu te tine cu sufletul la gura ca un blockbuster de la Hollywood, dar din care poti invata multicel despre vreo patru din cele sapte pacate capitale si despre radacinile Camorrei. In continuarea programului artistic, acum ma invit singura sa urmaresc asta:

Un număr de 11 muzee bucureştene iau parte, sâmbătă, la Noaptea Muzeelor, oferind publicului acces gratuit, precum şi o serie de programe speciale, până aproape de orele dimineţii, informează organizatorii evenimentului.
Expoziţii, spectacole de muzică, dans, teatru şi film, proiecţii în aer liber şi evenimente speciale interactive sunt doar câteva dintre evenimentele pregătite "insomniacilor activi".
Un instrument util pentru fiecare vizitator va fi broşura comună cu programul complet al activităţilor pregătite de muzeele participante- Muzeul Naţional de Artă al României, Muzeul Militar Naţional "Regele Ferdinand I", Muzeul Municipiului Bucureşti, Muzeul Naţional de Artă Contemporană, Muzeul Naţional de Geologie, Muzeul Naţional "George Enescu", Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţii Vechi, Muzeul Naţional de Istorie a României, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Muzeul Naţional al Satului "Dimitrie Gusti" şi Muzeul Tehnic Naţional "Dimitrie Leonida".

Sursa: Mediafax

Pe sistemul "Orice moment vine la un moment dat"...

2009-05-07T02:05:00.004+03:00

...am sezut, am cugetat si mi-am facut in sfarsit un program. Ei bine da, iadul s-ar putea sa plateasca facturi la energia termica, pentru ca haosul blond se organizeaza. Si programul pe viitorul apropiat arata cam asa:
1. Anihilat inceputul de dependenta de Red Bull
2. Festivalul Filmului European
3. Ramayana Cafe
4. "Executat" cele aproximativ 137495 carti despre jurnalism comandate de pe amazon.com si pe care le-am atins numai cu priviri vag vinovate
5. Descoperit Vama Veche
6. Ce-o mai fi, sa fie primit... :)

Paste fericit!

2009-04-19T15:52:00.001+03:00

I´m back. Despre Chisinau via Transnistria si retur povestim zilele urmatoare.

Buba. And Nothing Else Matters...

2009-04-02T18:10:00.003+03:00

Cunosc un om. In 1989 a fost in strada. A urat PDSR-ul (apoi PSD-ul) cu toata pasiunea de care a fost in stare. In noiembrie 1996 si-a strigat in strada fericirea ca a castigat Constantinescu. In 2000, si-a dispretuit tara pentru ca l-a mai adus o data pe Iliescu la Cotroceni. In 2004 a pus stampila pe Basescu fara nici o tresarire de indoiala- devenise la fel de incrancenat impotriva lui Nastase asa cum fusese si impotriva lui Iliescu. Astazi omul asta mi-a dat doua semeseuri:
1. Hal de tzara!
2. L-am votat pe Basescu deci trebuie sa ne sinucidem in masa (dupa ce ii cerem scuze lui Nastase).

Mai e ceva de spus?

Va suna cunoscut? Sa gasim asemanarile si diferentele, zic

2009-04-02T02:26:00.003+03:00

De pe site-ul postului de radio Europa Libera

Afghan President's Brother Denies Business Success Built On Family Ties

March 12, 2009
By Qadir Habib, Asmatullah Sarwan

In a recent profile of Mahmoud Karzai, "The New York Times" described the 54-year-old brother of Kabul's preeminent politician as "one of Afghanistan's most prosperous businessmen." But Karzai sees himself a bit differently, as a hardworking and law-abiding businessmen who is investing in his country's future and wouldn't even count himself among the top 1,000 wealthiest Afghans.

Uncovering anyone's assets in a country whose business and ownership structures are as murky as Afghanistan's is difficult. But the nature of the allegations, particularly against the backdrop of President Hamid Karzai's bid for reelection later this year, appear to have struck a nerve with Mahmoud Karzai, who concedes it's "very difficult to legally make a profit in Afghanistan" but attributes them to political sniping.

Many of his critics say that Mahmoud Karzai -- who in addition to a car dealership and coal mining is involved in numerous real-estate deals and has interests in the country's only cement factory -- got where he is through his ties to his brother.
"The only millionaires here are those who abuse their connections with the government, who steal and engage in corruption," Mahmoud Karzai tells RFE/RL. "If my brother was not the president, my business interests in Afghanistan would still have moved forward. But I am very careful, because I don't want my brother to suffer politically because of my activities, and all these attacks and allegations are of a political nature."

Mahmoud Karzai, who holds a U.S. passport, owns four restaurants, a house, car lots, and other commercial and residential properties in California and Maryland -- all purchased before he returned to Afghanistan following the U.S.-led ouster of the Taliban in 2001. He says his U.S. holdings have not changed since that time, and that any money he is making is being reinvested in long-term development projects to help rebuild his ancestral homeland.

Karzai says the scope of his business dealings and his personal fortune was greatly exaggerated in "The New York Times" report. He offers as an example his interests in Afghanistan's only cement factory, where he says he does not even draw a salary. "The New York Times" listed among his assets "major interests in the country's only cement factory," and added that "[Karzai] and other investors assumed control...when they were the only bidders to show up with $25 million in cash."

"About the cement factory, I must tell you that I gave [the 'New York Times' correspondent] the list of all shareholders, which detailed how many shares were there and who owned them," Karzai says. "There are 4,500 shares in the cement factory and I only own 300, but he presents it as if I own the cement company, which is very wrong."

Despre mine

2009-03-28T00:13:00.002+02:00

Intre asta...

...si asta

Welcome to the jungle

2009-03-26T18:33:00.004+02:00

O zi inceputa muuuuuult prea devreme si de muuuuult prea multe ori. In care nu-ti vine sa asculti decat vocea cristalina a lui Axl Rose.

Welcome to the jungle
Asculta mai multe audio Muzica »

Si dupa aia citesti pe Newsin asta, si te gandesti cum mai stam cu prietenia traditionala si multiseculara care ne leaga de poporul bosniac.

Un bosniac a încercat să îşi omoare soacra cu un lansator de rachete antitanc
Un bosniac a tras cu un lansator de rachete antitanc în soacra sa, pe care o considera responsabilă pentru eşecul căsniciei sale, relatează AFP.
Bărbatul a fost condamnat joi la şase ani şi jumătate de închisoare, au anunţat surse judiciare. Miroslav Miljici, în vârstă de 26 de ani, a fost găsit vinovat de "tentativă de crimă" de un tribunal din Doboj, din nordul Bosniei.

Har Cerului ca pe lume mai exista si Berlusconi, care-ti ia impulsurile criminale cu mana. Ma rog, cu Tourette-ul:

Premierul italian Silvio Berlusconi a spus joi că este "mai palid" decât Barack Obama, pe care îl consideră "mai frumos, mai tânăr şi mai înalt" decât el, declaraţii făcute după ce în urmă cu câteva luni a spus că liderul american "este bronzat", relatează AFP.
"Sunt mai palid" decât Obama, "mai ales pentru că de ceva vreme nu am mai stat la soare", le-a spus premierul jurnaliştilor, cu ocazia inaugurării unui incinerator de gunoaie la Napoli.

"Obama este mai frumos, mai tânăr şi mai înalt", a adăugat Berlusconi.

Jur ca in viata mea nu ma mai trezesc la 7 dimineata!

Mentiune :)

2009-03-13T01:20:00.002+02:00

Aflu ca am iesit pe locul 4 (din 47 de finalisti) la Roblogfest, dupa trei dintre blogurile mele preferate, pe care si eu le-as fi notat cu nota maxima anytime: Vlad Petreanu, Andi Laslau si Victor Ciutacu. Nu-i rau deloc, zic. Si mai zic ceva: multumesc frumos!

Despre fake-uri

2009-03-05T01:15:00.008+02:00

Le vad in fiecare zi. Bucati de musama a caror singura calitate pentru a fi atarnate de brat e ca au niste litere scrijelite pe el: LV, G(ucci), C(hanel). Se asorteaza perfect cu pielea coapta in solar si invelite in mult roz, de obicei din plastic, poliester sau spandex. Pe care roz stau alte litere: D&G, VS ori Nike. Nu mi-a venit niciodata sa rad nici de ele, nici de posesoarele lor. Singurul sentiment pe care l-am putut avea a fost de amaraciune in fata derizoriului.

Astea sunt, pana la urma, doar obiecte. Nu fac rau nimanui- cel mult simtului estetic. Mai exista, insa, si alte fake-uri: cu numele scrijelit in cartea de identitate sau pe cartea de vizita. Cu titluri si functii in loc de LV sau VS, care acopera o biografie de musama. Cu plastic in creier si spandex in inima- convenabil, se muleaza perfect pe aproape orice situatie de viata. Cu trupul acoperit nu de bronzul de la solar, ci de o legenda personala fara filtru impotriva ultravioletelor. Cu fake-urile astea e ceva mai complicat- n-am stiut tot timpul sa le recunosc mirosul. Dar faptul ca am supravietuit si ca acum pot zambi linistita imi spune ca nasul meu s-ar putea sa merite ceva mai mult credit, pentru ca a intuit o prajeala imputita dincolo de un aparent parfum de roze. Fara sa pun exact degetul pe partea falsa din eticheta, am taiat-o in timp util, inainte ca aburul sa ma intoxice. Evident, pana si parfumul era fake.

Nedumeriri la punga

2009-02-24T20:10:00.004+02:00

1. De ce de cativa ani incoace, majoritatea oamenilor obisnuiti carora le ceri o lamurire ca ziarist (de exemplu martorii unei explozii in care a murit un om) te refuza cu atat de pretentiosul "Nu dau declaratii!", insotit de o privire superioara? Pot sa inteleg ca omul nu vrea sa vorbeasca si respect asta. Pot sa inteleg si ca nu se poate uita la un ziarist decat cu maxim sictir. Dar de ce trebuie sa fie asa de pretiosi? Nu pot sa zica pur si simplu: "nu vreau sa vorbesc" sau ma rog, ceva care sa sune cat de cat firesc? Poate exagerez eu, dar un "nu dau declaratii" spus de un om care nu e persoana publica ma zgarie in urechi...

2. De ce atat de multi taximetristi gasesc de cuviinta sa-si rezolve problemele personale la telefon fix in timpul cursei cu clientul in masina? Chiar nu ma intereseaza unde au de gand sa faca duminica "o bauta", de ce s-au certat cu "Gicu mecanicu'" sau cum o s-o vrajeasca pe "pitzipoanca aia care vinde la Zara". Slava Domnului ca s-a inventat i-pod-ul... (Despre subiectul asta gasiti amanunte nervoase si la Victor)

3. Chiar isi imagineaza cetatenii de la Cora ca fac vreo scofala ecologista daca imi ofera pungi "eco" mai proaste de o mie de ori decat pacatoasele alea care nu-s biodegradabile? Cand inlocuiesti ceva cat de cat decent cu niste tentative de pungi care seamana mai mult cu alea de cadou decat cu o sacosa sanatoasa, poti sa fii sigur ca prefer sa ajung acasa cu mancarea intreaga si ne-revarsata, decat sa ma gandesc la ecologia sufletului...

4. De ce ma ataca propria casa? In aceeasi zi mi-a luat foc mancarea bagata in microunde (OK, poate n-a fost cea mai fericita idee s-o las in caserola de polistiren), iar masina de spalat s-a apucat sa faca spume in timpul, surpriza!, spalatului. Deja ma uit cu maxima prudenta si respect la fierul de calcat si incerc sa-l deranjez cat mai putin...

Sindromul fetei violate

2009-02-20T00:36:00.003+02:00

Asta e un text pe care l-am scris pentru ziare.com. Il postez si aici, pentru ca as vrea sa stiu si parerea voastra despre subiectul asta, care la inceput m-a revoltat si intristat, iar acum incepe sa ma inspaimante de-a dreptul.

Romania, infectata de sindromul fetei violate

Aceasta cred ca ar fi cea mai buna descriere a reactiei majoritatii persoanelor publice romanesti fata de ce se intampla in Italia. Banuiesc ca stiti- foarte multe dintre victimele violurilor nu depun plangere, pentru ca se invinovatesc pe ele insele pentru nemernicia care s-a intamplat: "poate nu trebuia sa rad asa de tare in discoteca", "poate m-am uitat cam lung la el". Mai mult, chiar daca victima nu se autoculpabilizeaza, de si mai multe ori societatea e cea care-i da cu ipocrizia in cap: "e vina ei, ce cauta pe strada noaptea", "n-ai vazut ce fusta scurta avea?".

Asa si noi: de mai bine de un an si jumatate, de cand politicienii italieni au recitit lectiile extremei dreapta care spun ca invinuirea unui grup etnic minoritar este cea mai buna solutie pentru a-ti masca propria incompetenta, romanii n-au facut decat sa-si puna cenusa in cap. Politicienii au repetat pana la sufocare niste stereotipuri in principiu corecte, dar perfect inutile: "nu toti romanii sunt criminali", "in Italia exista sute de mii de oameni care respecta legile". Unii dintre ei, precum ministrul Justitiei, Catalin Predoiu, au mers la Roma cu umilinta in bagaj, gata sa suporte ironiile chiar si vestimentare ale conducatorilor italieni. Altii, precum Madalin Voicu, au preferat sa ramana in tara si sa se lupte cu xenofobia la televizor, invocand teze la fel de defetiste, de genul „problema e de fapt la noi, pentru ca nu stim sa ne tinem infractorii acasa”.

Tot acest amalgam, in loc sa trezeasca demnitatea nationala, nu a facut decat sa intinda infectia, multi romani simtind nevoia sa trige pe internet sau pe strada ca tiganii sunt alta natie decat ei, chiar daca pe pasaportul tuturor scrie acelasi nume: Romania.

Oricate motive de critica se pot gasi fata de sistemul juridic din Romania, nimeni nu poate contesta cateva lucruri. In nici un alt stat UE dintre cele preferate de emigrantii romani nu s-a intamplat ce se intampla in Italia. Toate celelalte au stiut sa se imunizeze la un nivel rezonabil in fata infractionalitatii. La sfarsitul anilor 90, cand actualul ministru italian Marroni angaja la negru acelasi gen de romani pe care astazi nu stie cum sa-l persecute mai eficient, Germania sau Spania se pregateau de valul din Europa de Est care era previzibil ca va ajunge acolo, cu bune si cu rele. Incapabili sa-si controleze propriii infractori decat cu pretul vietii unor judecatori ucisi de Mafie, italienii s-au trezit, in 2007, ca nu au resurse sa asigure securitatea propriilor cetateni. Dupa cazul Mailat, care a zguduit pe drept cuvant societatea, era prea tarziu pentru politicieni precum Veltroni sau Berlusconi sa le explice alegatorilor cum de s-a ajuns aici. Dupa violul recent al fetei de 14 ani, este si mai tardiv. Si atunci, asa cum scrie in toate cartile de manipulare politica, le trebuia o explicatie mai puternica decat lipsa unei protectii eficiente in fata crimelor individuale. Le trebuia un vinovat colectiv- romanii.

Iar la Bucuresti, majoritatea politicienilor le-a facut jocul: lipsiti de rutina demnitatii, politicienii de pe Dambovita, n-au gasit decat cele mai stravezii tehnici de aparare.

Este dificil sa iti amintesti cum e sa stai drept atunci cand compromisul politic te-a incovoiat in ultimii 20 de ani. De asta, poate, politicienii nostri nu stiu sa ne reprezinte la Roma- sa le spuna in fata demnitarilor de acolo ca discriminarea si xenofobia sunt mai mult decat conduite inacceptabile intr-o democratie- sunt o insulta adusa unei natiuni . Dar cata vreme atatia dintre noi nu fac decat sa se agate de pigmentul alb din propria piele, domnii Veltroni si Marroni au oricum succesul asigurat. Probabil ca nu i-ar vota doar italienii, ci si multi dintre romanii de aici, daca ar putea.

Overheard in Politics

2009-02-18T19:57:00.002+02:00

Copilul unui prieten politician este intrebat ce vrea sa se faca atunci cand o sa se faca mare. "Dumnezeu!", raspunde fara prea multe dubii. Apoi, pustiul de patru ani simte nevoia de o lamurire: "Apropo, lui Dumnezeu cand i se termina mandatul?"

Yes We Could!

2009-02-16T01:36:00.004+02:00

Episodul pilot din Friends. Ross, Chandler si Joey o roaga pe Phoebe sa-i ajute cu o chestie. Din toata ameteala blonda a preopinentei iese o replica geniala: "Gee, I wish I could, but I don't want to..."
Cam asa si cu blonda asta, cand vine vorba de concursuri. De cand am terminat-o cu olimpiadele si examenele, am facut cale intoarsa de fiecare data cand spre mine se indrepta ceva care semana a intrecere furnizoare de palpitatii inutile. Nici macar ca spectator nu-mi plac competitiile. Sportul meu preferat e patinajul artistic- unde notele si ierarhiile sunt doar un mic fragment din "the big picture" si, dupa patru minute de vraja, putin imi mai pasa al cui triplu axel e mai frumos.
Ca si cum asta nu ar fi fost de ajuns, tocmai s-a incheiat un sezon politic in care o anumita doamna blonda si serioasa n-a avut prea multe sanse in fata unui anumit domn afro-american si zambaret.
Si totusi: "against all odds", yours truly, blonda de prea multe ori acritura si refuzatoare de competitii s-a apucat sa se inscrie la Roblogfest. Daca aveti chef, votati-ma. Nu castigati absolut nimic. Sper sa nu va suparati, totusi, daca zic de pe-acum: Go, Cabral! :)

Happy- end cu surubele

2009-02-09T23:33:00.004+02:00

Sa ne lamurim: eu sunt fiinta care n-a batut in viata ei un cui. Cat am stat la ai mei n-a fost nevoie, dupa aia n-a fost cazul. Tot eu sunt fiinta care a reusit sa-si spele frigiderul buchisind tutorialul de la Vlad Petreanu. In fiecare saptamana, stiu ca a venit ziua de miercuri abia dupa ce imi bate in usa doamna Margareta- cea care reuseste sa transforme haosul in loc de repaus. Dar doamnelor si domnilor, existenta mea a luat o noua intorsatura: antitalentul in materie de gospodarie s-a rasculat. Si am purces.

Mai intai, la Ikea. Asta dupa ce am ajuns la concluzia ca imi trebuie, da' musai imi trebuie loc in casa special amenajat pentru citit. Metoda "la orizontala" pe canapea avea doua vicii esentiale: imi fugeau ochii la laptop si ma durea coloana vertebrala. La Ikea, taximetrist!- zic sambata seara. M-am frasunit, m-am uitat la canapele, mi-am amintit de coloana si in cele din urma m-am reorientat spre fotolii. Am incercat cat am incercat si m-am hotarat: un sezlong, un taburet sa stea picioarele colinear cu trunchiul si o bliblioteca micuta. Plus paturele, covoras si nu mai stiu ce mizilicuri. A, si un lampadar.

Cum m-a facut mama om si nu camila ( nu, Zuza, nu pun poza aia!) dupa ce am platit, m-am dus sa ma inteleg cu oamenii de la livrari. "Oamenii" erau de fapt o fiinta de sex feminin pe care o interesa mai mult sa ma corecteze de cate ori ii spuneam "doamna", comunicandu-mi ca nu e maritata. Inca nelamurita daca era o aluzie sau o obsesie, mi-am vazut de treaba si am ajutat-o sa-mi introduca adresa in computer. M-a asigurat ca oamenii lor vor ajunge la mine a doua zi la ora 13:00.
Evident, n-a venit nici naiba. Pe la 13:30, i-am sunat eu. Mi-au comunicat lejer ca "stiti, nu mai venim. Si sa stiti ca v-am sunat, dar n-aveati semnal". "N-aveam semnal pe dracu!", le-am replicat cu o furie care i-a facut sa recunoasca instantaneu si ispasit minciuna: "Da, nu v-am sunat. Asta e, venim maine".

Si azi au venit. M-au sunat de jos: "Nu vreti sa coborati dumneavoastra sa ne aratati cum se intra in bloc?" Cum nervii de ieri inca mai vibrau, le-am raspuns scurt si eficient: "Nu! Va rog sa va descurcati!" Pana la urma, au izbandit si mi-au aparut resemnati in prag. Cu trei cutii uriase. In jurul carora m-am invartit in seara asta vreo jumatate de ora. Pana la urma, perfect previzibil pentru un om fara pic de rabdare, le-am desfacut. M-am uitat la surubele, m-am uitat la placi, la gaurile care trebuiau sa uneasca surubelele si placile. Si, doamnelor si domnilor, inca o data am purces. Cu multa sovaiala dar si cu mult tupeu, pe sistemul: ori eu, ori voi. Pana la urma am dat-o la remiza. Am injghebat taburetul si fotoliul, dar nu si biblioteca. La aia trebuie surubelnita si eu n-am, pentru ca nici prin cap nu mi-a dat pana acum ca m-as incumeta vreodata sa o folosesc. Da' maine fac rost! Pana atunci, dau jos treningu' de tamplar si pun hanoracu' de intelectual. Ma duc sa citesc in fotoliul MEU!

Gaza in My Pictures

2009-02-01T15:05:00.019+02:00

Cu riscul sa transform blogul in photo-blog, in postul asta nu voi face nici un comentariu. In primul rand, pentru ca nu am dreptul sa judec o lume la care am avut acces direct pentru doar cateva zile. In al doilea rand, pentru ca uneori realitatea nu are nevoie de descrieri, ci doar sa fie vazuta. Ma simt privilegiata ca o pot arata, atat cat am putut si eu sa o descopar.

Doua ore de liniste

2009-01-14T23:05:00.016+02:00

Pentru ca tot a trebuit sa execut un drum pana la Ierusalim ca sa-mi innoiesc acreditarea, m-am rupt vreo doua ore de nebunia din Sudul Israelului si am mers in Orasul Vechi. Mi s-a parut cea mai ciudata combinatie de spiritualitate si comert, toleranta si tensiune din cate am vazut pana acum. Cam asta am apucat sa fotografiez:

Sfantul Mormant

Gradina Ghetsemani

Zidul Plangerii

Fara titlu

Trebuia s-o patesc si pe asta!

2009-01-11T12:09:00.002+02:00

Alarma azi dimineata la hotelul din Ashkelon. Blonda presta research si telefoane in camera. In treningu' nou si sosete. ROZ. Din fericire, numai sosetele (treningu' e negru, daca are vreo relevanta). Urla sirena, se ia blonda asa cum e si se cara in "secure room" (o incapere blindata). In camera respectiva, un fel de conferinta fitoasa, cu videoproiectoare si excel-uri. Care conferinta bineinteles ca s-a curmat instantaneu. Dau sa ma retrag, oamenii insista: nu, stati aici, va rugam. Stau alea 30 de secunde cat dureaza pana pica Qassamu'. Timp in care, dupa cum e si normal, toata adunarea a lasat balta excelurile. Sosetele mele ROZ erau mult mai interesante. Motiv pentru care acum voi cotrobai prin bagaje sa gasesc sosete sobre. Onoarea mi se cere reperata.

O sa fie pace, o sa fie maine...

2008-12-31T18:28:00.004+02:00

2008 a fost anul in care am trait cam o viata pe luna. Ma despart de el la cativa km de Fasia Gaza, unde anii se numara altfel decat la noi, iar oamenii iau viata de la capat in fiecare zi cu gandul ca pana seara ar putea sa ajunga la capatul celalalt. In seara asta, cateva sute de romani vor trai revelionul in buncare, pentru ca nu pot iesi din Fasie. Poate nici nu stiu cum sa ceara oficial asta, poate nici nu vor toti sa plece- nu am de unde sa stiu, pentru ca toate drumurile catre Gaza sunt inca blocate. De partea cealalta a tancurilor, in Israel, nu voi vedea in seara asta nici un foc de artificii, dar sper ca nici vreo racheta Qassam- azi au cazut cam 60, dintre care 7 in Ashkelon, orasul din care ma voi desparti de 2008.
Voua, cititorilor acestui blog, va doresc tot binele din lume si va multumesc pentru fiecare vizita pe care mi-ati facut-o in "casuta" mea virtuala. La multi ani!

Banc cu aplicatiune practica

2008-12-16T01:05:00.002+02:00

Ce se intampla cand ajunge o blonda la Academia de Politie din Kabul?
Asta:

Laziness pays off :)

2008-12-12T01:06:00.003+02:00

N-am mai scris nimic de un car de vreme si in loc sa mi se duca bloguletul de rapa ma trezesc ca am ajuns in top. Mai exact, pe locul 11 in "Top 50 bloguri feminine" intocmit de Hotcity. Ce sa zic, multumesc frumos. Parca acu incepe sa capete sens si expresia "cine nu munceste nu greseste". :)
Glumesc, o sa incerc sa scriu mai des.

Departe

2008-11-26T15:37:00.002+02:00

Cum am facut, cum am dres, am reusit sa scap aproape total de campania asta. Aproape jumatate din chiraielile electorale s-a desfasurat in timp ce eu eram departe, intr-o tara cu mai multe povesti decat pot fi spuse intr-o viata de ziarist, dar din care voi incerca si eu sa astern cateva pe hartia de ziar- undeva, dupa 15 decembrie.
M-am intors, insa, in Romania asta care pare ca nu stie decat mersul in cerc vicios. Si de cateva zile ma tot intreb cand o sa ma mai suprinda ceva in politica noastra. Mie mi se pare ca totul a devenit un scenariu anti- naratiune, cu multe intrigi si fara nici un punct culminant, cu un ritm plat si fara ruperi, cu multe personaje dar cu putine personalitati. Pe de alta parte, ma intreb daca nu sunt eu cumva prea lovita de blazare sau de tentatia continua a evadarii. Poate ma mananca pe mine prea mult talpile ca sa mai am rabdarea si cumintenia sa privesc si sa inteleg ce ma inconjoara. Asa ca va intreb pe voi: cand v-a surprins ultima data ceva in Romania?

Melodie de cu seara pentru dimineata

2008-10-14T20:31:00.001+03:00

Best post EVER!

2008-09-30T17:11:00.003+03:00

Daca ar exista titlul de Yahve (Dumnezeu, Allah, Zeus sau ce divinitate vreti voi, ca e o lume libera ) al posturilor din blogosfera, Moshe&Mordechai tocmai se pot socoti Creatori. Pentru asta. Si mai ales pentru faza cu Hrebenciuc, din cauza careia rad de 5 minute in hohote, timp in care colegii se uita patrat la mine (nothing new here, by the way).

Buna ziua mi-ai dat, belea ti-ai capatat!

2008-09-24T14:57:00.005+03:00

In urma cu vreo opt ani, Florin Negrutiu a fost primul ziarist care mi-a deschis usa unei redactii. Se intampla la Curentul, unde eu ma infiintasem din pamant, din iarba verde, stiind una si buna: ca vreau sa vad daca sunt in stare sa fiu ziarist. Am batut la usa, am cerut sa vorbesc cu cineva de la "Politica interna" si a aparut Negrutiu- bland, pasnic, ardelean. M-a intrebat despre scopul vizitei si m-a condus in sectie, unde sef de pagina in ziua aia era Marian Sultanoiu: si mai bland, si mai pasnic, absolut deloc ardelean. L-am rugat sa ma lase sa incerc sa scriu. M-a lasat, fara ca nici unul dintre noi sa stie ca aveam sa ma mai despart de Curentul abia peste patru ani- ei au facut-o ceva mai devreme.
Astazi, Florin Negrutiu este dezamagit si aproape ca striga asta in editorialul din Gandul. Ii dau dreptate, dar dincolo de toata amaraciunea din vorbele lui, ma bucur ca inca mai e ziarist. Si ca lucrurile astea sunt spuse.

Good News/Bad News

2008-09-11T12:30:00.009+03:00

Iata o veste care va bucura si va intrista exact categoriile de oameni pe care orice ziarist trebuie sa-i bucure, respectiv sa-i intristeze. Serialul "Cupola", un excelent foileton de investigatii despre influenta ascunsa a "epoletilor" in capitalismul romanesc, realizat de colegul Mihai Munteanu in EVZ, va fi reluat, in principiu, in toamna asta. Nu exista, inca, o data certa pentru aparitia urmatorului episod (termenul initial stabilit de 15 septembrie nu mai este valabil), dar promit ca va tin la curent. Pentru ca sunt sigura ca voi, cititorii va veti bucura atunci cand serialul va fi reluat, iar zambetele de complezenta ale "epoletilor" nu le vor putea masca intristarea. Ceea ce pana la urma reprezinta efectul corect, nu?

Inspiratie/expiratie

2008-09-02T11:45:00.008+03:00

"Tragi aer in piept, numeri pana la 5 si respiri adanc". Asa-i zicea Draga Olteanu- Matei lui Octavian Cotescu in "Buletin de Bucuresti", in toiul rafuielilor dintre personajele celor doi. Eu, joia trecuta, am facut putin altfel: am tras aer in piept, am numarat pana la 4 prietene si le-am "sechestrat" la mare pentru cateva zile. Iar acolo, dupa ceva vreme, am putut sa respir adanc.
Foto: Camelia Stefan.

Cealalta Georgia...

2008-08-24T14:46:00.010+03:00

...cea care nu apare in stiri

Granita dintre Georgia si Turcia

Restaurantul in care se vinde numai paine coapta intr-o vatra putin mai tanara decat columna lui Traian

Catedrala Sfanta Treime din Tbilisi. Nu, la gatul blondei nu e o kuffiah, ci doar o esarfa pusa din cauza de arsuri solare spre gradul 2.

Concurentii Rompetrol (care, apropo, are 29 de statii in Georgia)

Tbilisi by night

Turnul televiziunii nationale (a.k.a. mini- Ostankina)

No comment. E mult prea simpatica imaginea. :)

These are a few of my favourite things

2008-08-23T18:27:00.001+03:00

M-am obisnuit cumva sa spun mai ales ce nu imi place, sa insist pe ce ma revolta si ma supara. Exista, totusi, zile ca asta, cand muzica pe care o ascult din copilarie si lumina calda filtrata de perdele trimit carcoteala fix pe apa Sambetei. Iar atunci nu ma pot gandi decat la ce imi place mie mult de tot pe lumea asta. Va fac si voua o lista sumara:
1. Muzica. Aproape oricand, oricum. Rock vechi, punk vechi, balade, ruseasca, sarbeasca, chiar si romante romanesti vechi, Concertul pentru vioara al lui Paganini, valsurile lui Strauss. Sunt absolut dependenta de muzica si de de i-pod, sunt in stare sa plec de acasa fara portofel, dar fara i-pod niciodata. Cand sunt in avion, abia astept sa ajunga la altitudinea de croaziera pentru a putea sa ascult muzica la 10.000 m inaltime.
2. Tacerile confortabile. Sunt extrem de putini oameni impreuna cu care pot, pur si simplu, sa tac impreuna si sa ne gandim fiecare la ale noastre fara a ne simti instrainati sau plictisiti.
3. Senzatia aproape fizica de mancarime in talpi cand apare un subiect care ma cheama. Senzatia de libertate absoluta si de inceput pe care o am cand ajung acolo.
4. Sa rog soferul de taxi sau de la serviciu sa mearga mai incet, cat se poate de incet atunci cand am terminat subiectul. Bucuria intoarcerii- neaparat insotita de muzica.
5. O baie in mare dupa 60 de ore de calatorie continua cu masina- una dintre cele mai misto experiente recente.
6. Moda anilor '40-'50. "New look"-ul lui Dior, smokingul de dama al lui YSL. Hepburn (amandoua- si Audrey si Katherine). Garbo. Deneuve. Grace Kelly.
7. Oamenii care sunt dispusi sa plateasca orice pret pentru libertate si fericire si care continua sa vrea sa plateasca si cand toate semnele arata ca nu au nici o sansa de a le obtine. Exemplu: Nicolae Steinhardt.
8. Agatha Christie si Hercule Poirot. Am aproape toate cartile doamnei Christie si strang si ecranizarile de pe unde le pot gasi. Ce pot sa spun, I'm a fan of "the little man with the egg-shaped head", care mizeaza totul pe "the little grey cells".

OK, inapoi la carcotit acum! :)

Pentru ca Romania inseamna si altceva decat "imbecili"

2008-08-03T21:54:00.002+03:00

Asta e primul meu articol pe care mi-a venit mai greu sa-l recitesc decat sa-l scriu. E povestea unor oameni de care nu mai are nimeni timp si chef, pentru ca suntem prea ocupati sa rezolvam saradele lui Basescu si contra-saradele lui Tariceanu.

Iaca pozna!

2008-07-30T00:19:00.010+03:00

Primesc azi un semese de la o prietena: "Tu ai profil pe noi2.ro"? Fac ochii precum melcu', o sun pe expeditoare si o abordez isteroid: "CE SA AM?!?!" Doamna zice contrariata: "Ma gandeam eu ca nu pareai sa te tii de chestii din astea, dar na, am gasit poza ta si am zis totusi sa te intreb daca esti in cautari". Ceva mai calma, ii raspund scurt ca nu sunt in nici o cautare si o rog sa imi dea detalii despre profilul pe care zicea ca il gasise. Imi insira descrierea de pe site, imi povesteste poza ("e ca de buletin, da' ai ochelari de soare"), si specifica un amanunt esential: "asta zice ca are 1,62 m si 48 de kg". Zic : "Pai bre, eu aveam dimensiunile astea prin clasa a cincea." (please, don't judge!). In sfarsit, o pun sa-mi trimita linkul, pe care il accesez cand ajung acasa si constat ca da, o tanti s-a gandit ca cea mai buna idee de agatat barbati e sa foloseasca mecla mea. Ceea ce daca n-ar fi fost usor dramatic ar fi putut sa fie amuzant.

Are cineva idee cum yours truly poate sa faca sa dispara poza aia de acolo?

Update Gata, s-a rezolvat problema:

Foarte, foarte misto...

2008-07-04T01:50:00.005+03:00

... concertul lui Damian Draghici la care am ajuns in seara asta gratie lui Victor si finului sau Silviu. Atat de misto incat Damian a trebuit sa-i roage pe cei asezati pe scaunele din plastic din mijlocul Arenelor Romane sa accepte sa vada concertul in picioare, pentru ca afara asteptau inca o mie de oameni sa intre in Arenele pline ochi.Nimeni nu a protestat, oamenii au renuntat la scaune si s-au apucat sa faca exact ce se cuvenea: sa danseze pe rupte. E drept, erau deja incalziti: in deschidere cantasera sarbii de la Amaro Del, iar spectatorii, dintre care majoritatea (printre care si eu) ii ascultau pentru prima data, dansasera si cantasera de parca auzeau slagarele copilariei- si respectivii chiar au prestat un "Radu mamii" chiar cam de la mama lui.

Cat despre Damian Draghici, nu pot sa spun decat cum zice titlul: foarte, foarte misto. De la "Magdalena", la "Cine-a pus carciuma-n drum" sau "Saraiman", omul, orchestra si dansatoarele sale au facut ceea ce se cheama show. Au cantat (ei), s-au zdrumicat (ele) si au comunicat cu publicul (ei si ele) asa cum se face daca vrei sa-l faci si pe cel mai disciplinat functionar sa se gandeasca daca nu cumva are macar un ventricul de tigan in inima. Ba, spre sfarsit, au tras si un featuring cu Puya de la La Familia de parea ca hip-hop-ul s-a nascut siamez cu muzica tiganeasca.
In caz ca nu ma credeti ca a fost atat de misto, va las drept dovada melodia mea preferata de la Damian Brothers:

Pentru cetatenii care dau Bacul

2008-06-27T18:58:00.002+03:00

Melodia datorita careia mi-as fi dorit sa-mi pice Cosbuc la Bac. Mi-a picat Bacovia, ceea ce n-a fost rau deloc, dar cred in continuare ca piesa asta e cea mai frumoasa bibliografie. :)

M-am scos! Toate problemele mele costa 500 de RON. Legatura cu ingerul protector si cu planeta e inclusa!

2008-06-25T21:38:00.005+03:00

De pe fascinantul meu mail...

From: Mihailescu, Margareta

To:

Date: Tuesday, June 17, 2008, 1:59:33 PM

Subject: seminar Lucia Nistor - TAXA DE PARTICIPARE REDUSA

TAXA DE PARTICIPARE LA SEMINARUL SUSTINUT DE LUCIA NISTOR S-A REDUS DE LA 700 LA 500 RON!

Taxa se poate achita direct la organizator, in ziua seminarului. Pentru alte detalii, va rugam sa cititi informarea de mai jos.

SEMINAR DE VINDECARE SI CRESTERE A VIBRATIEI PERSONALE

PRIN UNIFICAREA MINTII, CORPULUI SI A INIMII

Sustinut de Lucia Nistor

Seminarul consta din exercitii de purificare, transmutari ale emotiilor blocate si a programelor negative ale mintii si inlocuirea lor cu programe de pozitivare a mintii si a cresterii increderii de sine.

Se vor efectua meditatii de crestere a frecventelor personale cu ajutorul energiilor Christice, ariale (Fecioarei Maria) si ale Duhului Sfint. Vom face deasemeni iertari cu Sinele personal, cu parintii, cu partenerul actual si cu planeta pe care traim.

De-a lungul seminarului se vor primi binecuvantari si daruri speciale si se va crea legatura personala cu ingerul protector.

Seminarul va avea loc la Bucuresti in zilele de 21-22 iunie intre orele 10-19, sala Fargo - Calea Crangasi nr. 64, sector 6, in incinta societatii Fargo-Deco Design (FDD).

I'm sooooo there! :) Mai ales ca a fost acum 4 zile! Da' se ocupa ingerul meu personal...

Un tutorial mic la blonda, va rog!

2008-06-24T16:06:00.004+03:00

Cum telefonul meu vechi, care a supravietuit unei scufundari in apa acum 2 ani, a cedat definitiv pe cimentul de la antena 2, trebuie musai sa il inlocuiesc. Nu despre noul aparat vreau sa va intreb, ci despre altceva: cum fac eu sa transfer numerele din agenda defunctului in a astuia nou, fara sa ma apuc sa le transcriu babeste cu foaie si pix? Nu, nu am cablu de date. Nu, nici bluetooth. Am vreo speranta sau e cazul sa ma apuc de cautat plaivaz?

Caravanele...ia uitati dosarele...

2008-06-24T14:42:00.002+03:00

Stire Newsin:
Ministerul Justiţiei lansează, marţi, "Caravana anticorupţie", care va ajunge în 12 oraşe, având ca scop sensibilizarea opiniei publice asupra fenomenului de corupţie, creşterea gradului de conştientizare asupra ameninţărilor reprezentate de orice formă de corupţie şi combaterea acestui flagel.

Totodată, se urmăreşte încurajarea grupurilor ţintă - categoriile profesionale din sectorul public - pentru a acţiona împotriva unor astfel de acte reprobabile şi a le respinge cu fermitate, anunţă, marţi, Ministerul Justiţiei, printr-un comunicat de presă.

Victor, nu mai bine o puneti voi de un barter? Caravana Jurnalului National da subiectele, caravana lui Predoiu se face ca nu le vede... Wait a minute! Nu-mi vine sa cred ca mi-am amintit cum il cheama pe ministrul Justitiei. De cand l-au numit ii spuneam, simplu, "omul invizibil"...

Nu ne meritati, bai!

2008-06-19T13:14:00.003+03:00

In general nu reiau si aici textele pe care le scriu pentru ziare.com, dar azi voi face o exceptie,pentru cat a reusit sa ma enerveze declaratia lui Felix Tataru.

"Rusine! Cred ca nu meritati un asemenea primar. Ati facut exact ceea ce cereti politicienilor sa nu faca: V-ati vazut cu sacii in caruta (parcuri, curatenie, parcari etc.) si apoi ati intors spatele. Liviu si Vasile sunt niste oameni extaordinari pe care bucurestenii nu-i merita".

Tentativele de fraze de mai sus, reproduse de ziarul "Cotidianul", in care "Liviu" si "Vasile" sunt distinsii candidati Negoita si Blaga nu apartin vreunul ultras portocaliu, nici vreunui deontolog isteric.

Autorul "imprecatiilor" este insusi Felix Tataru, strategul devenit celebru printr-un singur client: Traian Basescu. In caz ca poate aceasta unica resursa de celebritate indrazneste sa fie epuizabila, va amintesc ca Tataru este considerat "materia cenusie" din spatele campaniilor basesciene pentru Primaria Generala si prezidentiale.

Printre ziaristi, este considerat un consultant-caz: a devenit brand prin crearea unui brand. In campania pentru locale de anul acesta, in care Traian Basescu in lipsa de candidatura considerat potrivit sa-si imprumute credibilitatea devenind un fel de purtator de cuvant al lui Vasile Blaga si al ieseanului Dumitru Oprea, Tataru a fost, si el, "imprumutat" la Bucuresti si Iasi.

A avut cam tot atat succes ca si Basescu: atat Blaga cat si Oprea au pierdut.

Ca acum Felix Tataru este nervos, poate fi inteles. Ca acest "copil minune" intr-ale strategiilor electorale simte nevoia sa gaseasca un vinovat pentru esecurile sale, iarasi poate fi privit cu indulgenta.

Doar n-o sa spuna public ca, de exemplu, clipul electoral al lui Vasile Blaga, copiat aproape cadru cu cadru dupa cel al lui Adriean Videanu din 2005, a fost un chix. Numai ca felul in care se dezbraca de calm si de decenta publica, jignind electoratul pe care il transforma intr-o masa amorfa care a avut tupeul sa stea acasa in ziua Z ii schimba radical propriul brand: nu mai este Felix Tataru "wunderkind", ci un copil imbatranit de incrancenare.

Problema nu este starea psihica a domniei sale, nici felul in care isi auto-saboteaza imaginea ci ceea ce se ascunde in spatele nadufului sau:nervii strategului sunt, de fapt, nervii celor pe care acesta ii sfatuieste.

Daca ne amintim ca liderii PD-L, printre care si "Liviu", vorbeau doar in urma cu cateva zile despre introducerea votului obligatoriu, vom intelege ca pentru multi din Modrogan si probabil si de pe la alte adrese de partide, nu suntem altceva decat niste corpuri anonime atasate o data la patru ani unor stampile.

Daca performam corespunzator, incolonandu-ne spre sectii pentru a lasa tusul in forma de "Votat" acolo unde trebuie, suntem "Dragi romani!".

Daca nu, meritam doar "Rusine!". In nemernicia noastra, ca niste caini turbati, daca indraznim sa nu ne pese de ei, inseamna ca muscam mainile care ne deseneaza harti si strapungeri.

Daca insistam sa ramanem niste fiinte rationale, care nu citesc chiar toate afisele electorale fie si de teama de a nu cadea in vreuna dintre milioanele de gropi de pe caldaram sau pentru ca trebuie sa ocolim vreo haita de maidanezi, nu mai valoram nici doua cepe degerate.

Ei nu sunt niciodata vinovati pentru nimic, iar noua nu ne mai ramane decat un singur lucru de facut: sa ne cerem scuze ca existam si intre doua tururi de scrutin.

Cu dedicatie...

2008-06-13T13:29:00.005+03:00

Asta e articolul meu de azi. Pentru toti cei care cred ca pot sa ma scuipe si dupa aia sa imi spuna ca ploua, un sincer si din inima "off...". "Fuck off"!

Cine sa ne mai faca bine?

2008-06-13T03:04:00.005+03:00

Cateodata tara asta ma depaseste. Vad in seara asta la stiri ca la Institutul de Cardiologie CC Iliescu doi medici sunt acuzati de malpraxis. Nu atat de rudele pacientului decedat, cat de colegii lor doctori, care au pus-o de o razmerita cu iz de linsaj. Nu stiu ce s-a intamplat, poate au gresit, dar ceva imi atrage atentia: unul dintre cei doi acuzati este medicul Cornea. Ma indoiesc ca il stiti multi dintre voi, dar eu l-am cunoscut in urma cu vreo 5 ani. I-a salvat viata tatalui meu, cu un triplu by-pass, executat perfect. Multumita medicului Cornea, tata traieste si azi si mai poate, inca, sa-si vada unele vise cu ochii. Cum ar fi concertul Rolling Stones, despre care va povesteam vara trecuta cum l-a asteptat stand 4-5 ore in soare pe cod rosu.
Medicul Cornea m-a mai impresionat si prin altceva: din tot spitalul ala, a fost singurul care nu i-a cerut spaga lui tata. Si asta intr-o clinica in care un copil de 15 ani, din Zalau, astepta de doua luni sa intre in operatie. Medicul sau, altul decat doctorul Cornea, ii ceruse 15 milioane. In doua luni, familia sa, in care mai erau inca 7 frati, nu stransese decat 13 milioane. "Intri in operatie cand le aduci si pe celelalte doua", fusese raspunsul medicului.
Nu stiu, repet, ce s-a intamplat in cazul care se discuta acum. Dar stiu ca eu l-am descoperit pe doctorul Cornea ca pe singurul om sanatos intr-o lume bolnava. Si nu la pacientii din CC Iliescu ma refer.

Melodia saptamanii

2008-06-09T12:02:00.000+03:00

Sa ploua
Asculta mai multe audio Muzica »

Web 2.oana

2008-06-06T19:40:00.002+03:00

Incepand de astazi, voi scrie si pentru www.ziare.com. Deocamdata comentarii pe temele zilei, peste putin timp probabil si altceva (nu spui, sa fie teasingu' teasing :) ). Pana una alta, primul text este asta. Shoot!

O bucatica de normalitate

2008-06-05T11:23:00.005+03:00

De multa vreme nu am mai auzit un discurs atat de frumos precum cel tinut astazi de Regele MIhai azi la Peles. Si de multa vreme nu am mai simtit in vreun discurs emotie adevarata, in locul unor cuvinte cautate pentru a "da" bine. Regele a vorbit doar 2 minute despre un moment pe care il asteapta de 60 de ani, dar a spus un lucru esential: portile castelului vor ramane deschise oamenilor pentru eternitate, doar ca acum vor gasi acolo nu doar incaperi goale, ci si oameni vii. Poate de acum incolo Pelesul va fi si ceva mai bine ingrijit.

Retrocedarea Pelesului a fost un subiect controversat in 2001, cand Guvernul Nastase a acceptat restituirea. Mi s-au parut si atunci, dar si acum, mai putin importante negocierile, intelegerile politice decat altceva: normalitatea. In Romania asta nebuna, cu politica ei schizofrenica, mi se pare absolut normal ca un simbol al regalitatii, construit in 1883 de familia regala sa-i revina acesteia, dupa ce i-a fost luat cu forta de catre comunisti. Pana la urma, Hohenzollern-ii si-au luat inapoi ceea ce le apartinea de drept. Si asta se intampla atat de rar in Romania, incat, iata, normalitatea devine o stire.

Framantarile serii

2008-06-02T23:32:00.001+03:00

1. Cum ajunge cineva sa-l cheme Trifon Belacurencu
2. Cum ar fi sa ai un mouse in forma de tastatura
3. Cam cat ii trebuie sucului de lamaie verde sa devina rachiu.

His Way or the Highway

2008-05-31T07:25:00.009+03:00

Dimineata in care …nu a mai plouat

Breaking News: Mile Carpenisan, reporter special Antena 1, si-a dat demisia. Vom reveni cu detalii.

Jurnal, prima stire

Cap video: Jurnalistul de televiziune Mile Carpenisan si-a dat astazi demisia din Antena 1, post la care era angajat de 10 ani. Intr-o vreme in care Europa isi schimba harta, Carpenisan a fost cel care a pus Antena 1 pe harta televiziunilor de succes din Romania: transmisiunile sale din razboiul din Iugoslavia au propulsat postul tv inaintea rivalului Pro TV pentru prima data. Iar dupa asta, a devenit unul dintre jurnalistii pentru care mapamondul nu e decat o colectie de locatii in care atunci cand izbucnesc subiecte va fi primul ajuns si cu camera instalata.

Beta

In cei 10 ani de Antena 1, Carpenisan si-a predat de fiecare data la timp materialele. Astazi, a venit timpul sa-si predea legitimatia. Doar pe cea cu sigla Antenei, nu si pe cea de ziarist. Se desparte de postul in care munca i-a fost si viata, dar si risc de moarte- fara sa faca liste de motive, fara sa insire picaturile stranse in aproape jumatate de viata, care astazi au umplut paharul. Lasa, totusi, sa se inteleaga, ca ceea ce s-a strans in pahar a prins cu timpul un gust amar.

Sincron: De ce ai ramas in Antena 1 10 ani?
Pentru ca am crezut in ceea ce mi-a spus Sorin Oancea, si anume ca Antena 1 este viitorul meu. Pentru ca cel mai mult am respectat un om din Antena, si acela e Sorin Oancea si pentru ca am sperat ca Antena 1 va vedea candva ce am facut eu pentru aceasta televiziune.

Cei care vor, totusi, sa vada ce a facut Mile Carpenisan pentru Antena 1 au de parcurs un drum foarte scurt: pana la arhiva televiziunii din Baneasa. Acolo ii asteapta sute de casete video pe care Mile Carpenisan a filmat dezlantuirea stihiilor din oameni si natura: razboiul din Irak si cel din Kosovo, revolutia din Belgrad, rapirea ziaristilor romani in Bagdad, infruntarea dintre un reporter convins de adevarul spuselor sale si un presedinte fara prea multe convingeri, tsunnami-ul din Indonezia, inundatiile din Banat si Moldova. Mii de transmisiuni in direct si de stiri care au creat si intretinut doua brand-uri de presa: Observatorul si Mile Carpenisan. Insa numai unul dintre acestea mai este, acum, proprietatea Antenei 1.

Sincron: Ai plecat tu din Antena 1 sau a plecat Antena 1 din tine?
Antena 1 mi-a curs prin vene, iar eu astazi mi-am taiat venele, dar nu m-am sinucis.

Cei care vor sa inteleaga de ce a plecat Mile Carpenisan din Antena 1 trebuie, insa, sa iasa din arhiva. Sa-I priveasca pe oamenii din jur, sa vada pe ce fotolii stau si cum s-au catarat acolo. Sa ii intrebe cum pot sa uite ca respectul nu are functie, jurnalismul nu are hormoni iar dreptatea nu are ranchiuna. Sa incerce sa inteleaga de ce au uitat ca si ei credeau, candva, mai mult in meserie decat in razbunari absurde. Si, in final, cine va avea toate curiozitatile astea, va afla ca Mile a castigat, azi, singurul razboi care conteaza: cu sine insusi.

Mamuca lui de marketing politic...

2008-05-26T22:42:00.009+03:00

Azi am cam traversat Moldova de la Nord la Sud. Iata de ce mi s-a ciocnit raza vizuala:

Vatra Dornei(absolutely no comment):

Iasi (dap, statuia e a lui Eminescu):

Bacau (as inventa un banc cu SIF-ul, dar muza mea e offline. Poate va vine voua o idee)

Update, ca mi-a dat muza buzz: SI Furara cat furara...

Buzau (1. Nu, nu e in Moldova, sa fie clar! si 2. Nu-i asa ca-l credeti? Mai ales cand zambeste asa frumos din canini...)

... si comercial

2008-05-26T22:39:00.004+03:00

Gura Humorului (but of course!)

Focsani

A day at the job...

2008-05-26T22:25:00.005+03:00

Asta am mai vazut eu azi pe geamul de la "birou". Cum sa nu-ti placa terenul cand poti sa muncesti privind minunatiile astea?

Vocile, vocile!

2008-05-21T21:59:00.009+03:00

CNA aude voci. Ieri, a auzit, bineinteles absolut intamplator si fara nici o turnatorie binevoitoare, vocea lui Mile Carpenisan, pe un spot electoral din Lugoj. Cu cateva zile inainte, auzise vocea lui Victor Ciutacu, in emisiuni electorale dezechilibrate, in timp ce omul era fie in concediu, fie in direct cu Grigore Lese, Pavel Lucescu, Dumitru Dragomir sau subsemnata.

Cand omul aude brusc voci, de obicei se cauta. Si CNA-ul s-a cautat. Nu la cladirea cu ambulante multe la poarta, ci in buzunarul cu sanctiuni. Lui Victor i-a ars o somatie, pe care, dupa cum e normal intr-o lume schizofrenica, i-a retras-o a doua zi.

La Mile, se pare ca a fost ceva mai complicat. Cum sa sanctionezi o voce care ii apartine stapanului 24/24 si cand e pe post si cand e in timpul liber, cand in cartile bune scrie ca putem face cam ce dorim cu mintea sau corzile noastre vocale? Cum sa somezi ceea ce nu este o productie tv, ci productia unui laringe? Problem! Si atunci ce poti sa faci? Simplu, ii faci probleme omului care te deranjeaza pe tine, sau pe altii pe care tu nu vrei sa-i deranjezi. Il torni la sefi, sa verifice ei daca nu cumva o data cu cartea de munca l-au preluat pe individ integral pe inventar- cu activ, pasiv, alto-uri si tremolo-uri. Si exact asta a facut si CNA-ul, dupa cum scrie la Mediafax:
Membrii CNA au cerut, printr-o scrisoare, reprezentanţilor Antena 1 să confirme dacă într-adevăr este vorba despre vocea reporterului Mile Cărpenişan, sesizând totodată AJR (din care Mile nu face parte) cu privire la acest subiect.

In tot Absurdistanul asta, raman cateva intrebari, la care va invit pe voi sa raspundeti:
1. Ce treaba are CNA cu felul in care un jurnalist isi foloseste exclusiv vocea? Jurnalistul despre care vorbesc nu l-a recomandat pe candidatul lugojean in nici un fel, a citit doar un text fara sa-si foloseasca nici numele, nici calitatea de reporter.
2. Cate monitorizari ale Ten TV Lugoj (celebra televiziune care a difuzat spotul) exista in acest moment la CNA? Sa fiu eu paranoica daca ma gandesc ca asta e chiar prima si ca au mers la pont?
3. Cum sesizezi despre conduita unui om o organizatie din care acesta NU face parte- vorbesc de AJR?
4. Cand il propune CNA pe Mile pentru premiul Grammy, dat fiind ca oamenii din institutia asta ii recunosc vocea mai ceva decat pe cea a lui Celine Dion?

Presa, caine de paza sau de circ?

2008-05-20T20:22:00.002+03:00

Primesc azi pe mail urmatoarea invitatie:

Stimate doamne,
Stimati domni,

Clubul Roman de Presa organizeaza in data de 27 mai, incepand cu orele 19:00, la Circul Globus Bucuresti, a noua editie a Galei Premiilor Clubului Roman de Presa, eveniment care marcheaza sfarsitul competitiei noastre jurnalistice anuale, Premiile CRP.
Anul acesta, evenimentul nostru, care se desfasoara sub sloganul „spectacol in arena excelentei”, va avea parte, alaturi de momentele noastre de premiere, de momente realizate de artisti ai Circului Globus, in regia doamnei Brindusa Novac.

Pe vremea lui Cristian Tudor Popescu, premiile CRP erau niste evenimente cat se poate de sobre. In 2006, s-au tinut la Palatul Regal, iar anul trecut la Teatrul National. Anul asta, CRP ne invita la Circul Globus. Credeti ca incearca sa ne spuna ceva? :)

M-am facut a dracului!

2008-05-08T19:43:00.003+03:00

In urma cu vreo 4-5 luni, am semnat un contract cu RDS pentru net si cablu tv. Am asteptat eu o luna sa ma blagosloveasca cu instalarea, am asteptat doua si dupa aia am zis sa-i sun sa-i mai intreb de sanatate, de cursul leu-euro, de sansele lui Obama...treburi din astea. A, si cat mama naibii mai au de gand sa-mi caute usa pana s-o gaseasca.

Antrenati probabil la dat cu flit, omuletii mi-au raspuns de fiecare data cu celebra "Faceti dumneavoastra o sesizare...". Si eu, cuminte ca intotdeauna, am facut. Patru. Evident, degeaba. Ma rog, aproape degeaba, pentru ca de vreo saptamana, cand probabil s-au aliniat planetele in galaxia RDS Net, au inceput sa ma sune ei pe mine. Nu ma intreaba de Obama (desi mi-ar fi placut), ci se intereseaza cand ar putea ei sa vina sa-mi instaleze netul. Ei, nu va spun cum e sa le spun eu acum: "Asa cum eu v-am cautat patru luni degeaba, mai cautati-ma si dumneavoastra putin. Poate tot atatea". Daca eu intre timp tot mi-am rezolvat problema cu netul, de ce n-ar mai transpira si ei putin pana sa-mi ia banii?

I am pure evil, aren't I? :)

Daca vreti sa intelegeti...

2008-04-30T15:44:00.003+03:00

... mai bine ce s-a intamplat in Romania in ultimii 19 ani, cititi o carte in care nu exista cuvantul Romania. E vorba de ultima (din pacate chiar in sensul de baza, nu de "cea mai recenta") carte a Annei Politkovskaia, "Rusia lui Putin". M-am apucat s-o citesc cu gandul de a vedea cum a fost "la altii" si cu fiecare pagina revedeam filmul "cum a fost la noi".

Judecatori corupti? Check. Presa-surubelnita, care face si desface ce vor cei care-i rotesc manerul? Check. Imperii financiare pornite de la privatizari cu spaga intr-o mana si telefonul in cealalta? Check. Peretele antifonat de care se izbesc vocile celor care conteaza doar cand au stampila de vot in mana, si atunci doar ca cifre statistice si nu ca persoane? Check.

Politkovskaia a platit cu viata pentru ce a scris. Nu stiu daca pentru cartea asta sau pentru articolele si celelalte carti despre razboiul din Cecenia. In octombrie 2006, a fost gasita impuscata in liftul cladirii in care locuia. Mie mi-e teama ca pedeapsa Romaniei noastre va fi sa continuam sa traim exact la fel ca si pana acum.

Urarea mea pentru voi

2008-04-25T00:49:00.002+03:00

Sa aveti un Paste cu tot ce trebuie la casa si pe masa fiecaruia. Dar sa nu aveti nevoie sa cheltuiti nici un ban, sa nu fie nevoie sa cautati in nici un raft de hypermarket ceva-urile care sa va umple vreun gol in suflet. Sa va fie de ajuns oamenii care va cunosc si pe care ii simtiti aproape- oriunde s-ar afla ei in lumea asta mare.

Oameni buni, frati romani!

2008-04-22T15:54:00.005+03:00

Vanghelie a fost talharit! Dap, oximoronul asta exista si functioneaza. Dreptu-i ca numai pe net deocamdata. Tocmai ce-si facu si primarele site , isi puse si joculete pe el (in care trebuie sa i-o tragi tot lui in freza ca sa construiesti blocuri), cand niste nemernici de hackeri i l-au cotropit. Si i-au pus fantoma in coasta site-ului. Si s-au mai si semnat. Pe persoana fizica!

Reflectia blonda du jour

2008-04-08T19:15:00.001+03:00

E uimitor cum oamenii care isi gasesc lor insisi putine motive sa zambeasca ii fac pe alti oameni sa rada din toata inima.

Judecati-ma cum vreti, dar eu...

2008-04-07T21:11:00.004+03:00

...vreau ochelari ca ai Ioanei Maria Vlas. Si apropo, Realitatea tv o fi invitat-o la vreo emisiune, sau de data asta s-au retras discret in favoarea concurentei? :)

"De doua ori oportun"...

2008-03-30T19:57:00.008+03:00

... asta il aud spunand la Realitatea Tv pe publicistul Tudor Octavian despre accidentul lui Traian Basescu. Argumentele: lumea isterizata de summitul NATO il va percepe pe Basescu ca pe un aliat (pe sistemul "uite, pana si prezidentul are probleme din cauza de aglomeratie" ) si, pe de alta parte, toata lumea va face comparatie cu cazul Orban. Cu precizarea ca Tudor Octavian parea reticent fata de o eventuala premeditare a tamponarii, va rog sa contraziceti voi ce a spus, ca eu una nu am de ce.

P.S.: Oare la ce se gandea Basescu in timp ce se uita catre balconul lui Videanu? :) Wouldn't we want to know...

P.S.2: ...iar Ziua si Gardianul ne spun ca amarata de Dacie 1310 lovita de prezident avea la volan un nene cu cartea de munca la SRI. Parca imi vine sa ma mai gandesc la precizarea domnului Tudor Octavian. Parca incepe sa miroasa nu a filaj stricat, cum sugereaza ziarele, ci a scenariu cu termenul de garantie scris pe eticheta cu antet...